8,276 matches
-
perfect postmodernă: are straturi care, odată Îndepărtate, nu fac altceva decît să dezvăluie alte și alte straturi. Evident, această comparație privilegiază ceapa, care are numai straturi, nu și cotor, dar, așa cum admirabil a formulat Sfîntul Silvestru: „Dumnezeu e ca o ceapă, pentru că e bun și te face să plîngi.“ Varza nu este lacrimogenă și are un cotor dur pe care eu, de-o pildă, prefer să-l mănînc crud. Oricum ar fi, are suficiente fuste ce se pot Înlătura pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care poate cuprinde esența cristalizată a sudorii unei iubite. Mai ales una cioplită de o fecioară Într-un sat uitat. Fecioara este, evident, ipotetică, dar nimic nu-i este mai drag Diavolului, Wakefield este sigur de asta, ca sarea. Aroma cepei rumenite În unt, unul dintre parfumurile favorite ale lui Wakefield, Îl face să-i plouă În gură și Îi abate atenția de la Diavol. Le Întreabă pe Însoțitoarele sale care le este parfumul favorit. Milena spune că este mirosul creozotului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
inima mamei ei cu atâția ani în urmă. Conform albumului de familie, Phyllis chiar fusese tânără și drăguță cândva, având prospețimea unei fete de la țară. Dulce ca smântâna în comparație cu iaurtul înăcrit cu care aducea acum. — Curse la televizor și trei cepe murate în loc de una, cât îmi dă voie Comandantul. Apropo, felicitări. Minunat articolul despre nemernicii de la compania de autobuze. Zâmbetul pe care-l schimbară era confirmarea a tot ceea ce-i datora. O pregătise cum se cuvine. De fiecare dată când lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Avem un ghiveci delicios. Ben și Fran se priviră uluiți și se năpustiră amândoi odată spre bucătărie. Pe masa de gătit, stăteau, aranjate cu atâta dichis încât ar fi impresionat orice bucătar de la vreo emisiune televizată, o grămăjoară de morcovi, ceapă, doi cartofi, usturoi, sare și piper și două conserve cu tocană de iepure din rezerva lui Wild Rover, proaspăt desfăcute. — Mersi, Ralph, spuse Ben, arătând politicos în direcția frigiderului, dar eu unul aș prefera un sendviș cu brânză și murături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
are oamenii ăștia nici o vină. Bine, de câteva zile parcă e mai bun, că i-a prins pe unii Regina-Mamă cu mâna la ce nu trebuie. Omul și-ar mai face și ca să mănânce. Orezul care-ți vine... prăjești o ceapă, bagi un pic de bulion și i-ai schimbat, și aspectul și gustul, de esemplu. Sau își mai face omu’ cartofi prăjiți. Că, dac-ar fi să stai 20 de ani în pușcărie, 20 de ani nu mai mănânci cartofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Am zis să mergem împreună la sor-mea. E de acord. Sor-mea ne aștepta. Era muncă. Am plecat cu copiii. Era iunie. Am muncit la sor-mea două luni, două milioane de lei, plus geantă plină cu carne, făină, mălai, ceapă, cartofi, ca la niște oameni amărâți. Muncea și ea, nu știa ea chiar munca de țară, dar s-a obișnuit. Am venit acasă, serbarea lui ăl mic. Le-am zis la ai mei, las copiii, plec cu soția la sor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
M-am rugat de tata: „Hai, mă, să vindem casa... Ne mutăm înapoi la țară. Că la țară e mai bine, aici trebuie să fur“. Că n-aveam curte. Aveam un strat de două grădini, din aia. Puneai roșii și ceapă, în rest nu puteai să pui nimica, că toți își făcea nevoili pe ele. „Hai să ne mutăm înapoi la țară, c-acolo e mai bine. De bine, de rău, acolo-ți pui tu roșie, aia.“ „Nu, domnule, da’ ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
spanac din ăla, cu nisip, cu din alea. Luai câteva linguri și se aduna și de la apă, că apa de pe Jilava e cu hiv, ca vai de mama ei de apă, cu moluște, cu nisip. Mă feresc de bulion, acritură, ceapă, usturoi. Merg pe griș, paste, orez. Dar e mâncarea bună. Nu facem figuri să spunem nu știu ce. O pâine ne vine, de ce să ne văităm. Mâncare, apă, baie, e bine. Baie, o dată pe săptămână, având în vedere că sunt atâția oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Doar în ochii ei se pierde. Are dinți, dar nu te mușcă Și nici nu se ține-n cușcă; Să vă spun eu adevărul: El îți descâlcește părul. Floare roșie ca macii, Cum se cheamă fiul vacii? Frunză verde coaja cepei, Cum se cheamă fiul iepei? Foaie verde foaia soii, Cum se cheamă fiul oii? Cu ea și-a găsit beleaua Doamna care-aduce neaua: Haina albă ea și-o pierde Și îmbracă una verde. Seamănă cu o paradă De belșug și
