1,971 matches
-
de flatat am fost că Liviu Ciulei mi-a propus să colaboreze cu mine ca decorator. El, marele artist consacrat și adulat de tot teatrul! Generozitatea lui autentică este un exemplu rar În lumea teatrului, plină de gelozii, răsfățuri și capricii infantile. De la primul nostru contact s-a legat o prietenie care durează și azi. I-am propus lui Liviu să construiască o punte peste scaunele din sală, inspirată de puntea de flori din teatrul kabuki, care În arhitectura japoneză avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să pară anonimă. O colaborare Între cercetători Într-un laborator știintific e bine-venită În efortul de a aduce la iveală ceva esențial. Arta obiectivă atinge esența, expresie a unui adevăr universal. În contrast, arta subiectivă este rezultatul propriilor gusturi și capricii. Aceasta era premisa căutării lui Brook. Arta obiectivă - cu exemple În catedralele Evului Mediu- este o artă fără semnătură. O artă impersonală. Constructorii care au pus În picioare miracolul numit Chartres au rămas până azi anonimi. Inspirat de exemplul lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În fine apariția printre noi, muncind cu totală dăruire, a Învățat În trei zile toate mișcările stilizate și și-a Însușit ca prin minune rolul, acceptând fără nici o rezistență toate ideile mele așa-zis novatoare și executând fără urmă de capriciu tot ce i-am cerut. Dar nu orice tenor are generozitatea lui Domingo. Un an mai târziu, după ce a fost primit cu entuziasm la Olimpiada din Los Angeles, spectacolul a fost reluat la Londra pentru a fi televizat de BBC
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
modă, numit minimalism, cu impulsul spre reductiv. One-man show-urile câștigau popularitate În dans, muzică, până și În teatru. La modă era acum „expresia personală“, cu dezvăluirea fanteziilor private În public până la exagerare, cu exprimarea liberă a fricii și a capriciilor individuale, orice nevroză personală putând fi justificată. Întotdeauna minimalismul mi s-a părut o formă opresivă, chiar și În cele mai fericite cazuri, când, folosindu-se de computere, performance artists puteau face combinații tehnologice mixând imagini, text, muzică Într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
reclamantei; pe de altă parte, nota de plată prezentată În 1791 Christinei de constructorul caleștii ei, În valoare de cinci mii nouă sute patruzeci și patru de livre, n-a fost achitată niciodată. Dmitri Nabokoff (terminația În ff era un vechi capriciu european), ministru de stat al Justiției din 1878 până În 1885, a făcut tot ce a putut dacă nu să Întărească, măcar să protejeze reformele liberale ale anilor șaizeci (procesul cu jurați, de pildă) de atacurile sălbatice ale reacționarilor. „El a acționat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
părinții noștri erau acasă, se simțea În siguranță, dar În absența lor acest sentiment putea fi oricând spulberat de o ieșire a mătușilor noastre. Pentru ele, vehementele articole ale tatei Împotriva pogromurilor și a altor practici guvernamentale nu erau decât capriciile unui aristocrat refractar și deseori le auzeam Întâmplător comentând Îngrozite originea lui Lenski și „experiențele nebunești“ ale tatei. După asemenea ocazii, eram oribil de grosolan cu ele și apoi vărsam lacrimi fierbinți, Închis Într-un closet. Nu pentru că Îmi plăcea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ia crucea și să mă urmeze... Oricine își va pierde viața pentru Mine, o va câștiga." Evanghelia după Matei, 16-24 * "Omul poate fi nimicit, dar nu învins." E. Hemingway * "Împărăția elină-bizantină a durat 1100 de ani și a cunoscut toate capriciile Soartei: gloria, măreția, decăderea... Imperiul pierea, aripile vulturului bicefal al Bizanțului nu mai băteau, a pierit după o luptă legendară... Orice clipă a Istoriei are nevoie de un om... ce iese din granițile lui înguste... Istoria îl îmbățișează, îl încununează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de mult ce-i folosise se lărgiseră și-i cam ieșeau din picioare, într-un chip caraghios și simpatic. Șleamp, șleamp. Micuță, energică, de o veselie mocnită, plină de bunătate. Ceva foarte puternic ne unea în acele clipe, ascunse de capriciul memoriei, ca niște boabe de diamant, în acei pantofiori modești și scâlciați. * De revelionul 1962-1963 nu-mi amintesc. Poate că n-a fost nici un „revelion”... Oi fi stat acasă, cu părinții... Îmi amintesc, în schimb, bine de după-amiaza și seara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
