2,037 matches
-
centrate, luminoase ?i dilatate lateral �n form? de oval. C�ț despre altarul principal, el con?ine sculpturi, ordin corintic de marmur? roz care imit? jaspul ?i lumin? zenital? misterioas? �ntr-o scenografie aerian? �ntru gloria martirului. ?i aceast? atrac?ie celest? este accentuat? de ritmul ascendent al ordo-n?rîi pila?trilor, prelungit �n nervurile cupolei sc?ldate �ntr-o lumin? aurie. Vocabularul arhitectural al lui Bernini r?m�ne fidel surselor tradi?iei clasice. Dar el �i re�nvie variet??i rare
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
le ține separate. Universul material există doar că manifestare a atracției / gravitații și respingerii / iradierii, într-un echilibru dinamic. Materia este totdeauna în mișcare, a cărei direcție principala este dată de un act al Minții Divine, exprimat prin intermediul energiei. Actul celest, presupune Edgar Poe, este unul limitat și, la un moment dat, Dumnezeu își va retrage voința creatoare, datorită căruia universul se amplifică continuu. Atunci, totul va reveni la forma originară a particulei unice. Materia (care nu este decât atracție și
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
acestuia, asemenea unei jerbe 53 de artificii, de-a lungul unor "direcții divergențe în care se partajează elanul"54, pentru care poemul "Grup" ne oferă o superbă ilustrare: "Atâtea clăile de fire ștăngi!"55. Chei ale înălțării spiritului spre potențialul celest ("pajuri[le]"), figurând curbele generării spirituale continue, ori imagine ale trecerii între viață și moarte, formal și informal, sau, mai bine, "sublimare pentru un ideal 56 ("lacul"), în sfârșit, depozitar al cunoașterii, înțelepciunii ("Casă [Usher]")57, generând asociații cu corpul
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
percepției (în apologul poesc, de la care pornește Ion Barbu, Usher "pictează idei", i.e., le atribuie, deci, miraculos, un statut pur estetic), el este, fără îndoială, poetul de geniu, în tradiția romantică 91. Totodată, calitatea neobișnuită a înțelegerii conferă Poetului însușiri celeste. Să nu uităm că, pentru Edgar Poe, mintea individuală este o parte a minții Demiurgului, întrupata în materie. Dar, întrucât, imaginea Creatorului, nestingherita de materie, există deja în mintea Omului, ca o amintire ("memory"), ea poate fi recuperată prin "faint
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ana la marginile celebrelor, incineratelor umbre"), să cunoaștem, cu alte cuvinte, Absolutul / Divinitatea, în aspectul lui /ei cel mai pur, aceea de creator al unui univers, ca o operă de artă, si sa ne ofere o experiență temporală a desfătării celești, sub forma, imperfecta, a plăcerii estetice. Pentru Poe, existentă umană este, în sine, dureroasă, iar plăcerea divină, ce poate ușura, doar momentan, această durere, nu poate veni decât de la Poet, care își dovedește astfel titlul sacru, adaptând materialele primare al
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
la care enunțul "Șoptiri de la Monos, la Una!" (italice în originial)45, din "Veghe", face aluzie directă, în continuarea, pare să fie, în viziunea barbiana, unul din textele esențiale pentru "revoluția poetica" inițiată de scriitorul american. În forma unui colocviu celest, între doi iubiți postumi, Monos și Una - ale căror nume exprimă reîntoarcerea la unitatea primordială, unul din conceptele cheie ale proiecției cosmologice din Eureka, Monos îi povestește Unei despre procesele morții, decăderii, alterării conștiinței, în starea post-mortem, înainte de regăsi în
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Paris și Nisa. Aici a făcut observații asupra Soarelui, a planetelor mici și asteroizilor. Reîntoarsă în țară, în 1914, a lucrat la Observator, publicând în Anuarul acestuia mai multe lucrări despre petele solare, protu beranțe și tot felul de fenomene celeste, precum și în revista „Natura”, articole despre popularizarea acestui domeniu. După slăbirea vederii, a trecut la catedră. A predat la Liceul „Domnița Ileana” matematica și astronomia, discipline pentru care a publicat o serie de manuale. Poliglotă, cunoștea foarte bine germana, engleza
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
Ea nu se desfășoară pe latitudine, pe dimensiunea orizontală a timpului și a societăților, ci longitudinal, pe verticala care unește ființa umană cu Polul, în transparența unei înălțimi și a unei adîncimi în care individualitatea spirituală experimentează realitatea contrapărții sale celeste, își descoperă dimensiunea seniorială, a doua sa persoană, acel Tu suveran. Corbin insistă așadar pe faptul că experiența unitivă presupune separarea de dimensiunea socială a persoanei, activarea exclusivă a dimensiunii ei transcendente. Totuși, nici el nu e adeptul unei discipline
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
