3,124 matches
-
În casa asta se vorbește tot timpul despre gunoi și despre spălatul vaselor. Știu, Effy, că astea sunt lucruri mici. Le putem trece cu vederea. Le putem Îndrepta. Ne putem obișnui cu ele. Nu se desface o familie din cauza mirosului ciorapilor. Nu mă mai supără nici măcar obișnuitele tale ironii despre aerodinamică și motoare cu reacție, care În ochii tăi probabil au o strânsă legătură cu războiul și moartea. De parcă nevastă-ta ar lucra pentru sindicatul asasinilor. Am reușit deja să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
le văzuse vreodată În viață. Stând Încă cu spatele la el, aplecată peste chiuvetă, scoțând din ea pâinea pe care Fima o pusese acolo, frecând Îndelung faianța și robinetele, spălându-se cu atenție pe mâini, Nina spuse cu tristețe: —Ai uitat un ciorap la mine, Fima. Și apoi: Nu am mai făcut dragoste de multă vreme. Stinse țigara, Îi prinse brațul cu mâna ei minunată, dăltuită ca palma unei fetițe din Orientul Îndepărtat, și șopti: — Hai s-o facem acum. În mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În fața televizorului, urmărind un serial comic pentru toată familia. Apoi vor culca Împreună copilul, Îi vor spune o poveste, Îl vor săruta de noapte bună, se vor așeza unul lângă altul În salon, Își vor Întinde amândoi picioarele Încălțate În ciorapi pe măsuța de cafea, vor vorbi puțin În șoaptă, poate se vor ține de mână. De afară se va auzi sirena Îndepărtată a unei ambulanțe. Apoi numai tunetele și vântul. Bărbatul se va ridica și va Închide mai bine geamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nicăieri. Cada din baie era susținută de labe de leu din bronz și pe raftul din spatele ei se aflau pachete Întregi cu săruri de baie, diverse creme, uleiuri, medicamente și unguente. Fu surprins să vadă atârnând acolo o pereche de ciorapi din mătase, de damă, un model foarte vechi, cu dungă la spate, de genul celor pe care Îi uitase de mult, iar vederea lor Îi trezi furnicături ușoare În abdomen. Intră În bucătărie și inspectă conținutul frigiderului și al cutiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu gândul la camere neîncălzite, la sărăcie, și niciodată n-am putut scăpa de sentimentul acela de umilință, când eram obligat, la Felix sau la vreun alt băiat din cartier, să-mi scot pantofii și să umblu prin odaie în ciorapi. Oricum, la Karl, al cărui tată și frații mai mari se îngrijeau de grădina noastră și locuiau într-una din casele țărănești care se mai puteau vedea în sat într-un număr destul de mare, nici nu putea fi vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
casa“, așa spunea -, până când pe maică-sa o lăsau nervii și ne lăsa de capul nostru; nici Felix nu mai trebuia să fie la „post“, iar eu aveam nevoie de papuci ca să nu mai trebuiască să umblu prin cameră în ciorapi. Tata a adus acasă o pereche, împachetată într-o cutie, tocmai el, care nu ar fi intrat pentru nimic în lume într-o încăpere fără pantofi în picioare, dar la prânz, când venea acasă de la turnătorie, își trăgea, din cauza funinginii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
-n spatele lor norii se stivuiau în straturi cenușii în văzduh, luminați de soarele dimineții, iar eu mărșăluiam, în espadrile și pantaloni scurți Manchester, în spatele tatei și al lui Hans Saner, care-și arătau pulpele albicioase mai sus de marginea ciorapilor de lână trei sferturi. —Azi oricine ar fi în stare să-și lingă degetele, dar pe atunci cine s-ar fi gândit la așa ceva? — La fel era și cu butoaiele, după război deveniseră tot mai puține, dar „Novopan“... — Doar nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sticlătc "Mărgica de sticlă" Materialele nu mai erau materiale. Mai nou, au apărut înlocuitori artificiali. Pânzeturile care fuseseră încă țesute din bumbac la fabrica bunicului și panglicile pe care le producea Onkel Rodolph din mătase erau acum din fibre sintetice. Ciorapii de damă se făceau din perlon și nu demult apăruseră și cămăși bărbătești de nailon, pe care nu mai trebuia nici să le pui la fiert, nici să le calci. Acești înlocuitori în curând nu mai aveam să-i percepem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
va supăra. Dar când Maria ne-a deschis, îmbrăcată la repezeală cu un capot, mi-am dorit să fi riscat să așteptăm împreună cu oamenii străzii. * —Ce s-a întâmplat? Mătușa Lynn? Harry? Mark? Apoi a văzut pantoful rupt al Lisei, ciorapii sfâșiați și picioarele sângerânde. —Ați fost atacate! Intrați, intrați! Nu am fost atacate. Lisa și-a ales prost pantofii pentru o plimbare așa de lungă. Maria schimbă o privire plină de empatie cu până de curând rivala ei pentru prietenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și te roagă să treci pe la noi, zise Laura, apropiindu-se de masă. Am privit-o. Ea schiță un zâmbet confuz. Era palidă și frumoasă. Nici când n-a fost Laura atât de fermecătoare. Rochița ei simplă, pălărioara cochetă, mănușile, ciorapii și pantalonii, toate negre, evidențiau un farmec blond, înflorit într-o binefăcătoare liniște. - Bine! zisei , ridicându-mă să aduc sticla și două păhărele. Ne așezarăm la măsuța de lângă canapea și sorbirăm câteva coniacuri. Obrajii Laurei se îmbujorară. Ea râdea. - Laura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