simplu, „lipită” de fețele unor prozatori invidioși. Eu nu aveam nici o vină, nici gând să mă compar cu ei, oameni cu cărți, cu romane serioase. Și totuși, niște copii, care tare și-ar fi dorit elogiile pe care - dintr-un capriciu probabil - vestitul critic mi le-a acordat cu acel prilej și pe care aproape că le puteam „reciti” pe chipurile lor. * În una din cărțile lui Paul Goma, pe care, la începutul anilor ’70, autorul mi-a dat-o s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
am spus eu cuiva - nu eram singur, erau și alții de față, dar de văzut nu se vedeau în vis. Visul acesta, de azi-noapte, pare o ilustrare perfectă a ceea ce scriam în După-amiaza de sâmbătă, la p. 316: „Un simplu capriciu al lui, sau subconștientul nostru știe mai mult decât noi”, mă întrebam cu câțiva ani în urmă, când mai mult nu puteam spune. Dar aluzii puteam face și aluzia de aici este una din cele mai transparente. Ceea ce subconștientul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
primul rând fiindcă înseamnă alegere, dincolo de legăturile rudeniei (dar, liberă fiind alegerea, ea poate fi făcută și înăuntrul acestora). Prietenie înseamnă opțiune manifestă și constantă, deci o angajare deliberată și încărcată de răspundere. E deci cu totul străină de orice capriciu și de regulă nu se declanșează prea spontan (ceea ce nu înseamnă deloc că întâmplarea nu joacă și în prietenie ca și în toate lucrurile omenești un rol pe care numai cine nu are simțul realităților se încumetă a-l nega
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
câtă vreme celelalte două sunt limitate la măsura omului, făcute anume spre a fi însușite” (s.n.). Arta insomniei nu e doar o culegere de notații și reflecții, fie ele cât de incitante, subtile sau profunde, venite în mintea autorului prin capriciul inspirației în nopțile nedormite, ci are o structură logică, o coerență pe care i-o dă o preocupare constantă, mergând în principal pe două linii, una a lumii și a vieții, cealaltă a lumii și a artei. Coeficientul etic intră
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
îmi place oricum, montană, campestră, lacustră, maritimă fluvială. Nu înțeleg mofturile în această privință, ca și în ce privește timpul, pe care îl binecuvântez, fie el oricum, ploios sau primăvăratec, torid sau geros. Nu îmi permit mofturi, nu mai am timp de capricii. Sigur că această atitudine poate fi considerată un soi de grosolănie. Pricep subtilitățile preferențiale ale altora; sunt și eu capabil de emoția rafinată a ascultării mării întins cu capul pe o piatră, pe o plajă pustie. Aud și eu povestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
bigotismul. "Eu am calea mea spre rai; dacă există, îl voi nimeri urmând drumul meu". * Cum să nu fi fost impresionat de această femeie atât de pitorească, și să nu fi fost influențat de dânsa când, nu știu din ce capriciu, eu eram nepotul ei preferat? Simțeam asta, puțin chiar jenat față de alții din grupul nostru. Nu înțeleg ce a determinat această părtinire, cam nedreaptă, dar cred că atitudinea ei de dragoste excesivă față de mine se explica printr-un vis pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
paranoic (acest binom nu-i chiar o excepție, numai că la prietenul meu termenul al doilea, adică paranoia, era de intensitate "clinică"). Iată ce scrie acest măreț prieten al meu, într-o strofa cam șchioapă (el disprețuia versurile cadențate; era capriciul lui): Viitorul e un vis/ Cu o componentă tristă:/ Visul încă nu-i decis,/ Viitorul NU EXISTĂ". Deci o aventură în viitor este descurajantă prin absența obiectului. Totul se reduce la vis; dar, pentru a ieși din mocirla prezentului, încercăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu cea a marinarului legal, doar că cea a primului nu era consemnată într-un jurnal de bord predat Amiralității, după completare. Formați deja ca oameni de punte, pirații se supuneau rigorilor navigației și condițiilor extreme pe care le generau capriciile oceanului. Mult trâmbițata lor viață de huzur se desfășura, dacă era cazul, în zilele de acalmie, în popasurile prin porturi sau cât timp aveau buzunarele pline. O privire de ansamblu asupra existenței la bordul unui vas de pirați nu ar
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
însă tocmai din acest motiv s-a făcut această incursiune istorică, pentru a se înțelege că ceea ce face un om, de multe ori este constrâns să înfăptuiască, și că voia lui, de multe ori, trebuie să fie în concordanță cu capriciile și situațiile vremii și vieții. Viața mitropolitului Nectarie Cotlarciuc Satul natal și părinții Nicolae (Nectarie de mai târziu) Cotlarciuc, s-a născut pe data de 19 februarie 1875, stil nou (unii menționează 7 februarie 1875, stil vechi, precum Romulus Cândea
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
