3,719 matches
-
adevărate. I-am Întins și eu binișor mâna, iar ea mi-o scutură atât de zdravăn, că am văzut stele verzi. Unghiile erau cu siguranță veritabile. Nimic altceva n-ar fi putut rezista la intensitatea aia. — ăăă, ați dori o ceașcă de ceai? am Întrebat eu. Ea râse, dezgolind o dantură sinistră În perfecțiunea ei. — Îmi place la nebunie! Cât de englezesc! Nu, mersi mult. E corect? Adică, așa trebuie să răspund? — Mda, ăăă, oarecum... — Acolo dormi? observă ea, arătând către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
așa, i-am spus. Nu te-am păcălit să-mi povestești nimic. Ai făcut asta de bună voie, Îți amintești? Nici măcar n-a fost nevoie să te conving! Poate ar trebui să ne așezăm toți trei și să bem o ceașcă de ceai..., Îngăimă Gavin cu o voce pierdută. Janice se Întoarse și-l aținti cu privirea, iar el se pierdu vizibil și se bâlbii: — ăăă, atunci, fără ceai... — Uite ce e, am spus, tăind bolboroseala agitată a lui Gavin, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
număr inteligent, și le spuse soților Ashley: — Ce v-am zis eu! O atmosferă atât de tradițională! Asta e un fel de băutură națională. Primul lucru pe care mi-l spune Duggie atunci când trec pe la galeria lui este: „Vrei o ceașcă de ceai?“ Îmi adresă un zâmbet strălucitor și spuse: Nu, mulțumesc, Sam. Eu nu vreau. Familia Ashley refuză și ea. Mi-am Îndreptat privirile spre Duggie, care stătea dedesubtul instalației, cu capul dat ușor pe spate, aparent Îmbrăcat În aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Îl amintea pe Mirza Reza. — Nu reușesc Încă să pricep cum de va fi putut acest biet băiat, căruia i-am asigurat Îngrijirea chiar aici, la Istanbul, ale cărui mâini tremurau fără Încetare și păreau incapabile să ridice măcar o ceașcă de ceai, să țină un revolver, să tragă asupra șahului și să-l răpună dintr-un foc. Nu credeți oare că s-ar fi putut profita de nebunia lui ca să i se pună În cârcă crima altcuiva? Drept unic răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe scară, ca să mă răcoresc și pentru că de acolo puteam sări iute jos, dacă apărea controlorul.” Aici tata a făcut o pauză. Stewardesa a trecut pe la noi și a adus un pahar de suc pentru mine, iar pentru tata o ceașcă de cafea. Am fost surprinși amândoi, dar n-am lăsat să se bage de seamă. M-a întrebat dacă mă simt bine, însă eu eram foarte ocupat să-mi beau sucul cu paiul, așa că nu i-am răspuns decât „Îhî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o minunăție de ulei de măsline, mama trebuia numai să le pună la dispoziție ustensilele necesare. Mama a luat-o înainte spre bucătărie, Francesco, Massimo și tata s-au dus după ea. Tata s-a întors după câteva minute, aducând ceștile de porțelan și cafeaua. Cafea turcească, fiartă cu zaț. Era cu totul altfel decât cea din barurile italiene, însă prietenii noștri au lăudat-o. Ne-au povestit că le venise ideea să facă o călătorie prin România, iar tata a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și își ștergea broboanele de sudoare cu dosul mâinii. Palma lui umedă aluneca peste părul meu, degetele grăsuțe îi erau moi ca o catifea. Oare la fel se purta și cu elementele dificile? După ei, în bucătărie, mama spăla două cești de cafea. Ea servea cafeaua turcească în ceșcuțe de porțelan, acelea pe care eu n-aveam voie să le ating. Mama ghicea uneori în zațul cafelei ce avea să ni se întâmple în viitor, dar nu se pricepea foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fi scos ochelarii negri, să se anunțe, de exemplu, ca vânzătoare de enciclopedii, pretext arhicunoscut, dar cu rezultate aproape Întotdeauna sigure, și atunci din două una, ori el ar fi invitat-o să intre ca să vorbească În liniște În fața unei cești de ceai, ori ar fi spus pe loc că nu Îl interesa și ar fi făcut gestul de a Închide ușa, În timp ce Își cerea scuse delicat pentru refuz, Măcar dacă era o enciclopedie muzicală, s-ar fi justificat cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nou din oraș, nu îl puteam lăsa singur pe tata, în ciuda faptului că el era atât de absorbit de propria