10,702 matches
-
protestantă și spiritul capitalismului (Die protestantische Ethik und der Geist des Kapitalismus, 1940-1945) Max Weber saluta cu bunăvoință noul spirit al modernității, dar avertiza în același timp că "stratul subțire al raționalizării", aflat inițial în slujba lumii vieții, devenise o "carcasă de oțel" (stahlhartes Gehäuse), sub a cărei apăsare fiii civilizației moderne occidentale riscau să devină "specialiști fără spirit și hedoniști fără inimă". Și cu o judecată severă asupra "ultimului om" adăuga: "Acest Nimic își închipuie că s-a ridicat la
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
tină. -Acum te voi propulsa către sferele traslucide generatoare de credință. De aici vedea căzând sămânța luminoasă a vieții de sus din Calea Lactee. Atrasă de efemere lăcașuri și în temnițe de foc infame, scânteia divină se volatilizează ca un fum. Carcasa efemeră șterge amintirea sublimelor lumi diafane. Sub aburi deși dispar sferele divine diafane, apărând spectre ce scot urlete și gemete însoțite de blesteme. Acesta este destinul sufletelor josnice, fane de rău, care pentru faptele lor au primit chinul focului veșnic
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
să fiu eu, acel eu, firesc, contopit cu universul din care nu simțeam că am plecat și care nu mă respinsese, întorcând spre mine priviri uimite. Eram împreunat cu viteza mică a autobuzului, firească, obișnuită, cu sunetul vechi într-o carcasă nouă, cu scaunele tapisate și unele noi, de plastic, cu perderele schimbate, ceea ce e o noutate, cu drumul rău, plin de gropi, ... cu ei. Mă duceam de la asfalt - acolo. În cealaltă parte, pe tărâmul unde pot umbla desculț, simțind inima
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
intrare, se rândui pe cele două laturi ale pieței. Bărbații se descoperiră, femeile îngenuncheară. Orga îndepărtată cântă vreme îndelungată un fel de marș. Dinspre pădure se auzi un zumzet ciudat de insectă. Un avion minuscul, cu aripile străvezii și cu carcasa fragilă, neobișnuit în acea lume fără vârstă, țâșni deasupra arborilor, se lăsă puțin deasupra pieței, și trecu, cu un huruit asurzitor, peste capetele ridicate spre el. Apoi avionul viră, zburând către estuar. Mulțimea își îndreptă din nou atenția către biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
eșecurile la loto, pe bază de tabele îndelung studiate, planificându-și până la două zecimale economiile pentru viitoarea mașină. Ropcea, tehnician, familie aristocratică, de la care a păstrat decența și dragostea pentru câini. Și pentru mașini, firește ! Proprietarul unei jucării adorabile, cu carcasă roșie, Fiat 600. Își poartă cu grijă părul frumos ondulat, graseiază plăcut. Amic cu domnul Pasăre, un bărbat chel ca o farfurie, cetățean modest și bun meseriaș. Luminița Creangă : înaltă, buzată, mare schioară. Iat-o și pe Mina : grațioasă, înceată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
șuvoiul de apă. Lăsă apa să se scurgă pe pleoape, pe nas, pe bărbie. S-ar fi recunoscut, la fel de bine, într-un cap de crocodil sau hipopotam sau curcan sau ied, totuna, oricum nu se putea citi nimic pe aceste carcase. Resturile unor meteoriți sau marțieni, rotunjite de vânt, să pară omenești în goana atâtor travestiri ?... Se opri în dreptul ghișeului : nu mai era nimeni. Așteptă, funcționara nu reapăru. Urcă scările, ținându-se de bara rece. La un pas, înainte de-a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
luminând drumul. Fidel interlocutor, într-adevăr, de neînlocuit ! Stimabile, Eminența Voastră, Prea Fericirea Voastră, striga după distinsul asin. Așteaptă, așteptați-mă, am găsit ce să-ți spun ! Dar fantasma se restrânse iar, de negăsit. Autobuzul duhnește a benzină și sudoare. Carcasa groasă și încinsă, de hipopotam. Ziua fierbe și marea fierbe, jur-împrejur, de chemări tulburi. Șuiere subțiri, urlete neauzite. Se apropie de chioșcul de răcoritoare, vrea un pahar de apă rece, moneda lunecă din palmă, primește un petec de hârtie tipărit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
inventa și povești inexistente despre ea sau despre mine și aventurile mele neomologate. O iubeam cu tristețe, știam că nu va fi a mea, de la mine se încărca și mă lăsa gol și ce nevoie să aibă ea de o carcasă... Trebuia să mă despart de ea înainte, să nu mă prăbușesc în interior. Nu aveam voie sa ma opun, și eu la rândul meu furasem energie din alte parti, pe blat, fără ca persoana pe care o parazitam să știe ceva
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