roșii să-și facă popularitate printre acești săraci amărâți. Și cei din familia Perez erau stăpâni. Francesco a intrat în lupta politică, intervenind în adunări, luând cuvântul, și nu atât pentru a-și apăra privilegiile sale, cât pentru a contrasta capriciile unor încurcă-lume. Dar la mitinguri prefera dialogul cu muncitorii săi. E adevărat că toți îl îndrăgeau pentru că nu era arogant, dar pentru arendașii cu părți egale sau simplii arendași el rămânea în continuare un stăpân. Erau doi preoți curajoși, monseniorul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Bulgaria, dimpotrivă, era un teren ce oferea un cîmp de acțiune activ și interesant. Frontiera dintre acest stat vecin și România se întindea de-a lungul Dunării pînă în Dobrogea. Bulgarii aveau tendința să depășească această frontieră fluvială, mutîndu-se după capriciile Dunării care făcea și desfăcea insule după cum se nimerea. Mai spre est, Dobrogea ne fusese atribuită după războiul dintre 1877-1878 drept compensație pentru luarea de către Rusia a Basarabiei meridionale, însă opinia publică bulgară, incitată din umbră și încurajată de guvernanți
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
unul dintre sensurile transhumanței: când vine primăvara, ciobanul își scoate oile din iernat și ia drumul muntelui. Eu am pornit-o spre munte toamna. Ploua mărunt. Dar în mașina președintelui Academiei nici că-mi păsa. Din prietenie, dacă nu din capriciu, președintele m-a invitat pe mine, scriitor pricăjit din Paris, să particip la colocviul de la Sinaia, unde academicieni și politologi renumiți din fel de fel de țări prietene sau vecine aveau să discute despre cum va arăta Europa de mâine
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
pășit, mereu se va afla o nobilă și divină forță de izbândă, o trăsătură-putere, o capacitate miraculoasă care ne poate aduce eliberarea, ea fiind darul testamentar sădit drept moștenire în inimile noastre de zeul ce ne-a rostuit dintr-un capriciu de iubire absolută sub constelații de melancolii demiurgice. Dar pentru a descoperi un asemenea înalt potențial lăuntric și a-l activa, trebuie mai întâi, să ne amintim, precum Tezeu, de chipul iconic al acestei divinități privindu-ne din Olimpuri sacerdotale
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
din partea persoanei de care m-am îndrăgostit, după ce mi-a acceptat declarație de iubire, cu atât pășesc alături de ea mai sus pe această scară ce are drept trepte săgețile capriciosului Cupidon. O prezență capricioasă, așezată sub imperativele de manifestare ale capriciului este una instabilă, schimbătoare, alunecoasă de la un reper la altul, de la o condiție și poziționare către alte cadre și ancorări. Termenul capriciu indică o vrere relativă, o impulsiune-dorință de moment, repede consumată, tributară unei treceri ce exclude posibilitate de fixare
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
această scară ce are drept trepte săgețile capriciosului Cupidon. O prezență capricioasă, așezată sub imperativele de manifestare ale capriciului este una instabilă, schimbătoare, alunecoasă de la un reper la altul, de la o condiție și poziționare către alte cadre și ancorări. Termenul capriciu indică o vrere relativă, o impulsiune-dorință de moment, repede consumată, tributară unei treceri ce exclude posibilitate de fixare, de așezare temeinică. Mitologia ne spune despre zeul iubirii Cupidon, fiu al Afroditei, că era extrem de temut datorită atitudinii sale constant-copilărești. Copilul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
probleme legate de cheltuielile din gospodărie, de creșterea și educarea copiilor, uneori și de aranjarea căsătoriilor”. Femeile au bani și proprietăți, însă nu cheltuiesc nimic pe întreținere, iar „după căsătorie dețin controlul banilor lor și al moștenirii”. Când ajung soacre, capriciile lor sunt lege pentru bărbați. IX.9. Căsătoria, divorțul și educația copiilor în islam Poligamia a apărut în secolul al VII-lea, odată cu începuturile islamului, în urma unor războaie devastatoare ce au condus la creșterea numărului de văduve și orfani. A
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
care a decis abrupt, semeț, la nici optsprezece ani, poate și din lipsa unui sfat bun în clipa oportună, să își pună capăt zilelor pentru că lumea din jurul său nu se ridicase la înălțimea așteptărilor lui - sau a căzut pradă unui capriciu al sorții, murind în încercarea de a se vindeca de o boală incurabilă. Aceasta din urmă este varianta - la fel de dramatică - îmbrățișată în acum deja faimosul roman al lui Peter Ackroyd Chatterton (1987). Chatterton rămîne astfel una dintre figurile misterioase ale
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]