cu sine, numai viața omului se petrece la întâmplare, numai destinul lui nu are nici un sens. (Mircea Eliade, Nuntă în Cer) Într-un univers intens sacralizat, așa cum este universul ficțional eliadesc, în care realitatea este "funcție de imitare a unui arhetip celest"1, actul numirii își dobândește sensul prin repetarea deliberată a actului îndeplinit ab initio. Într-o lume în care niciun eveniment nu este "sub semnul întâmplării" și nu se produce izolat, în care se stabilesc relații secrete între lucruri și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
eterogene (precum configurația pietrelor și soarta omului, de pildă); a nu mai vedea ceea ce par obiectele, ci ceea ce sunt "realmente" (în mentalitatea omului premodern): a restabili trans-semnificația hierofanică a obiectelor"65. Ideea se sprijină și pe teoria eliadescă a arhetipului celest, a modelului divin pe care îl repetă orice ritual sau gest profan; comportamentul omului arhaic demonstrează că actele umane, obiectele lumii exterioare "nu au valoare intrinsecă autonomă"66. Ele dobândesc valoare și devin reale numai prin participarea la o realitate
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
despre ursita feciorului de cioban ("Ursita, soarta sau destinul omului, răspunse prompt Simina ca la o lecție. Fiecare om se naște lângă o stea, cu norocul lui"152) aduce în discuție ideea existenței umane ca dublul uneia astrale 153, dublul celest al oamenilor din trecut, din prezent și din viitor 154. 4.4. Sub semnul Șarpelui Predilecția lui Eliade pentru fonemul S, în procesul de numire a personajelor din Domnișoara Christina, devine și mai evidentă în Șarpele. Acest grafem-simbol unificator, asemeni
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
6. Desacralizarea numelui și pierderea identității. Semnul călăuzitor La țigănci deschide seria prozelor (19 trandafiri, În curte la Dionis, Pe strada Mântuleasa) cu protagoniștii amnezici, treziți de un mesager care le redescoperă adevărata identitate a sufletului, le reamintește originea divină, celestă; în tradiția mandeeană, Mesagerul ceresc se adresează lui Adam: Nu mai dormi, trezește-te, nu uita însărcinarea pe care ți-a dat-o Domnul"280. Tema amneziei, provocată prin scufundarea în Materie (=Viață) și anamneza dobândită prin gesturile, cântecele și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
rădăcini și în credințele populare autohtone legate de strămoșul totem: "poate sufletul acel din vită e un moș al meu"429. Taurul este analizat de M. Eliade în subcapitolul Fecundatorii din Tratatul de istorie a religiilor ca o divinitate "genezică celestă" care apare în strânsă legătură cu luna: "Luna comandă asupra apelor și ploilor și distribuie fecunditatea universală; coarnele taurului au fost asimilate de timpuriu cu crescentul lunar"430. Totodată, Eliade subliniază că taurul și trăsnetul au fost asimilate simbolurilor conjugate
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Borbely, op. cit., p. 142. 160 Matei Călinescu, op. cit., p. 123. 161 Numele lui Andronic, caracterizat ca epifanic (înțeles ca alăturare andros + nike) este pus în relație cu "meseria" sa de aviator și atrage atenția "în limbaj intențional, asupra originii aproape celeste a eroului, restabilind sincronizarea cu simbolul mitic al șarpelui și al ambivalenței zeu-demon, lumină-întuneric, profan-sacru" (Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 194.). 162 Ștefan Borbely, op. cit., p. 142. 163 Matei Călinescu, op. cit., p. 124. 164 Sorin Alexandrescu, op. cit., p. 171. 165 Marcel
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
inspirată de același Sober, asupra ideilor de "tendință naturală" și de stare naturală pe care le întâlnim în gândirea pre-darwinistă. Ne reamintim că Aristotel își bazează întreaga știință, inclusiv teoria despre căderea corpurilor și distincția dintre lumea sublunară și lumea celestă pe o asemenea schemă explicativă 85. Rousseau va face din "starea naturală" un concept cu valoare explicativă în filosofia morală și filosofia culturii. Dar ideea o regăsim și în filosofia naturală. Chiar Newton folosește modelul stării naturale atunci când discută despre
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
sublunară proiectându-le imaginea pe fondul înaltului de jos al sufletului, în "vaste ceruri interioare"27. Prin urmare, a urca spre cerul sfânt e totuna cu a coborî spre cerul interior, în sufletul frumos care, ca răsfrângere speculară a înălțimii celeste, duce cerul mai departe. Pentru ca minunea să se limpezească, să apară ca splendoare strălucitoare a frumosului, trebuie străbătute toate vălurile ce ecranează, limburile stratificate prin care se coboară până în "fără-de-fundul visului etern", în "negrul afund fără de vad"28. Revelarea revelatului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe lada înstelată/ Din podul alb cum, făr-a fumega,/ Ardea o lumânare așezată". Cineva privește, poate vedea spectacolul nevăzutului. E nevoie însă de o plutire spre înaltul unei alte vederi, spre ochiul unui zeu care vede24. Zeu zugrăvit pe pânza celestă ("pe lada înstelată"), unde el e imaginea de sus, originară, reflectată "din podul alb", ce surplombează vizibilul; inaparentul arde în lumânarea așezată pe o altă lumânare ce ardea 25. Se reverberează de deasupra, în unde concentrice, în replicile succesive ale
