2,433 matches
-
uită nimeni și apoi am răsturnat ce era în farfurie în șervețel. Cu grijă, am băgat totul în geantă. Kieran făcu același lucru și chiar atunci sosi și chelnerul nostru. Panicat, Kieran a băgat totul în buzunarul de la pantaloni. Expresia chelnerului era impenetrabilă în timp ce ne lua farfuriile goale. Amândoi am început să chicotim în urma lui. —Pantalonii tăi! am exclamat. Gălbenușul unui ou ochi trecuse prin buzunar. Kieran se lovi ușor peste pantaloni și spuse vesel: —Uh, un final perfect pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în timp ce ne lua farfuriile goale. Amândoi am început să chicotim în urma lui. —Pantalonii tăi! am exclamat. Gălbenușul unui ou ochi trecuse prin buzunar. Kieran se lovi ușor peste pantaloni și spuse vesel: —Uh, un final perfect pentru o dimineață perfectă! Chelnerul se întoarse cu nota și cu două cutii. — Pentru resturi, explică el tușind discret. Încă mai chicoteam în metrou, la întoarcere. —Ce-o să faci acum? l-am întrebat. —O să mă duc acasă să mă schimb de pantaloni și apoi o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
salut. —Dar sunt cu mașina. Ai uitat că trebuie să o iau pe Martha de la școală? Da, uitasem. —Ei bine, atunci poți să bei un pahar mic. Atât timp cât e foarte mic, da. Apoi, de fiecare dată când se apropia un chelner, avea grijă să-și pună mâna teatral pe gura paharului. —Cum mai merg lucrurile acasă? am întrebat eu. —Phil s-a mutat înapoi și copiii sunt bucuroși. Tonul ei mă deconcertă. — Dar tu nu ești? Am crezut că-l voiai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în acel punct! Tally râse răutăcios. — Tocmai ați făcut-o! De-aia ne-ai târât pe noi și pe el prin toate astea. Dar trebuie să recunosc că vouă v-a luat cel mai mult să ajungeți în punctul ăla. Chelnerul îmi umplu paharul cu tot ce mai rămăsese în sticla de șampanie. În patruzeci și cinci de minute, dădusem gata sticla. — Nu e adevărat, am zis cu vocea tremurândă. Eu mi-am dorit copii dintr-un, nu știu, imperativ biologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fi plăcut asta. —Mmm, nu l-am cunoscut pe Alfie foarte mult timp, dar îi voi păstra mereu o amintire deosebită. Mi-a făcut cinste cu micul-dejun într-o dimineață, în cafeneaua lui preferată, când eu mă simțeam foarte rău. Chelnerul a adus o prăjitură cu răvaș și, când am deschis-o, pe ea scria: SPUS ADEVĂRUL LA EL ÎNSUȚI. Câțiva au râs. — Da, și pe mine m-a amuzat. Dar mesajul a venit într-o perioadă când nu eram sinceră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
putut ajunge. Bănuia că păstrez, în taină, un proiect pentru o mare lovitură comercială, căci altfel nu mi-ar fi strigat din urmă, să-mi fac testamentul în favoarea ei. Intrai în cafeneaua unde altădată supam, în tovărășie veselă, după teatru. Chelnerul mi-a luat raglanul și pălăria. Era pe la sfârșitul lui Aprilie și arborii plantați de-a lungul Ringu-lui îmbrăcaseră, prin surprindere, mănuși verzi pe multiplele lor degete strâmbe și noduroase. - Îți dăruiesc pardesiul și te rog să-mi împrumuți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și pălăria. Era pe la sfârșitul lui Aprilie și arborii plantați de-a lungul Ringu-lui îmbrăcaseră, prin surprindere, mănuși verzi pe multiplele lor degete strâmbe și noduroase. - Îți dăruiesc pardesiul și te rog să-mi împrumuți o sută de coroane, spusei chelnerului, în timp ce presăram din vârful cuțitului sarea și piperul peste cel două ochiuri, ale căror gălbenușuri mă fixau, holbate, din faianța albușului prea mult întărit. Fără să ezite, îmi strecură discret bancnota și la plecare îmi ținu respectuos pardesiul. Mă îndreptai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și cifra lor mi se păru prea mică, existența mea prea scurtă și descompunerea celulelor organice o problemă de viitor îndepărtat. Înviorat de constatare, intrai într-o cafenea mică, ce abia își ridica obloanele. Scaunele erau încă pe mese. Un chelner bătrân mă întâmpină, târșâindu-și ghetele fără urmă de tocuri, dar bine lustruite. Ceaiul fierbinte ce mi-l servi pe trei sferturi răsturnat din pahar pe tăva ce tremura în mâna lui veștedă, l-am sorbit cu ochii lipiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din cabina portarului. Olandeza purta o pălărie cu boruri largi, din fetru alb, cu două păsărele negre, cioc în cioc, ghete înalte