9,500 matches
-
a lui Barzovie-Vodă. Episodul 200 OSPĂȚ OFICIAL Cu prilejul apariției celui de-al douăsutelea episod al romanului foileton „O sută de ani de zile la Porțile Orientului”, în saloanele casei „Ars Amatoria” autorii serialului au organizat a masă festivă în cinstea tuturor persoanelor care i-au ajutat să ducă până aici această frumoasă, dar nu scutită de dificultăți întreprindere epică. Au participat: Barzovie-Vodă, Sima-Vodă și soția sa Ruxăndrița, sultanul Beșiktaș Mehmet Hamzá și viziriul său, spătarul Vulture, Hantătar cel Tânăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
clipă, trecătoare, pe pânza poveștii. Tuturor personajelor li s-a înmânat Diploma de Onoare „Ars Amatoria” și certificate de atestare literară cu eșarfa. Barzovie-Vodă, Metodiu, pan Bijinski, țigăncușa Cosette și Stănciulescu Demeter, în cuvinte puține, dar simțite, au toastat în cinstea autorilor, urându-le viață lungă și puterea de a termina acest serial. A urmat un scurt, dar reușit program artistic susținut de grupul de cadâne din episoadele 37-40 și de ursul din episodul 30. Ospățul a decurs într-o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
216 DECĂDEREA IMPERIULUI OTOMAN — Dacă nu m-aș teme să nu vă cășuneze o supărare - zise Metodiu - v-aș pune o întrebare. Pune-o, bre, - zise turcul - nu te teme, doar ți-am spus că nu-ți fac nimic, pe cinstea mea! Mă gândeam să vă-ntreb dacă toate cele șapte neveste pe care le-ați avut erau turcoaice - zise Metodiu - dar nu-mi dădeam seama în ce măsură nu merg prea departe cu nevrednica mea curiozitate. — Nu mergi! - răspunse turcul. întreabă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fost în colectiv - zise Georgios, arătând spre cei trei ieniceri. Da, dar numai eu răspund - spuse turcul - și mi-e frică. Dacă răspundeam toți patru, nu te mai sâsâiam atâta, îți luam tot. Deci cât face? — Considerați c-a fost cinstea mea - spuse grecul. Abia dac-ați ciugulit câte ceva, ca vrăbiuțele. Fără ironii! - zise turcul. Vrăbiuță e mă-ta. Pe mine nu mă faci vrăbiuță. Te mai întreb o dată: cât costă? — Socotind și rachiul, doi galbeni - zise Georgios. — Mult - spuse turcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Georgios. — Un galbân e bine? — E bine - răspunse grecul. — Ba nu e bine - zise turcul - asta înseamnă că ești mulțumit și vrei să mă-nșeli. Cum adică? Eu vreau să-ți plătesc ca tot omu’ și matale ba ne faci cinste, ba ne faci vrăbiuțe... Păi mie îmi faci tu cinste mă, mie? - își arătă turcul pieptul. îți arăt eu imediat cinste... Jurnal de bord ai? — Am - făcu Georgios alb ca varul. Dă-l încoace - zise turcul - să-ți scriu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu e bine - zise turcul - asta înseamnă că ești mulțumit și vrei să mă-nșeli. Cum adică? Eu vreau să-ți plătesc ca tot omu’ și matale ba ne faci cinste, ba ne faci vrăbiuțe... Păi mie îmi faci tu cinste mă, mie? - își arătă turcul pieptul. îți arăt eu imediat cinste... Jurnal de bord ai? — Am - făcu Georgios alb ca varul. Dă-l încoace - zise turcul - să-ți scriu eu câteva acolo, să vază toți ce bandit ești... Știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vrei să mă-nșeli. Cum adică? Eu vreau să-ți plătesc ca tot omu’ și matale ba ne faci cinste, ba ne faci vrăbiuțe... Păi mie îmi faci tu cinste mă, mie? - își arătă turcul pieptul. îți arăt eu imediat cinste... Jurnal de bord ai? — Am - făcu Georgios alb ca varul. Dă-l încoace - zise turcul - să-ți scriu eu câteva acolo, să vază toți ce bandit ești... Știi că la Sulina se controlează jurnalele și dacă ai ceva de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
merită să luptăm. Provocând un masacru? Dacă, așa cum s-ar părea, suntem condamnați la dispariție, mai bine s-o facem luptând cu vitejie, decât să ne stingem în tăcere. Pentru un tuareg, a muri cu onoare este cea mai mare cinste posibilă. — Și ce se va întâmpla cu femeile, bătrânii și copiii? — Dumnezeu va hotărî. După câteva ore, când egipteanul le transmise cuvânt cu cuvânt mesajul lui Turki Al-Aidieri, atât imperturbabilul Alex Fawcett, cât și agitatul Yves Clos reacționară ca și când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care se schimbă de la o zi la alta, însă lumea tuaregilor continuă neschimbată de-a lungul secolelor. — Și care este mai bună? — Nici una. Idealul ar fi o lume care să evolueze din punct de vedere tehnic, în timp ce valori ca onoarea, cinstea și legile ospitalității să rămână neschimbate - dar asta e ca și cum ai vrea să existe o libertate absolută, iar lumea să n-o ia razna odată cu trecerea timpului. Pură utopie! - Nené Dupré făcu o pauză, dar după câteva clipe adăugă: Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