plină de jeg și unsoare. Străzi cu case demolate, doar cu câte un zid rămas în picioare, ca o bucată de măsea cu plomba căzută, copaci de un verde nefiresc de spălăcit, de culoarea halucinației... Maidane cu chiuvete ruginite și carcase de răcitoare, fecale și sârme... Două, trei, zece pagini despre rătăcirile unui personaj prin astfel de locuri rele... Și depozite de cărămidă roșie, cu scoabe de fier, cu ziduri 15 mai vaste ca orizontul... Ciudat este că visam la fel
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
casei de la numărul 66. Astăzi ea nu mai există, cartierul tot a fost demolat, înainte ca să pot face măcar o fotografie. Coloane la etaj, geamuri cu sticlă spartă și înlocuită cu hârtie albastră, impresie de părăsire și fărâmițare lentă... O carcasă de automobil american de prin anii '60, fără roți, fără faruri, ocupând toată curtea. O ușă de lemn întredeschisă pe latura stingă, unde, la etaj, locuisem într-o singură cameră cu ciment pe jos, bucătărie, sufragerie și dormitor în același
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
zece filme, dar toate pregătirile mele nu mi-au mai servit la nimic. Toată strada fusese între timp demolată și-n locul ei se-ntindea un mare maidan pe care cei din jur apucaseră deja să ridice munți de gunoaie: carcase de frigidere Fram, sticle jegoase, robineți ruginiți, ziare folosite rușinos... Muște verzi bâzâiau, zburând cu o viteză de necrezut, peste putoarea dulceagă a locurilor... O căruță trasă de-un cal, plină de sticle goale, era oprită aproape de locul unde fusese
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
blocau, mă enervam, dădeam cu jucăria de pământ, jucam fotbal cu ea... Când nu mai era bună chiar de nimic (și după ce-mi luam bătaia de rigoare de la ai mei, uimiți cât eram de stricător), mă apucam să demontez carcasa 43 de tablă "ca să văd ce e-n ea". Bănuiala mea este că, de fapt, aici vroisem să ajung de la bun început. Procedam barbar, prin încercare și eroare. Sigur, vedeam micile agrafe de tablă prin care cele două jumătăți erau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
jumătăți erau îmbinate, dar nu mă ducea capul să le desfac câte una, și nici n-aveam răbdare. Luam ciocanul și-i trăgeam broaștei la cap până o strâmbam cu totul. Din loc în loc se căscau atunci goluri între jumătățile carcasei. Băgăm degetele, riscând să mă tai în tablă, și trăgeam cât puteam, până când cel mai deștept ceda. Acesta era mereu animalul. Scoteam atunci triumfător din burta lui Mecanismul. Ajunsesem la lucrul în sine. Deși făceam asta de zece ori pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
la lucrul în sine. Deși făceam asta de zece ori pe an, eram mereu emoționat. Aveam în mânuțele mele de copil de cinci ani un obiect complex și uimitor. Era obiectul care explica mișcarea. Era primum movens al jalnicei găini. Carcasa, acum aruncată într-un colț, turtită până la nemairecunoaștere, nu fusese decât aparență, iluzie, mimetism căznit și inutil. Adevărul era Mecanismul. Fiecare lucru, începeam să bănuiesc, avea un Afară și un înăuntru. Ca să ajungi la înăuntru trebuia să-l distrugi pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de oțel albăstrui, rotit forțat în spirală, același tambur greu de metal, aceleași vreo cinci-șase rotițe dințate mai mari sau mai mici, din metal galben. Toate prinse între patru plăcuțe perforate, cu care mă luptam chiar mai mult decât cu carcasele. Roșu de furie, trăgeam cu ciocanul de-a valma peste piese, doar-doar se va desface cadrul în care erau încorsetate. Când cadrul ceda, toate piesele se rostogoleau în pat, care-ncotro. Căci să ajungi la Mecanism nu era de ajuns
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pot apăra. Fug, mă ascund, diavolii zbiară triumfători. Merg în echilibru pe o punte ca o lamă de brici. Sânt dincolo. N-am mai ajuns pe aici. Sânt steiuri de stâncă, tragice și mărețe. Intru în defileul putreziciunii, înțesat de carcase de om. într-o nișă găsesc - Evoe! - o formidabilă Armă. E ca un crin de transfinită lumină. Cu el înainte, ca o Bunavestire, pătrund în grota finală. Lupt cu Balaurul. N-am timp să văd cum arată. îl învălui continuu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
puteai să-ți simți fața cum se Înroșește, ochii cum Îți Încep să lăcrimeze. Ai spus o tâmpenie de genul — Ăsta nui așa de bun ca All The Young Dudes. — E și mai bun, a replicat ea, uitându-se la carcasă. — Acui nu, ai răspuns tu stupid, prizonier al propriei tale bălmăjeli. — Ba da, a insistat ea, iar lucrurile n-ar fi ajuns nicăieri dacă ea n-ar fi adăugat — Asta doar pencă nu l-ai auzit ca lumea. — Doar fiincă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
