2,002 matches
-
un umil golf uman, în care se legăna majestuos la ancoră marele vid. Se opri în loc jenat și-și îndreptă spatele de o încovoiere imaginară: deși perfect vertical, se descoperea chircit la marginea umbroasă a femeii, cu ochii în pământ, cerșind cu nerușinare pietrăria ei prețioasă. În curbura întinsă implorator către ea bălteau străveziu toate lucrurile jinduite rămase lui deocamdată neatinse. Îl neliniști până la panică acea apariție mizeră în formă de mână provenind din lăuntru-i, căreia el, Ian Rechner, arhitectul reușitei
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sărăcia s-a mai redus, secolul al XVII-lea amintește în multe privințe perioada sumbră de la sfîrșitul Evului Mediu: micii fermieri ajung la foamete iar membrii claselor populare din orașe, care suportă creșterea prețurilor și apăsarea obligațiilor fiscale, ajung să cerșească de la cei pe care i-a îmbogățit comerțul, furniturile militare sau speculațiile. Această sărăcie este percepută acum ca o situație anormală care îi îngrijorează pe creștini. Ameliorarea situației în cursul secolului al XVI-lea, reformele, caracterul mai larg al religiei
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
spus că suntem români. Da, într-adevăr ne-au răspuns sunteți primele figuri simpatice". Și, pe urmă, când ne-am oprit să mâncăm (luasem cu noi în camionul militar pâine, carne friptă), vienezii ne-au înconjurat și au început să cerșească! Oameni bine îmbrăcați ne ofereau inele de aur în schimbul mâncării! Evident, nici nu ne gândeam să primim. Erau obișnuiți cu rușii... Le-am dat tot ce aveam la noi, pâine, carne în special copiilor. Ei nu aveau nimic de mâncare
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
piețe, pe drumuri, la muncile câmpului, în leprozerii, etc. Cu Sf. Francisc credința a înviat a doua oară. Logodiți cu „Domnița Sărăcie” Francisc și frații săi locuiau pe lângă biserici și mănăstiri părăsite, muncind pe câmpii, alături de țărani, îngrijind leproșii și cerșind pomană. Ei se întâlneau de două ori pe an: de Rusalii și pe 29 septembrie, de sărbătoarea Sfântului Mihail Arhanghelul, pentru a mărturisi experiențele de misiune și pentru o mai bună observare a Regulei. Frații minori frecventau parohiile și bisericile
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
afaceri din Occident (din Austro-Ungaria în primul rând), care s-au stabilit în aceste bogate ținuturi, ale ospitalierului neam românesc. Ei s-au constituit în societăți naționale și internaționale în scopul obținerii de profituri maxime. „Munții noștri aur poartă/ Noi cerșim din poartă în poartă” remarca, cu amărăciune, Poetul. În aceste circumstanțe străinii catolici aveau nevoie de un preot și de o biserică. Astfel, în 1843 părintele Ludovic Bodor, franciscan minor observant, a venit la Ploiești să slujească și să-i
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
și comunică acest fapt persoanei „specializate” să rezolve această necesitate. Dar omul nu este numai o ființă egoistă care comunică doar propriile lui nevoi. El merge, de exemplu, la serviciu, iar la intersecția străzii este întâmpinat de un bătrân care cerșește. I-ar da o sumă de bani dar nu este convins, privind la fața decrepită a bătrânului, că acesta va folosi banii pentru hrană și nu pentru băutură. Până să se hotărască dacă va face sau nu un gest de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
gală? Puteam veni îmbrăcată oricum, și în pînză de sac, doar să fi venit cu mult, mult mai devreme. Să fi putut afla un locșor în mijlocul acelei omeniri de necrezut, venită să asculte MUZICĂ. Mă apropii, cu chiu, cu vai, cerșind cu privirea, de un pîlc de oameni așezați în jurul unui "prie-Dieu". Printr-un fel de minune a fenomenului de compresie și printr-o culme a bunăvoinței omenești, aflu un petic de loc. Mă strecor între o bătrînică zbîrcită ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
magazine, unde te întîmpină înclinîndu-se adînc și oferindu-ți colane de flori de iasomie sau de boabe de santal, înainte de sucurile reci sau de ceaiurile fierbinți, ci chiar și pe stradă sau în piețe. Pînă și atunci cînd te hărțuiesc cerșind sau încercînd să-ți vîndă un fleac inutil, o fac cu zîmbetul pe buze, insistent, dar nu agresiv. Ca în acel moment de grație cînd am fost subiectul atenției acelui tînăr care, zărind la gîtul meu micul medalion cu Maica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Antigonei care a renunțat la perspectiva măritișului din dorința de a împărtăși soarta tatălui ei : Sărmana, jalnic, greu s-a prăbușit, așa/ Cum nici puteam să cred că-mi va fi dat s-o văd,/ Purtând de grijă unui orb, cerșind mereu,/ Rămasă nenuntită, vai, la vârsta ei,/ Pe drumuri, prada orișicui. La dramaturgul român, Antigona însăși îi arată lui Oedip cât de mult a suferit și cât de dramatic s-a schimbat existența ei de când a pășit pe drumul pribegiei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