cu șireturi, foi negre, până la genunchi, bluză albă cu guleraș, sub un veston din stofă neagră, ca de chelner, retezat deasupra șoldurilor. Doi sâni ca pepenii ce se rotunjeau proeminenți, vestonul cambrat și crupa colosală de sub foile întinse să crape, realizau o contracumpănire între fese și mamele, ce dădeau acestui trup mare și o suplețe statornică. Vladimir a înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de partea cealaltă a salonului. — Du-te și Întreab-o dacă nu vrea să vină la masa noastră, Henri, Îi spuse Maupassant (din fericire, vorbeau franțuzește). Nu pot, Guy, Îi replică el. N-o cunosc. — Atunci trimite-i un bilet prin chelner. Spune-i că ne-ar face plăcere să o cunoaștem. — Nici nu mă gândesc. — Aș face-o eu, dar englezeasca mea nu-i destul de bună. — Așa ceva nu se face aici, Guy, protestă Henry. Cu neputință. — Și de ce, mă rog? vru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cunoaștem. — Nici nu mă gândesc. — Aș face-o eu, dar englezeasca mea nu-i destul de bună. — Așa ceva nu se face aici, Guy, protestă Henry. Cu neputință. — Și de ce, mă rog? vru să afle Maupassant, servindu-se cu vin, spre disperarea chelnerului care stătea În apropiere și care considera că aceasta era Îndatorirea lui. E disponibilă, fără Îndoială. Altfel, de ce ar prânzi singură Într-un restaurant public? — În țara asta există o specie nouă de femei respectabile dar emancipate, care emit pretenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lua masa cu Compton, care prânzea Întotdeauna la ora trei fix atunci când avea spectacol seara, și comandase o gustare rece În cameră, dar poate făcuse o greșeală. O masă caldă i-ar mai fi calmat intestinele clocotind de emoție. Chemă chelnerul să Îndepărteze vasele murdare și se așeză la masă, să scrie câteva scrisori - cam ca un soldat, Își spuse, În ajunul unei bătălii căreia s-ar putea să nu Îi supraviețuiască. Le scrise lui Du Maurier și lui Gosse, mulțumindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aia, e Îngrozitor de plicticos. — Eu tot sper că e o fază prin care trece, suspină Emma. Că Într-o zi are să se plictisească și are să se Întoarcă la o meserie respectabilă. — Slabe șanse, Pem. Când l-am văzut În rolul chelnerului din Bătrânul evreu, am știut că și-a găsit o métier. Pe hârtie, rolul nu oferea nimic, dar el a smuls hohote de râs la fiecare replică. (Chicoti, Înveselit de amintire.) Acum, că mă gândesc mai bine, asta se Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o zi, ca să poată să Îl Înlocuiască. Dar i-am spus că un noroc de felul ăsta ai o singură dată În viață. Făcea referire la deja legendara aventură a lui Gerald cu ocazia primului său contract profesional, În rolul chelnerului din Bătrânul evreu, la Garrick, În care John Hare juca rolul principal. Gerald Îl urmărise cu atâta atenție și știa atât de bine replicile, Încât, când Hare se Îmbolnăvise, putuse să preia rolul În chiar aceeași seară. Participarea fiului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
iar pregătirea Cinei celei de Taină, bucătarilor contemporani. Chiar dacă veridice, toate acestea nu umbresc numele de-acum venerat al lui Bluntschli. Înainte de 1909, el și-a câștigat la Ouchy bine cunoscuta faimă de excentric. Era tipul incorigibil care răstoarnă tava chelnerului, acoperindu-se adeseori ba de Kümmel, ba de brânză rasă. E tipică, dar apocrifă, anecdota cum că ar fi băgat brațul drept În mâneca stângă a pardesiului cu căptușeală ecosez pe care baronul Engelhart se chinuia să și-l Încheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o locație secretă. Vă vine să credeți?! Cât de dramatic poți să fii? Știu că soțul ei e italian, dar chiar nu cred că există posibilitatea ca omul să se ducă și să-i omoare pe amândoi. Soțul ei e chelner, nu vreun mafiot, așa că ce-o să le facă? Să-i ciuruiască cu piper negru? Să-i complimenteze până-i bagă-n comă? Sau să-i calce cu căruciorul de deserturi? Dar iată că din nou par malițioasă. Și nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mine. Era minunat. Pe drumul de la locul unde parcasem mașina și până la restaurant avusesem parte de niște priviri ciudate. Presupun că eram cam prea elegantă pentru o seară de luni, într-un aprilie cu cer senin, dar cui îi păsa. Chelnerul, un tinerel îmbrăcat într-un costum de seară care nu-i venea bine și care