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
privește; Ea spre gârlă când pășește, Talpa i se face floare. Haida-de și haida-hai! Ce reproșuri poți să-i spui? Mândru-i că din coada lui Gospodinele fac ceai. Nici nu ară, nici nu sapă, Dar are și ea o ceapă. Când a rătăcit cireada Și-a pierdut prin iarbă coada. Chiar de la-ndemână nu i-i, Socoteală eu nu-i cer: Ca să-și ocrotească puii De căldură și de ger, Dânsa i-a suit pe cer. Doar dacă te uiți
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
câmpie, cerul părea senin deasupra munților, dar după ce au urcat puțin - cam cât urcaseră și cu o zi în urmă - i-a prins o ploaie măruntă. În dreapta se întindeau lanuri sărăcăcioase. Pe fâșii înguste de pământ, înconjurate de duzi, creștea ceapă verde și se vedeau mănunchiuri de grâu și porumb pipernicit. Nimic altceva. Cărarea șerpuia. Li se părea că nu mai ajung în vârf. După ce treceau muntele acesta, aveau apoi de străbătut valea dintre muntele Matsumori și muntele Takamori. Endō respira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
gîndește-te și tu, acum Dan pare bărbatul ideal, dar așteaptă vreo cîteva luni și-o să Înceapă să se scobească În nas și să se șteargă pe perne. Dar face asta deja, spun eu cu inocență, În timp ce Sally cască ochii cît cepele. Doamne, Sally, o lovesc eu În joacă. Ești așa de credulă. Mă rog, sînt de acord cu Fran. Tu chiar le dai papucii imediat ce fac ceva ce nu-ți place. — Doar pentru că v-ați pricopsit amîndouă cu niște Împuțiți dezgustători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
faima. Când am ajuns la pasajul în care se despuia în timpul unui banchet, plângându-se că nu are încă două găuri pentru a-și ascunde sfârcurile prea mici, m-am oprit din lectură. Rotari mă privea fix, cu ochii cât cepele. - Citește mai departe! Am clătinat din cap. - Nu, va trebui să citești cartea singur. A sărit în picioare mânios. - Îți poruncesc! Am clătinat încă o dată din cap. - Rotari, tu o să fii duce. Vrei cumva să fii păcălit de romani numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
afaceri care îmbogățeau și seifurile ducale. În general în circulație se aflau banii romani; numai sătenii continuau să facă plăți în oale de produse și bucăți de pâine, măsuri cu totul nepotrivite în comerț, folositoare doar în tocmeli pe claponi, ceapă și altele asemenea. L-am convins să împartă bisericile, pristolurile și mănăstirile în două părți egale între catolici și arieni, astfel încât nimeni să nu se simtă defavorizat. L-am făcut să dea un decret prin care orice individ era obligat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Lui Zogru nu-i părea rău de călugării morți, ci îl enerva ideea că trebuie să schimbe atât de repede locul cald al viețuirii lui. Intrase în al șaselea călugăr, un bătrân care molfăia fără oprire ba un fir de ceapă, ba o coajă de pâine, ba clei de pe copaci, în fine, era în stare să mestece orice, iar ceea ce îl irita pe Zogru era că nu putea să facă nimic. În noua lui viață era slab, aproape inert, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe drum. Au bătut dealurile din împrejurimi și au cules cele mai bune ierburi și mirodenii ca să le aibă la ele. Dacă ar fi vrut, mamele mele ar fi lăsat pustiu în urma lor. Ar fi putut lua fiecare bulb de ceapă, fiecare bob de grâu, ar fi putut goli fiecare stup de albine. Dar ele au vrut să ia doar ceea ce considerau că le aparține. Nu făceau asta din considerație față de Laban, ci gândindu-se la servitori și la copiii acestora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zicea mama despre fiii ei care nu stăteau liniștiți nici o clipă. „Mereu le e foame”, zicea Bilha, ea, care nu se plângea niciodată, după ce îl trimisese pe Ruben de acolo pentru a doua oară, cu un vas de linte cu ceapă. La fiecare câteva