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la ființare o "altă lume", planul fondator străluminează "această lume" incandescentă, transparentă: "lumea empirică devine transparentă, și prin transparența ei devin vizibile incandescența și strălucirea luminoasă a celorlalte lumi". Imaginea diafană a lumii aduce în prim plan - prin simbolizare - "noile, celestele straturi ale realității estetice" (Empireea și Empiria, în Pavel Florenski, Dogmatică și dogmatism, Editura Anastasia, București, 1998, pp. 88-92). 16 "Omul care rămâne într-o astfel de detașare totală este într-atât de dus în veșnicie, încât nimic vremelnic nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Toamnă, p. 198; Imnul iubirii, pp. 213-214. 56 Mișcare anabasică a originarului pus în lumină, până acolo unde "izvoarele albe fierb în mătcile-mume" (Ascensiunea, în vol. Vămile pustiei). Înălțare-întoarcere în Patrie, termen ce trebuie înțeles în sens teologic, de patrie celestă (in patria), așa cum apare la Eckhart, intim legat de sensul / direcția drumului, de pelerinajul terestru (in via). Căci "drumul patriei începe aici, de jos: drumul este în patrie, patria este în drum" (Alain de Libera, La mystique rhénane. D'Albert
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Michael, Pâine și vin, Editura Tipo Moldova, Iași, 2012, p. 194. 84 Condiție clar-obscură sau revelatoare a unui mister care se dezvăluie în propria învăluire, conform naturii ambivalente a arătării și ascunderii: " Din semințele de-ntuneric, destin încifrat/ în numere celeste, se naște lumina -/ și lumina coboară în suflet/ ca să se-ntoarcă închisă în el și în taină,/ ca apa vărsată în apă.// Astfel, stăpânul al cărui oracol se află în suflet/ poartă două coroane: una albă care-l arată făcându
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
bazale cu referențiale vraiște. Insondabilă vâltoarea peste care se arcuiește, încrezător, un zâmbet. Arhitecții tocmai discutaseră între ei, pe drum, de muchiile vechilor acoperișuri chinezești, ce se încovoaie către cer aproape de streașină - spre a reconduce înapoi în tării excesul energiilor celeste, după explicația unuia. Alți doi se rânduiseră imediat de partea teoriilor mai utilitariste, susținând ca ar fi fost vorba de un dispozitiv simplu de extindere a umbrei și lărgire a perspectivei locatarilor. Cu un citat din memorie, într-un târziu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lărgire a perspectivei locatarilor. Cu un citat din memorie, într-un târziu șeful lor subliniase misterios că rolul acoperișului chinezesc de altădată era să susțină, nu să fie susținut, și că astfel el ar fi făcut partajul echitabil între domeniul celest și cel pământesc. Se constatase aprobator asemănarea lui cu o arcă răsturnată, ancorată în ordinea profundă și stabilă a firmamentului de arhitecți-navigatori, meșteri în înfruntarea mai agitatului context imediat, iar remarca fusese întâmpinată cu exclamații de admirație și o scurtă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
racordul lui ultim la lume, și se abandonează nepăsării? Plasat la marginea superioară a locuinței pe care o protejează, paratrăsnetul nu are loc în sfera preocupărilor cotidiene, ci la extremitatea ei - un limb pământesc în frământul de alt calibru al celestului. El locuiește nelocuibilul, partea cea mai expusă a existenței: își face singur loc în chiar calea urgiei, reușind cumva să-și forjeze o incredibilă incisivitate din îngăduința-i extremă la viol. S-ar putea însă la fel de bine spune că se
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
naștere lumea ei. Abia fecundată de atenție o parte a realității își dă primitor la iveală regularități, legi, previzibilitate, sau fiabilitate, ce o atestă ca locuibilă. La limita dintre înțeles și faptic, paratrăsnetul impune o măsură omenească atotputerii de distrugere celeste, sau poate reprezintă doar simbolul eficace al autolimitării ei condescendente, ca o ramură de măslin dintr-un aliaj supraconductor "crescută" pe acoperiș printr-o conlucrare de sens opus pe verticala ontologică. Omul calcinat până la indiferența disperată începe să cocheteze cu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
iar lasă-i pe greșiți în seama unui judecător mai bine plasat! Procesul se tot amână, și odată cu el și intervenția noastră eficace. Ăsta-i spiritul vremurilor prezente. Se cuvine să mai anulăm din datoriile altora pentru că și marele țiitor celest al conturilor se zice c-ar face-o la adresa noastră . . . − ... Lucru de care se profită masiv. Nu știu dacă asta ar trebui să se confunde cu firescul. Aici voiam, de fapt, s-ajung. A admite că planurile divine ne rămân
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]