puțini pentru rezolvarea problemelor oamenilor. O persoană cinstită nu trebuie să accepte niciodată să colaboreze ca lucrurile să continue în felul acesta. — Și tu te consideri, mai presus de orice o persoană cinstită? — Ce altceva mi-a mai rămas decât cinstea? Dacă aș pierde-o, aș deveni cel mai mizerabil paria. Destule greșeli am făcut în ultimul timp ca s-o mai adaug și pe aceea de a deveni un mizerabil traficant de arme. — Toți tuaregii gândesc ca tine? — Bănuiesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
el pus la costum, să-i pozez că vor să le trimită rudelor ei din Tel Aviv un „mic suvenir“ din partea nepoților că nu s-au mai văzut de douăzeci de ani. Era foarte aferat și mîndru limbricu, că are „cinstea să-l fotografieze Niki Bârsan“. Nu mai contenea cu dulcegăriile, Îmi venea să-l dau pe ușă afară cu toată liota lui, nu dormisem toată noaptea că a fost Suzi la mine și am tras-o În toate pozițiile, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu picior Înalt negru - amintire de la o prietenă care a plecat definitiv În Canada. „Nu-i așa că paharele astea seamănă cu niște rîndunele care așteaptă să-și ia zborul“, Îi șoptește doamna E. confidențial domnului Algazi, cu care ciocnește În cinstea soțului ei. Sărbătoritul se află ca de obicei În fotoliu, de astă dată În capul mesei, Îmbrăcat cu pantaloni și pulovăr negru după gustul consoartei „așa e șic; elegant și boem!“ Musafirii trec pe rînd În dreptul lui ca la mausoleu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
te rog“. În ușă Relu, Sandu și Guță. „Cam tîrzior, crailor, cam tîrzior dați-mi voie să vi-i prezint, Sir Pașadia, Sir Pantazi, Sir Pirgu“ - aplauze și rîsete generale. „Eh, acum că sîntem cu toții să Închinăm un pahar În cinstea sărbătoritului.“ Niki Bârsan dispare conspirativ În vestibul și se Întoarce cu o sticlă de whyski Balantine. Umple paharele cu picior negru pînă la jumătate, apoi o strigă pe doamna E. din ușă: „Hai, marchizo, să ciocnim, adu și cuburile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mea mă Îmbăloșează cu ritul lui Îi văd ochișorii vicleni sub genele albe Îmi oferă cheia atelierului pe o pernă de catifea roșie aplauze furtunoase mă calcă pe picioare are copite mici despicate sub ciorapii verzi veniți să toastăm În cinstea sărbătoritului crengi de măslin coboară peste mine bice bice spinarea mea valurile bălții albe spinarea mea valurile mării moarte părul roșu al Wandei Îmi curge din răni părul negru al Annei Îmi crește pe pubis unde ți-e pășunea oierule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
picior... La Goulue, french-cancanul! Șampanie. O salvă de tun. Anna trezită brusc din somn: — ... și Împușca unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte porumbei, numai așa. Ce ochi albaștri avea...? — Stați să-mi iau chitara, vă fac un cîntec pe cinste. Doamnă neagră, doamnă moarte, unde-s nucile lui sparte? — Bravo Guță! Vivat pomana rediviva! Pentru merite deosebite i se decernează menestrelului titlul de Cavaler al Ordinului Anna. — ... muntele lunii. Călătorii, aventuri. Atracția banului, dar și vocația eșecului. Fanatism. CÎtă cruzime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cumintele tocilarul atuul meu) — S-a terminat. Nu mai ie decît trei navete, stați de pomană! țo mie zece mii un bombardament de cuvinte pe hîrtie toată istoria Încărcătura de Întîmplări ca o ocluzie intestinală colectivă aș scoate o carte pe cinste care nu minte niciodată și toți nenorociții ăștia ieșiți parcă din azilul de noapte) — ...cu burta la gură a căzut lată, ce mai, zdruncită acolo pă ciment, da lor nici că le păsa, zicea că ce să-și piarză ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ideale la diferite vîrste și urcînd tot mai sus deasupra propriei lui latrine ăsta e binele pe care li-l fac eu singurul bine adevărat dacă mi-ar auzi acum gîndurile hai noroc frumoșilor milostivilor voi care vă faceți o cinste din impotență voi care nu pupați nici peronul gării din Sofia pentru că În curînd o să crăpați de prea multă demnitate parcă-l văd și pe zugravul incoruptibil că el nu se tocmește cu arta lui rahat ăștia-s obosiți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