sa durere, încât nici nu observa că exist. Seara îl chemam la masă, îl vedeam înmuind pâinea uscată într-o ceașcă de iaurt, mesteca încet, ca prin vis, nu mergi la mama, întreba el, iar eu îi spuneam, rămân cu tine, chiar dacă nu mi-ai cerut asta, chiar dacă prezența mea nu era decât o povară pentru el. Când ajungeam la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în fața mea, dar trebuia să fiu furioasă pe el, doar sunt de partea ei, însă îl doresc, îmi este clar și lui îi este clar și nu are nici un sens să încercăm să ascundem acest lucru. Când ni se aduc ceștile cu cafea, eliberăm masa de camerele acelea frumoase în care nu vom locui niciodată, iar el spune, vorbește, își scoate o țigară, mă privește cu ochi plini de regrete, triști, negri, dar îndărătul cărora mijește o lumină difuză, ca și când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a doua săptămână din septembrie, Cavaleristul nu-și făcuse încă apariția. Eram pur și simplu uluit. Nu era el genul de om care să chiulească de la cursuri. Pe biroul și pe radioul lui se așternuse un strat subțire de praf. Ceașca din plastic, periuța de dinți, cutia cu ceai, insecticidul - toate erau frumos aranjate pe raft. În lipsa lui am încercat să păstrez curățenie în cameră, obicei pe care-l deprinsesem în anul și jumătate cât am stat împreună. Acum că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
timp. Da, e adevărat, am cam ajuns să fac parte din personal, așa că sunt scutită de taxă, dar... Vrei o cafea? I-am spus că vreau. Și-a stins țigara, s-a ridicat, s-a dus și a umplut două cești și a venit cu ele la masă. A pus zahăr în cafeaua ei, a amestecat-o, s-a încruntat și a băut o înghițitură. — Știi, sanatoriul acesta este o instituție non-profit, așa că taxele nu sunt chiar uriașe. Terenul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
șase ne-am dus la cantina din clădirea principală ca să cinăm. Eu și Naoko am mâncat pește prăjit cu salată de crudități, legume fierte, orez și supă. Reiko s-a mulțumit cu o salată din paste și crudități și o ceașcă de cafea, însoțită de o țigară. — Pe măsură ce îmbătrânești, mănânci tot mai puțin, explică ea. În cantină mai erau vreo douăzeci de persoane. În timp ce mâncam, au mai sosit unii, dar între timp au plecat alții. Cu excepția diferențelor de vârstă, atmosfera era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mai mult de douăzeci pe zi. Ia ascultă, n-ai vrea să bei ceva? — Grozavă idee! Câinele ne-a condus la cafenea. Era o căsuță albă cu o terasă mică, iar de streașină atârna o firmă ștearsă, sub forma unei cești de cafea. Câinele ne-a luat-o înainte, pe scări în sus, și s-a întins pe terasă, închizând ochii. Ne-am așezat la o masă și imediat după aceea a venit la noi o fetișcană cu coadă de cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lui Midori un bilețel: „Ți-am băut din coniac și am cumpărat romanul Sub roți. S-a făcut lumină și plec acasă. La revedere.“ Am ezitat puțin, dar pe urmă am adăugat: „Ești tare drăguță când dormi.“ Mi-am spălat ceașca de cafea, am stins lumina de la bucătărie, am coborât, am ridicat ușor oblonul și am ieșit. Mi-era teamă să nu mă vadă vreun vecin, dar nu era nimeni pe străzi la ora șase dimineața. Doar ciorile stăteau de veghe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dai de gol. Vezi tu, în situații ca acestea diferența de vârstă ne ajută. Nimeni nu o să intre la bănuieli. A scos prăjiturelele din bagaj și a plecat să-l salute pe proprietar. Între timp, eu am mai băut o ceașcă de ceai pe verandă și m-am jucat cu pisica. Reiko s-a întors după vreo douăzeci de minute și a scos din bagaj o cutie cu crochete din orez, spunându-mi că sunt cadoul ei pentru mine. — Doamne! Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Nickie. Nu vreau s-aud nimic. Se uita În fundul izvorului, acolo unde bulbucii de apă aruncau trîmbe de nisip. Pe un băț care se despărțea În două la un capăt și fusese Înfipt În pietrișul de la mal era fixată o ceașcă de tinichea, și Nick se uita la ceașcă și la izvorul care se umfla și apoi curgea lin În albia sa pietroasă, de-a lungul șoselei. Putea să vadă bine În ambele direcții - se uită În sus, pe deal, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În fundul izvorului, acolo unde bulbucii de apă aruncau trîmbe de nisip. Pe un băț care se despărțea În două la un capăt și fusese Înfipt În pietrișul de la mal era fixată o ceașcă de tinichea, și Nick se uita la ceașcă și la izvorul care se umfla și apoi curgea lin În albia sa pietroasă, de-a lungul șoselei. Putea să vadă bine În ambele direcții - se uită În sus, pe deal, și apoi În jos, unde erau docul și lacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe care și-o făcuse Înfășurîndu-și blugii peste mocasini. O sărută, dar ea nu se trezi; Își puse haina groasă și cotrăbĂi prin rucsac pînĂ găsi sticla cu whisky. O deschise și o adulmecă: mirosea foarte bine. Umplu jumătate de ceașcă cu apa din ibric și turnă puțin whisky peste ea. Apoi se așeză și-l sorbi foarte Încet, plimbîndu-l prin gură Înainte să și-l lase pe limbă și să-l Înghită. Se uita la cărbunii mici care mai rămĂseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-l Înghită. Se uita la cărbunii mici care mai rămĂseseră din foc, cum străluceau aprinși de adierea serii, și sorbea din whisky-ul cu apă rece și se uita iar la cărbuni și se gîndea. Apoi termină ce avea În ceașcă, mai scoase niște apă rece, o bău și se duse la culcare. Își așeză pușca sub piciorul stîng și apoi Își puse capul pe perna bună și tare făcută din pantalonii săi Înfășurați peste mocasini. Se Înfășură bine cu partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
celofan, În găletușă. MÎncară clătitele cu unt și sirop Log Cabin dintr-un bidonaș. Desfăceau dopul și turnau siropul. Erau morți de foame amîndoi și clătitele alea erau delicioase - Îmbibate cu untul topit și cu sirop. Prunele le mîncară din ceștile de tinichea, după care băură sucul. Apoi băură ceaiul, din aceleași cești. Prunele au gust de sărbătoare, spuse Piticot. GÎndește-te la asta. Cum ai dormit? — Bine. — Mersi că m-ai Învelit cu haina. A fost totuși o noapte minunată, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
un bidonaș. Desfăceau dopul și turnau siropul. Erau morți de foame amîndoi și clătitele alea erau delicioase - Îmbibate cu untul topit și cu sirop. Prunele le mîncară din ceștile de tinichea, după care băură sucul. Apoi băură ceaiul, din aceleași cești. Prunele au gust de sărbătoare, spuse Piticot. GÎndește-te la asta. Cum ai dormit? — Bine. — Mersi că m-ai Învelit cu haina. A fost totuși o noapte minunată, nu? — Da. Tu ai reușit să dormi toată noaptea, nu te-ai trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dom’ sergent după el. Ceilalți doi Încercau să mănÎnce pe cît de confortabil puteau. Oricum, nu erau la fel de interesanți. — De ce nu ni le dai jos cît mîncăm? Îl Întrebă micuțul pe dom’ sergent. Acesta nu-i răspunse. Se Întinse după ceașca de cafea și cînd o luă În mînĂ, micuțul trase și segentul o vărsă. FĂră să-l privească pe micuț, segentul Își smulse brusc brațul și cătușele de oțel Îl traseră pe micuț de mînĂ În așa fel, Încît Încheietura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu cît sîntem legați așa. Sigur că nu ție. Sergentul Își băgĂ mîna sub masă și-l privi atent pe micuț: — Ce-ai zis? — Absolut nimic. Sergentul Îl mai privi un timp, după care Își Întinse mîna cu cătușa după ceașca de cafea, trăgÎnd peste masă mîna dreaptă a micuțului. Ridică ceașca și cînd o duse la gură să bea, o smucitură făcu să i se verse peste tot ce era pe masă. FĂră să-l privească, sergentul plesni de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
băgĂ mîna sub masă și-l privi atent pe micuț: — Ce-ai zis? — Absolut nimic. Sergentul Îl mai privi un timp, după care Își Întinse mîna cu cătușa după ceașca de cafea, trăgÎnd peste masă mîna dreaptă a micuțului. Ridică ceașca și cînd o duse la gură să bea, o smucitură făcu să i se verse peste tot ce era pe masă. FĂră să-l privească, sergentul plesni de două ori fața micuțului cu cătușa. Era plin de sînge pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]