se dădea italian, dar vorbea cu accent de Dublin, a venit în grabă la masă și a pierdut o grămadă de timp, absolut fără sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rochia mi-era prea scurtă. La dracu’, mi-am zis. James mi-a zâmbit. Cu un zâmbet superb, cald, admirativ și aprobator. Pentru o clipă l-am văzut pe bărbatul cu care mă căsătorisem. Apoi James l-a observat pe chelnerul cel tânăr, care se aplecase ca să-mi vadă mai bine picioarele pe sub masă, iar zâmbetul i s-a risipit. Și eu am rămas cu sentimentul unei mari pierderi. —Claire! a zis James încruntându-se ca un patriarh din perioada victoriană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-mi vadă mai bine picioarele pe sub masă, iar zâmbetul i s-a risipit. Și eu am rămas cu sentimentul unei mari pierderi. —Claire! a zis James încruntându-se ca un patriarh din perioada victoriană. Acoperă-te! Uite cum te privește chelnerul! M-am înroșit. Acum, îmbrăcată în rochia mea scurtă, mă simțeam caraghioasă și jenată, în loc să mă simt sexy și provocatoare. Du-te naibii, James, că m-ai făcut să mă simt așa! Se comporta ca un nenorocit de amish. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
atât lui James îi plăcea mai tare. Ei, așa cum se spune, timpurile se schimbă. Am lăsat capul în piept și, furioasă, am căutat cel mai scump fel de pe meniu. Presupun c-ar trebui să vorbim despre bani, am spus după ce chelnerul plecase. —E în regulă, a zis el. O să plătesc eu. O să plătesc cu cardul. — Nu, James, am replicat întrebându-mă dacă făcea pe prostul. M-am referit la faptul că trebuie să vorbim despre banii noștri. Adică ai tăi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
crezut că-ți plăcea spontaneitatea mea, am zis timidă. Am crezut chiar c-o încurajai. Păi, da, tu așa ai văzut lucrurile, mi-a replicat el rânjind. Presupun că așa vrei să vezi lucrurile, a continuat ceva mai blând. Un chelner zâmbăreț s-a apropiat de masa noastră cu pas țanțoș. Dar s-a oprit, după care a făcut scurt stânga-mprejur, îndreptându-se spre o altă masă când a văzut ce privire amenințătoare i-a aruncat James. Așa că te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plec acum. Vorbim mâine. Și cu asta am sărit în picioare și m-am îndreptat către ușă, lăsându-l pe James la masă, fără replică, schimonosindu-și gura ca un pește pe uscat. —Bravo ție, iubito, mi-a zis un chelner când am trecut pe lângă el. Nu e deloc genul tău. Dar chiar deloc. Am condus către casă în viteză, trecând pe roșu la semafoare și punând, în egală masură, în pericol viața și integritatea corporală a pietonilor și a celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de seringă. Se Îmbrăcă, se dădu cu parfum Lucky Tiger și porni cu mașina spre Beverly Hills. *** Petrecere În curte: jumătate de hectar acoperit cu copertine. Mașinile erau parcate de studenți de colegiu. Bufetul etala costiță, șuncă afumată și curcan. Chelnerii duceau tăvi cu antreuri. Burnița se așternea metodic peste pomul de Crăciun uriaș, În aer liber. Oaspeții mîncau din farfurii de carton. Felinare cu gaz iluminau pajiștea. Jack ajunse la timp și Își făcu loc prin mulțime. Welton Morrow Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
așa de bine cooperează poliția cu biroul procuraturii? Jack abia se abținu să nu rîdă: eu sînt băiatul care adună lovelele pentru jidan. — Rezolvăm cazuri Împreună. Eu vin cu dovezile, iar Ellis Îi pune sub acuzare pe băieții răi. Un chelner Își făcu apariția. Joan comandă un punci Islander. Jack ceru o cafea. Loew spuse: — Un martini Beefeater. Karen puse palma deasupra paharului. — Atunci nu vi se pare probabil ca după acest Crăciun Însîngerat, relațiile dintre poliție și biroul domnului Loew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
sindrofia era În plină desfășurare: Ellis Loew În apartamentul plin cu mahări de la Partidul Republican. Femeile În rochii de seară, bărbații În costume negre. Marele V: costum kaki, cămașă albă, stropită cu sînge de cîine. Jack Îi făcu semn unui chelner și Înhăță de pe tavă un martini. Fotografiile Înrămate de pe pereți Îi atraseră privirile. Progres pe linie politică: Harvard Law Review, alegerile din 1953, un instantaneu echivalent cu o minciună gogonată: Loew anunțînd presa că negroteii mărturisiseră Înainte să evadeze. Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]