54,187 matches
-
e o întrebare bună. Idioată, în esența ei, dar bună la suprafață. Întotdeauna am urât obsesia oamenilor pentru poveștile în care trebuie să se întâmple mereu ceva. Ceva concret, gestual, tangibil, eminamente non-abstract. Gen Speed cu Sandra Bullock. E o chestiune enervantă. Ca și cum eu însumi ar trebui să mă întâmplu în fiecare zi încă puțin, ca să mă justific pentru toți cei care trăiesc faptic, fără urmă de viață interioară. Adânc, nu-i așa? Știu. Tocmai de aceea am spus că întrebarea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
neapărată nevoie, altfel nu vă putem hrăni, am înțeles, mulțumesc, îmi cer scuze, nu vă aud, mulțumesc, am spus, mulțumesc... și erigmofonie, adică nu o să vorbiți foarte bine, posibil deloc, unii pacienți scot niște sunete un pic distorsionate, e o chestiune legată de aerul înghițit, care, la eliberare, are un sunet... e ca un fel de șuier, se numește erigmofonie. Nu, nu e ca un șuier, mai mult ca un cârâit, ca un crănțănit spart de boabe de porumb, ca o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Vasile Spoială, pe care bătrânul sau tată din Balta Oii a Tutovei a avut grijă să-l învețe să nu se bage, ci să asculte și să spună da. Eu, nu! Eu îmi dau cu presupusul, eu caut răspuns la chestiuni ce nu trebuie să mă privească, de care are grijă tovarășul Beșleagă în biroul său plin de răspundere. Iată, și acum, revenit în camera Documentare, arunc așa, o vorbă, cu oarecare indiferență, ca să nu-și dea seama nimeni dintre colegi
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
A, da: te întinzi pe spate, stingi lumina... Invers, că tu n-ai veioză. Deci, stingi lumina, te întinzi pe spate, închizi ochii, îți imaginezi o pășune verde și o turmă de oi care paște în peisaj. Oile - esențiale în chestiunea de față, căci, de îndată ce reușești să le focalizezi sub pleoape, oricât de absurd ar părea, trebuie să te apuci să le numeri. O oaie, două oi, trei oi... Patru oi..., patru oi... Ce ziceam? Unde rămăsesem? A, desigur, patru oi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
din bucătărie, scăpă intenționat găleata de gunoi de la o înălțime apreciabilă, târî cele două scaune de care dispunea la fața locului dintr-un colț în altul al încăperii și începu să lălăie o melodie cât putea de tare. Și fals. Chestiune pe care o făcu cu multă ușurință, pentru simplul motiv că, deși cânta, ca de fiecare dată, din inimă, se pare că organul cu pricina nu dispunea și de o ureche muzicală. Nevasta cui o fi fost ea timp de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nevoiți a porni pe firul istoriei nu atât a ei, cât mai ales a autorului, care s-a aventurat într-o călătorie dictată de - probabil - un soi de insatisfacție, dar care s a soldat cu un roman de înaltă ținută, chestiune cu care toată lumea este de acord, dar cu un final despre care bătrânul Freud ar avea mai multe de povestit. Acest subiect a rămas însă neatacat de el în capitolele ce-i poartă semnătura. Am căuta, desigur, mai multe motive
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
implicată până în gât în afaceri, se ocupă anume de astfel de pahare gata cio bite sau fisurate. Aceste reguli sunt mai presus decât omul, decât chelnerul, care se știe că nu e om pur și simplu, ci un supraom, o chestiune complexă pe care foarte rar reușești să o înțelegi și care nu răspunde niciodată la stimuli, care e mai presus decât patronul, adesea el însuși depășit de situație. De altfel, e semn limpede de nebunie să intri într-un birt
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
a X-a să intre la Arhitectură, ceea ce nu îl împiedica să-i fure lui Gigi Pătrunjel caietele de matematică să-și copieze temele și, sporadic, sendvișurile împachetate exemplar de doamna Pătrunjel. Își mai amintea ca prin vis un capitol, chestiune care îi mai drese starea: de Manole râsese tot liceul când se îndrăgostise de Ana Dumitru și se făcuseră bancuri crâncene pe tema ctitorului de mânăstiri. Între două halbe de bere care acum se goleau, acum se umpleau, peste masa
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
aleea Muzelor, treci de parcarea de pe dreapta, apoi de fostul loc viran, acum un loc de joacă destul de cochet, zis și spațiu verde ținclusiv iarna), și dai de blocuri. Grație primarului sectorului 5 și, mai precis, lipsei lui de școală, chestiune deductibilă nu atât din inexistența unei diplome de bacalaureat, cât din discursurile lui - fapt care, se pare, îi crea domniei sale un soi de complex mascat sub acea stare de nerăbdare în ale rezolvării de-a valma a problemelor care presupun
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