le ajungeau până la brâu, iar celor mai norocoși, până la genunchi, așa că au hotărât cu țolștokul cine este Micul Isus șef. Au fluierat toată noaptea prin oraș cu tuburile smulse din orga bisericii și și-au vărsat mațele prin zăpadă în cinstea Colonelului. În seara aceea de Crăciun el a avut cea mai frumoasă barbă, pentru că era făcută din părul mamei mele - mi-a povestit până la urmă Adél. A venit după mine în cameră, s-a așezat alături pe pat și, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cunoscut? — La înmormântare. E un tip înfiorător, nu-i așa? Ei bine, se spune că a făcut zilele astea o afacere uriașă. Nici nu-i pare rău. O să-și construiască o casă nouă, alături de dumneata. Vei avea un vecin pe cinste. — O să ne înțelegem cumva - i-am răspuns numai ca să înceteze. Mai bine povestiți-mi de medicul meu. După cum ți-am mai spus, e frumos și tânăr. Talentat. Cu siguranță o să-ți placă, fiindcă e un pic cam ciudat. Dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe veranda din spate, așa că m-am așezat pe scări și m-am uitat în sus pe dealuri. Tanti Mae era încă la fabrică. În seara asta trebuia să meargă să cânte la o petrecere pe care o dădeau în cinstea unui soldat venit în permisie. Mă întrebam dacă se va duce. Tata și cu tanti Mae nu s-au înțeles niciodată. N-avea nici un motiv să-i pară rău. M-am uitat din nou la telegramă și m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
a așezat și și-a întins mâinile, descleștându-și degetele. Apoi a căscat lung, ca o pisică; puteam să îi văd cerul gurii roșu și dungat. Pielea jachetei de pe el a pârâit. Mi-a zâmbit. —Ai avut o cină pe cinste? —Mmm. Extra-picantă. —Ce-i la TV? Ne-am uitat amândoi la ecran. O voce masculină a anunțat că subiectul din seara aia urma să fie dacă vârsta la care te poți declara homosexual poate fi sub cea de șaisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fante ce intrau necontenit în vibrație unele cu altele, transmițând energia rezultată spre o pânză de corabie înfiptă în mijlocul mașinăriei, care, de bucurie, începea să cânte cu voce joasă. - Aha. Bă, incredibil. Absolut incredibil. Aici prietenul meu Vasile, cel în cinstea căruia scrisesem această povestire, se opri din citit și mă privi adânc. Eram buni prieteni, iar succesele pe care le repurtasem cu trupa noastră, care de altfel îi purta numele, se datorau într-o mare măsură tocmai acestei prietenii. - Genial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lângă el, numai că acum avea o figură atât de comică și se strâmba atât de caraghios la Euripide, încât am pufnit în râs. Râdeam amândoi de nebuni și îmi era din ce în ce mai clar că acest Maro este un tip pe cinste. - Așaa... m-hm, făcu Euripide dregându-și glasul și scotocind printr-un morman de hârtii aflate în fața sa. Să trecem la treabă... Dragi locuitori ai iubitului nostru oraș... deschid lucrările cenaclului cu numărul 35 al ediției anului în curs și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
după ce tropăi pe postament, îl scoase la lecție pe Burkeviț. Cerându-i să spună lecția curentă, profesorul adăugă: - Vă rog să vă mențineți în limitele cursului liceal. Și Burkeviț înțelese. Începu să spună lecția după manualul de liceu, în spiritul cinstei nepătate a slăvitului nostru liceu și în spiritul domnului ministru al învățământului, care venise în dimineața respectivă la Moscova. Dacă mucii nu făceau din mine om, mă făceam eu din om muci! Așa îmi vorbea Burkeviț în timpul examenului de bacalaureat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a întâmplat. Două mii de ani nu par să fi fost de ajuns pentru asemenea faptă. De aceea, domnule Stein, vorbiți degeaba, încercând să dobândiți cu un preț de nimic propria dumneavoastră demnitate și înjosind în fața acestor porci poporul căruia aveți cinstea, auziți, aveți cinstea să-i aparțineți. Aș vrea să vă fie rușine că eu, un rus, vă spun asta dumneavoastră, un evreu. Am rămas mut, ca și toți ceilalți. Și mi se pare că pentru prima dată, da, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]