la relicvă și de aici la capodoperă. "Arta creștină", minuțioasă declinare a rămășițelor, a procedat prin duplicare, de la formatul mare la unul mai mic. Se ridică un altar deasupra primului osuar; apoi un acoperiș peste altar; iar pentru a miniaturiza carcasa sfântă, sculptorul parizian în fildeș al lui Carol al VI-lea va face un diptic portativ, iar aurarul o bijuterie, un pandantiv pe care credincioasa și-l va atârna la gât, direct pe piele. Stadiul oglinzii Fustel de Coulanges: "Poate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
căci și cel mai inconștient. Așa cum arta modernă își are, precum sufletul platonician, viața anterioară în Egipt și Asiria, ochiul nostru o are pe a lui în marea refulare originară a magiei de vânătoare. Pentru că avem același encefal și aceeași carcasă ca și omul de Neanderthal, acesta ne înțelege mai bine decât îl înțelegem noi. El simte și respiră în noi, chiar dacă inteligența lui ne scapă. Fotografia înrămată a președintelui țării din biroul unui prefect joacă un rol analog celui al
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
În sus pe Havel către Spandau, cu Six ținând de volan, negru de supărare, fără să ia În seamă efectul pe care valul enorm provocat de șalupă Îl avea asupra celorlalte ambarcațiuni din calea noastră și care se lovea de carcasa bărcilor ancorate sub copaci și pe lângă micile debarcadere, scoțându-i pe punte pe proprietarii lor nervoși, ca să Își agite pumnii În direcția noastră și să țipe după noi, strigăte care se pierdeau În zgomotul făcut de motorul mare al bărcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
tindeau să se-nchidă deasupra capetelor noastre. Ne-am lungit unul lângă altul și am stat acolo, schimbând din când în când cîte-o vorbă, toată dimineața. Pe obrazul ei tremurau umbrele colorate ale petalelor atinse de soare. Un gândac cu carcasa metalică, verde-sclipitor, se cățăra pe o tulpină. O pânză de păianjen se umfla de vânt între două crenguțe. Priveam cerul care se lumina și se-ntuneca după cum curgeau norii. Când soarele, în crucea bolții, a început să ardă atât de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
clădiri vechi, năruite, cu ziduri galbene lucind ca sodiul în amurg, cu castele de apă profilate pe întunericul grena ca niște ciuperci fărâmicioase. Deznădejdea îmi devenea atât de mare, pe când mă afundam pe străzile pustii, pe când traversam maidane spectrale, cu carcase de mașini de gătit azvârlite pe grămezi de gunoi, încît aș fi vrut să abandonez deodată totul și să mă las încet la pământ, la rădăcina vreunui calcan smolit și vârstat de mulțimea șuvoaielor de urină, să mă culc pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
conduse pe un coridor ce duhnea a carne, la capătul căruia se afla o hală imensă. Podeaua de ciment era acoperită cu rumeguș, iar în tavan erau fixate șiruri de cârlige ruginite pentru carne. De aproape jumătate din ele atârnau carcase de vită la temperatura camerei, un adevărat festin pentru muște. Simțeam că mi se întoarce stomacul pe dos. Deodată am zărit la capătul halei patru scaune poziționate chiar sub patru cârlige libere și am înțeles ce urma să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
actriță și jurnalistă HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/United States" \o "United States" americană. În limba engleză roach sau cockroach înseamnă gândac de bucătărie. Celebru cântec american compus de Irving Berlin. Instrument de tortură medieval, victima era închisă într-o carcasă metalică ce avea în interior țepi și cuie metalice mari. Era așezată în picioare și lăsată acolo până când murea în urma hemoragiei. Cartier situat în nord-vestul orașului HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/Los Angeles%2C California" \o "Los Angeles, California" Los Angeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o construcție tradițională pentru o fermă, lungă și joasă, cu pereții din granit și acoperiș din țiglă. Un postament traversa mijlocul Încăperii, cu traverse de lemn, Înalte până la genunchi. Era singura zonă goală din tot grajdul. Restul era acoperit cu carcase putrezite de animale mici. Corpurile Încremenite și contorsionate erau acoperite cu o crustă albă. Logan se dădu câțiva pași Înapoi, căutând un colț În care să vomite. Era ca și cum cineva l-ar fi pocnit În măruntaie din nou, fiecare convulsie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]