două zile, pe fațada blocului stătea întinsă o bucată înădită de material cu țesătură deasă, pe care fizicianul de la doi scrisese, căci lui îi revenise onoarea, cu litere de-o șchioapă: „Nu suntem de acord!“ Și, chiar dacă în felul acesta chestiunea nu era tocmai rezolvată, locatarii erau mândri și mulțumiți de o așa ispravă. Și răzbunați. Din motive tainice, cam la o săptămână după ce pânza fusese arborată, cineva adăugase cu o vopsea verde-praz, într-un colț, încă o nemulțumire: „Jos Ceaușescu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
În nici o lună, numărul acestora se restrânsese drastic la vreo doi trei inadaptați social, care însă aveau grijă să vorbească în șoaptă, să iasă numai după ora unsprezece, când dădea Dumnezeu de se întuneca, și să nu umble în pâlcuri. Chestiune din ce în ce mai ușoară dată fiind împuținarea lor numerică. Toate acestea nu îi dădeau însă de gândit lui Plescăială, zis uneori și Plictiseală. Ba chiar îl lăsau rece, cu atât mai mult cu cât el pretindea că nici habar nu are de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
semnase cererea știuse, altminteri situația ar fi fost cu mult mai complicată și cu siguranță ar fi purtat un nume medical. Pe scurt, să-l pici cu ceară, Plescăială, zis uneori și Plictiseală, nu și aducea aminte nimic despre această chestiune. Din două una: ori sertarul în care fusese stocată informația se blocase ireversibil, ori informația în sine nu se mai afla în nici unul din cotloanele chițibușarei memorii. Cert este că lui Plescăială, căruia i se mai spunea și Plictiseală, ceea ce
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
geamantan ca un lădoi de lemn dur și în colțuri drepte, drept care Lache îi era recunoscător că a ales cureaua, perioadă despre care se discuta inevitabil la fiecare masă de Crăciun, Revelion și Paști, cu mare aplomb, revoltă și mândrie, chestiune care devenise mai degrabă un soi de luptă deghizată împotriva sistemului, a sărăciei, a nevoilor, a neamului și, până la urmă, a vieții, o viață care nu surâsese prea tare familiei Panait, în general, și lui Lache, în particular, și care
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
călăuză care nu ține cont pe cine trece pârleazul, fie el și Lache, și care nu-l va lăsa să se piardă până la urmă, căci, în fond, trase Lache un gât de rom și o concluzie, viața e doar o chestiune de retorică... ÎN UMBRA OAMENILOR MICI Vasile Nițulescu își face intrarea pe ușile larg deschise ale Teatrului Mic. Odată cu el, peste holul mare vara suflă aer fierbinte care se sparge de visarea pompierului ascuns după un paravan. Pompierul zace privind
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
vedere. Punct care, i se părea lui, odată expus, ar fi fost acceptat nu numai cu ușurință, ba chiar cu ușurare de către cititori. Autorul era sincer dezamăgit. Dar, pentru că o viață întreagă se lăsase păgubaș de câte ori se lovise de vreo chestiune nu tocmai pe placul lui, se avântă mai departe cu gândul limpede conturat că de data aceasta nu mai era cale de întoarcere. Reveni ceva mai răgușit, dar hotărât să nu abandoneze lupta. — Un roman din care să nu poți
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
urcând de la cele mai precare condiții la cele mai avantajoase apare, pentru toate, un timp al practicii, dedicat exercițiului, momentul în care viitorii slujbași sunt pregătiți pentru profesiunea lor". (La Bruyère) I Democrația presupune existența permanentă a ambasadorilor și miniștrilor. Chestiunea care se pune este aceea de a ști dacă ea va avea si adevărați diplomați. Din această perspectivă nu forma de guvernare are cea mai mare importanță, ci raporturile dintre viața politică și cea socială. Această meserie pretinde celor care
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ceremonia nu a fost mai puțin impozantă. Nu este nevoie să mai spunem că acel ambasador, de îndată ce a revenit la ambasadă, s-a grăbit să repare gafa făcută, aranjând lucrurile cu secretarul de stat. Pentru a sfârși cu aceste plictisitoare chestiuni de etichetă, voi mai aminti că ambasadorilor li se dă titlul de "Excelență". Este o uzanță respectată de toată lumea și provine din Italia, de la sfârșitul veacului al XVI-lea. Francezii au depus multă osteneală în a se supune acestui obicei
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
și a miniștrilor în fiecare capitală a Europei. De altfel, dacă Societatea Națiunilor a fost fondată pentru a rezolva o parte dintre problemele legate de menținerea păcii sau de marile interese morale ale umanității, nu va putea ea oare regla chestiuni mai modeste, însă infinit mai numeroase "pâinea" cotidiană a cancelariilor. Este adevărat că unii dintre contemporanii noștri nu concep viața publică decât sub forma agitației zgomotoase a adunărilor; ei nu vor să accepte că, în toate parlamentele, nu la tribună