minute, Bilha sau Lea trebuia să se oprească din ce făceau, ca să țină calde pietrele de gătit. Prezența bărbaților avea și un dezavantaj mai subtil. Corturile erau domeniul Leei și, deși ea era cea care știa ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui care sforăia și s-a dus înspre colțul unde o pătură veche îi servea lui Laban drept altar. Terafim-ul era aranjat pe două rânduri. Rahela a cules fiecare idol și l-a pus în poală, ca și cum ar fi strâns ceapă din grădină. Când ultima statuetă a fost pusă în șorțul ei, s-a întors, a traversat cortul fără măcar să se uite la Kemuel, care a mormăit în somn când am sărit din nou peste el și a ținut din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de făcut ca să avem parte cu adevărat de festinul pe care îl cerea o ocazie așa de specială ca împăcarea dintre fiii lui Isaac. Femeile s-au pus pe muncă, iar Tabea și cu mine am fost trimise să culegem ceapă sălbatică de pe malul râului. Am dat din cap ca niște fiice ascultătoare, dar cum ne-am văzut scăpate de cei mari, am izbucnit în râs. Ni se îndeplinise o dorință. Eram singure. Ne-am îndreptat amândouă cu multă hotărâre înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
malul râului. Am dat din cap ca niște fiice ascultătoare, dar cum ne-am văzut scăpate de cei mari, am izbucnit în râs. Ni se îndeplinise o dorință. Eram singure. Ne-am îndreptat amândouă cu multă hotărâre înspre câmpul cu ceapă pe care îl culesesem tot în prima zi când ajunsesem la râul Jabbok și am găsit atât de multe noi roade încât am umplut repede coșul pe care îl ducea Tabea. Dar am hotărât între noi că mamele noastre n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
încă o dată, ca să pronunț cum trebuie. Am văzut cum mama și-a ridicat sprâncenele când le-a văzut pe femeile din Canaan cum foloseau sarea și am văzut-o pe Ada contrariată când Bilha a mai adăugat un pumn de ceapă proaspătă la friptura de capră care era deja făcută. Dar părerile erau bine ascunse de zâmbete subțiri și de graba de a prepara festinul. În timp ce femeile pregăteau masa, Esau și Iacob au dispărut în cortul tatălui meu. Fiii lui Esau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
din friptura ei, din pâinea sau din berea puse de ea și fiecare bărbat s-a străduit să laude mâncarea servită de nevestele celuilalt. Esau a băut multă bere făcută de mama mea și a lăudat friptura de capră cu ceapă făcută de Bilha. Iacob a mâncat puțin, dar a făcut tot ce i-a stat în putință ca să laude mâncarea adusă de Ada și Basemath. Când bărbații au terminat, s-au așezat femeile și fetele, dar așa cum se întâmplă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-l știu la fel de bine ca pe propriile mâini. - Nu trebuie să-mi dai nimic. Dacă primești asta din mâinile mele de bunăvoie, acceptarea ta va fi zălogul. Așa am devenit femeie măritată în Egipt. Benia a pu masa, aducând pâine, ceapă și fructe pentru noi și am stat în bucătărie, am mâncat și am băut, într-o tăcere emoționată. Eram o fetiță ultima dată când mă culcasem cu un bărbat. Benia se gândise la mine din acea zi de la piață, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
apă și lemne pentru foc. Țipetele copiilor acopereau murmurul de voci vorbind în limba mea, răstită și cântată în accente care îmi erau și nu-mi erau familiare. Dar mirosul a fost cel care mi-a umplut ochii de lacrimi: ceapă prăjită în ulei de măsline, praful moscat al turmelor amestecat cu parfumul pâinii coapte. Doar mâna lui Benia m-a împiedicat să nu mă clatin. O delegație a conducătorilor tribului ne-a întâmpinat ca să-l primească pe vizir, ruda lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și pe prăpădita de maică-mea, cu călcâiele ei crăpate, și că nici nu știe de ce ne-a dat drumul în casa lui, când ar fi trebuit să știe alde cine suntem, până și bunicu’ nu făcuse nici cât o ceapă degerată, cât un căcat pe băț, iar pe tata e mai bine să-l dăm uitării pentru totdeauna, pentru că n-o să-l mai vedem nicicând în viața asta căcăcioasă, pentru că ne garantează el c-o să crape-acolo unde e, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]