îi dau și își înfige colții în ticăloși (VI 60) la constatarea că, dacă locuitorii din Sinope l-au condamnat la exil, în schimb el i-a condamnat pe aceștia să rămână acolo (VI 49), de la motivarea gestului de a cerși de la statui pentru a se obișnui să fie refuzat (VI 49) la alungarea ascultătorilor găunoși veniți în grabă să-l audă ciripind, dar defel dornici să asculte cuvinte serioase (IV 27). Două dintre interludiile consacrate întâlnirilor dintre Diogene și alți
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
troiene. Un necunoscut doarme ghemuit pe masa din sufragerie, cu mâinile vârâte în mânecile hainei jerpelite. În bucătărioară, un copil s-a cuibărit pe blatul de lucru, cu capul pe o caserolă. Într-un colț stă tupilată Clementina, țigăncușa care cerșește la intrarea supermarketului din Genevilliers. Are unsprezece ani și e româncă. Din când în când, se ridică și vine s-o strângă tare-tare de braț, deasupra cotului: "Vezi ce puternică sunt?" Și face să lucească în penumbră lama unui cuțit
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ce forță are. Mincinosul ăsta de doctor Sinus, care se lăuda că se are ca frații cu primarul din Gennevilliers, o fi obținut pentru ea o locuință? O locuință destul de mare? Clementina are o soră de cincisprezece ani, Florentina, care cerșește în fața celeilalte intrări a supermarketului, ca să nu se concureze între ele. Familia lor se adună pentru un prânz la iarbă verde, pe taluzul care mărginește Bulevardul Libertății. Clementina mai are și un frate, Joseph, care nu participă la mesele în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a personalului asistent. Prin aceste ,,săli de așteptare’’ și prin coridoarele labirintice care le unesc, printre pacienți molcomi și asistente grăbite, mai mereu umblă unul sau mai mulți câini ,,eșuați’’ din haitele de afară. Sunt obișnuiți să se plimbe nestingheriți, cerșesc cu boturile lor umede câte un dumicat de pâine. Primesc chiar și câte un os ori chiar o masă bogată în carne și alte bunătăți... Unii sunt scheletici, alții plesnesc de grași. Încăierările sunt obișnuite pentru hrană ori pentru încălcare
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
el, am mers fugărit de frigul de afară, în salonul 7 al corpului ,,G’’. Zăpada geruită îmi trosnește sub picioare iar lucirile ei îmi deranjează ochii. Liniștea din copaci pare a nu fi în regulă. Cățeii mă urmează jucăuși ori cerșindu-mi ceva de mâncare, ca de obicei. Într-o altă zi, Bărbosu ne a băgat în ședință și ne-a ținut un discurs stupefiant și caraghios în același timp. Mai că îmi venea să aplaud! Ne-a vorbit exact ca
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
la poarta numită «Cea Frumoasă», dădeau să intre în prima curte a templului, când s-au auzit chemați de un cerșetor. Bietul om, afectat de paralizie la picioare încă de la naștere, era dus în fiecare zi în acel loc ca să cerșească de pomană. Petru și Ioan și-au fixat privirea asupra cerșetorului, pentru a-și face o idee clară despre starea și de personalitatea acestuia, apoi au adăugat: «Privește-ne!». „Invitația - scria Le Camus - avea scopul - de a-l aduce sub
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Dumnezeu să ni se prezinte nouă, celor păcătoși, cu Inima Sa deschisă și purtând semnele jertfei Sale de iubire! Dar ce abis de iubire se ascunde într-un Dumnezeu care, parcă uitând de demnitatea Sa, coboară printre noi cei păcătoși, cerșind oarecum bătăile inimilor noastre pentru a le face instrumente ale mântuirii noastre? Oh! da: Dacă cineva nu-l iubește pe Domnul, să fie anatema!» (1Cor 16,22). 104. Cea mai mare șansă de mântuire a omenirii din toate timpurile Erau
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
fi date drepturi evreilor. Revoltătoarea silnicie a marilor puteri față de un popor mic și brav care-și câștigase dreptul la viață prin eroismul fiilor săi impunea parlamentarilor rezistența ce făceau condițiunii impuse. România nu venise la Congresul din Berlin ca să cerșească independența. Independența o cucerise ea însăși dinaintea Griviței, la Plevna, la Smârdan, la Vidin, pentru această independență ea plătise cu viața a 10 000 ostași și cu Basarabia răpită. Iar marile puteri, pentru rușinea Europei și a veacului, mai impuneau