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
1879-septembrie 1880, când a deținut și portofoliul de ministru al Afacerilor Străine; ianuarie-august 1882; ianuarie-decembrie 1886 și martie 1890-februarie 1892. A scris, între altele: Tratat de mecanică rațională (1858), Despre analiza infinitezimală (1860 și 1881), Eseu asupra filozofiei științelor (1896), Chestiunea Egiptului (1905), Amintiri, 1849-1893 (1913). 80 Léon Gambetta (1838-1882). Om politic și de stat. Deputat (1871-1881) apoi președinte al Camerei Deputaților (1879-1881). Prim-ministru și ministru al Afacerilor Străine (14 noiembrie 1881-30 ianuarie 1882). 81 Jules Ferry (1832-1893). Om politic
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
140 Jacques Victor Albert, duce de Broglie (1821-1891). Nobil, om de stat, diplomat și istoric francez. Ambasador al Franței la Londra (1871-1873) și de două ori Prim-ministru: 1873-1874 și mai-noiembrie 1877. Autor al lucrărilor: Studii morale și literare (1853); Chestiuni de religie și de istorie (1860, 2 volume); Impărăteasa Maria Tereza (1888); Frederic al II-lea și Ludovic al XV-lea (1885); Pacea de la Aix-la-Chapelle (1892); Alianța austriacă (1895); Sfântul Ambrozie (1899). Postfață Un diplomat văzut de un altul: Contele
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Rezervat cu aparențele abandonului", conform dictonului lui Talleyrand, Jules Cambon se răspândea fără însă a se dărui, ceea ce este fără îndoială cel mai bun mijloc de a afla secretele altuia fără a lăsa să fie ghicite ale tale. El eluda chestiunile indiscrete printr-o "mișcare" de spirit, care se exterioriza printr-o reverență și printr-o piruetă. Într-o zi, la Washington, el a mers la un "Five o'clock", la fel ca toți colegii lui. Era epoca când afacerea Dreyfus
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
1905, Wilhelm al II-lea a debarcat la Tanger, pentru a arunca Franței o provocare care a deschis o criză gravă, punând pacea în pericol. Acordul nostru cu Spania consolida în plus și acordul avut cu Anglia pentru reglementarea unei chestiuni esențiale în ochii ei: soarta Tangerului și a malului african al strâmtorii Gibraltar. În virtutea unei armonii prestabilite, înlănțuirea acestei cariere răspunde înlănțuirilor istoriei. Marocul se află la originea misiunii lui Jules Cambon la Berlin, aflându-se, de asemenea, la originea
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Gh. Barbul, Ion Solacolu, Schimbarea alianțelor României Dr. N. Lupu, Jurnal alchimic Leonid Boicu, Din istoria diplomației europene Veniamin Ciobanu, Românii în politica est-central europeană Dumitru Preda, România și Antanta. 1916 1917 Emilian Bold, Ilie Seftiuc, Pactul Ribbentrop-Molotov Nicolae Iorga, Chestiunea Dunării Cornel Grad, Al doilea arbitraj de la Viena Leonid Boicu, Principatele române în raporturile politice internaționale Fülöp Mihály, Pacea neterminată Laurențiu Vlad, Imagini ale identității naționale. România la expozițiile universale și internaționale de la Paris, 1867-1937 Jean Jules Jusserand, Școala ambasadorilor
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
III.1. Transmiterea dreptului de proprietate și a riscurilor de la vânzător la cumpărător Codul Comercial conŃine puŃine dispoziŃii care să facă referire la transmiterea dreptului de proprietate asupra lucrului vândut și a riscurilor. Codul Civil este cel care guverneaza această chestiune. Potrivit acestuia trasmiterea operează în momentul încheierii contractului. III.1.2 Regulă transmiterii de drept a proprietăŃii Regulă transmiterii de drept a proprietăŃii este instituită de Codul Civil. Articolul 1295 stipulează că „vinderea este perfectata între părŃi și proprietatea este
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_1125]
-
III.1. Transmiterea dreptului de proprietate și a riscurilor de la vânzător la cumpărător Codul Comercial conŃine puŃine dispoziŃii care să facă referire la transmiterea dreptului de proprietate asupra lucrului vândut și a riscurilor. Codul Civil este cel care guverneaza această chestiune. Potrivit acestuia trasmiterea operează în momentul încheierii contractului. III.1.2 Regulă transmiterii de drept a proprietăŃii Regulă transmiterii de drept a proprietăŃii este instituită de Codul Civil. Articolul 1295 stipulează că „vinderea este perfectata între părŃi și proprietatea este
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_1125]