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
era la nivelul incintei. Kogălniceanu erea furios și, după obiceiul său, mustăcea enervat. — Ăsta nu a fost discurs demn de un tânăr. A fost un discurs slugarnic. N-ați văzut: după fiecare period se întorcea către primul ministru ca să-i cerșească aprobarea?!... Constantin Arion, tânăr nou intrat în Cameră și el, erea alături de Kogălniceanu. Arion, respectuos și zâmbind, spuse: — E un debut, coane Mihalache, dar nu puteți tăgădui că n-are talent. Kogălniceanu se întoarse brusc către Costică Arion și, cam
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
pintenii de argint. Nu-i așa? — Vai, domniță, trăim alte vremuri. Cinul cavaleresc nu mai e cel de odinioară. Idealurile și moravurile s-au schimbat. Astăzi contează banii și avuțiile, nu cinstea și virtuțile. Dacă până și regii și prinții cerșesc bunăvoința negustorilor și cămătarilor, ce s-a mai ales de virtuțile cavalerești?... Da, am văzut asta, suspină Adelheid cu amărăciune. — ...ceea ce nu mă Împiedică să-i apăr pe cei care au nevoie de ajutorul meu! Atunci fă-o, cavalere, și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
suflet și pasiune, este încă una dintre acele rare experiențe existențiale în care dai mai mult decât primești. Cuprins de o incredibilă fervoare a facerii, mi-amintesc că la prima ediție fără nicio suma în buget pur și simplu am cerșit, în inima cu atâta încredințare, bani de la fiecare direcție a Ministerului Culturii (pe care i-am și strâns din sume mici), încât Ghiuri Geza și Pavel Șușară (specialiștii pe artă plastică ai instituției), mi-au spus că nu înțeleg cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
înșine și nici de ce vorbește lumea. De multe ori mi-a fost frică să mă expun pe net! Într-adevăr, am scris ce am simțit, m-ați... citit și ați retrimis vibrațiile la expeditor. Am primit iubirea pe care o... cerșesc tot timpul! Vă mulțumesc! Dragă doamnă Ana Luiza Toma, oricând o revedere on line va fi un prilej de bucurie pentru mine; aceasta, până la revederea... on live! Cu multă dragoste și simpatie, Florin Meșca Note de jurnal: ființe și Spirite
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
consilii de administrație, n-ar fi ajuns această instituție publică în stare de faliment, cer‑ șind ajutoare de la guvern. Și se știe : cine plătește comandă muzica. MĂ uit la Stelian TĂnase și îi plâng de milă cum a ajuns să cerșească bani de la guvern, că n-are cu ce plăti salariile. De aceea, înțeleg de ce Televiziunea s-a întors cu 20 și ceva de ani în urmă făcându-i servicii necuvenite domnului Ponta. Mi-amintesc de niște dezbateri aprinse avute în
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cu Răcaru ? Cât mai ai ? Cinci-șase luni ? — Trei, fix trei. — Și ? Ce faci peste trei luni ? Ți-a oferit vreo prelungire ? Ai vreo ofertă ? Știi cât de nesigur e drumul ăsta, pe care azi ești o stea, mâine înfunzi mahalalele cerșind o ciorbă. Ai văzut oamenii ăștia cum sunt ! Tu mi i-ai arătat ! Și nu ai învățat nimic de la ei. Dacă poimâine răcești, ce se întâmplă ? A ? Lipsești câteva zile și vine altul, gata, te-ai dus ! Ce viață e
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Mihai s-a dus și ultima speranță, Cristian Vasile era ca un străin. Din generația care odată îi era la picioare, cei mai mulți erau morți, alții fugiți pe afară, pe unde apucaseră, iar printre supraviețuitorii rămași se numărau sinistrați, oameni care cerșeau pentru o amărâtă de pâine, bolnavi, răniți, schingiuiți, victime ale unor tran- sformări pentru care nu au fost pregătiți niciodată. Intelectualii erau arestați sau executați unul câte unul, toată crema interbelicului începuse să pâlpâie din ce în ce mai fad, anunțând o moarte sigură
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Acum...ce, Bret? Vorbise dr. Faheida. - Dar acum vreau... Eram atât de obosit încât nu m-am putut stăpâni și am izbucnit în plâns. Jayne se uita la mine dezgustată. - Există ceva mai patetic decât un monstru care continuă să cerșească te rog? te rog? te rog?... - Dar ce altceva...vrei de la mine? am întrebat, revenindu-mi oarecum. - Nu glumești? Chiar vrei una ca asta? - Vreau să încerc, Jayne. Chiar vreau să încerc. Voi... Mi-am șters fața. Voi avea grijă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]