râpâită, ca ploaia scurtă de mărgele risipite pe parchet și a rămas înaintea mea în cămașa galbenă de mătase, prin care se străvedea unghiul pulpelor ca un turn de catedrală în miniatură, cu pantofii mici de lac drept temelie. Purta ciorapi negri lucioși, întinși pe pulpe, agățați de cătărămile jartierelor. Domnișoara mi-a surâs convențional și mi-a descheiat pantalonii, lăsând să alunece prin elipsa lor, o mână pricepută și abilă. I-am cântărit în palmă un sân prelung și greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în fundul pădurilor, nedespărțit de o raniță de pânză îndesată cu gazete. Treceau trei sau patru săptămâni până la reapariția lui, cu barba crescută și mai sălbatic, cu pantalonii sfâșiați, prin care se întrevedeau, până spre genunchi, picioarele-i păroase, slăbănoage, fără ciorapi, vârâte în niște ghete întoarse, diforme și scâlciate, cu gumilasticul ros de mărăcini. Când Peter Hille întârzia vreme mai îndelungată, se vestea poliția care pornea la vânat și întotdeauna cu multă greutate, se izbutea descoperirea omului pironit la trunchiul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
numai gâlgâitul vinului ce-mi alunecă prin gâtlej. Eva știe să surâdă îngerește. În tresăririle dintre leșinurile scurte, primește aiurând, ritmica bătaie a catapultului. Alunec apoi binișor, întinzându-mp sub masă, cu spinarea pe covor. De acolo văd picioarele Evei cu ciorapii căzuți peste pantofi. Pulpele goale, lungi și minunat cambrate, se prelungesc, destinse și larg desfăcute, deoparte și de cealaltă a colțului de masă. Eva zice că se cunună duminică și laudă virtuțile logodnicului ei. „Ce cauți aici?” o întreb dezolat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca un „S” de la gură la buric. O ține cu mâna făcută cornet, fără să acopere albăstrelele din jurul hornului alb, astupat cu cenușă. Johann Tzindl are un cap de găină cheală, pe un trup de băiețandru costeliv. Poartă pantaloni scurți, ciorapi negri de damă și ghete demodate, lungi, ascuțite, orășenești. Gazda mea e un fel de glumă de prost gust, cu care nu m-am putut împăca de la prima vedere. Se ține de mine ca scaiul și vorbește chiar atunci când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
meu?” mă întrebă Herma, alintându-se. - „S-a dus”, răspunsei furioasă, că n-am fost lăsată să dorm. - „S-a dus?”, făcu Herma, speriată, încercând ca de obicei să-și pocnească degetele: „Bine”, a mai zis surioara mea îmbrăcându-și ciorapul, „mă duc să-mi pârâi oasele”. Nu cred să-i fi rămas vreunul netrosnit: craniul, fălcile și nasul, bazinul: peste tot au trecut roțile locomotivei. „Nora vorbea domol. Nu izbuteam întotdeauna să desprind vreun tâlc din graiul ei lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pantalonilor ei de pichet roșu legat cu un șiret de gheată pe deasupra genunchiului. Paraschiva oprește fleșcăitul, și așa mărunt cum sunt, ajung ca să-i îmbrățișez o pulpă și să posed într-o secundă cureaua de carne dintre pantalonul roșu și ciorapul răsturnat pe destrămătura unui fir sărit. A fost „țsss”... și gata. Încă o dată „țsss”... și iară e gata. Muierea mă cuprinde întărâtată cu vârfurile degetelor încrețite de spălat, se așază pe muchia patului de lemn și mă vâră între pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
aceea fui supravegheat cu severitate îndoită. O bestie saxonă, cu galoane de plutonier, cu un ochi de porțelan și cu celălalt ca de plumb, făcu descoperirea că citesc pe Gorki în franțuzește, și că oamenii din partea locului mi-au cumpărat ciorapi de lână, o manta și o pereche de bocanci. Dar ceea ce era și mai grav în purtarea unui prizonier era atitudinea dactilografei Ada, care căuta toate prilejurile să-mi vorbească între patru ochi. A fost chiar surprinsă pe când îmi săruta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și-a schimbat cetățenia, spuse Burgess. Și nici familia n-a fost cine știe ce Încântată. Îl auzise Întâmplător pe dl James dictându-i drei Bosanquet scrisori pe tema reacției provocate de schimbarea sa de cetățenie În America. Și mi-a trimis ciorapi, adăugă el melancolic. — Ciorapi? — Când eram pe front. Ciorapi și alifie pentru picioare. — Cum a fost, Burgess... pe front? Întrebă George Gammon. Burges zâmbi clătinând din cap, cu privirile ațintite asupra jarului de dincolo de grătarul sobei din bucătărie, a cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spuse Burgess. Și nici familia n-a fost cine știe ce Încântată. Îl auzise Întâmplător pe dl James dictându-i drei Bosanquet scrisori pe tema reacției provocate de schimbarea sa de cetățenie În America. Și mi-a trimis ciorapi, adăugă el melancolic. — Ciorapi? — Când eram pe front. Ciorapi și alifie pentru picioare. — Cum a fost, Burgess... pe front? Întrebă George Gammon. Burges zâmbi clătinând din cap, cu privirile ațintite asupra jarului de dincolo de grătarul sobei din bucătărie, a cărei ușă stătea deschisă, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
n-a fost cine știe ce Încântată. Îl auzise Întâmplător pe dl James dictându-i drei Bosanquet scrisori pe tema reacției provocate de schimbarea sa de cetățenie În America. Și mi-a trimis ciorapi, adăugă el melancolic. — Ciorapi? — Când eram pe front. Ciorapi și alifie pentru picioare. — Cum a fost, Burgess... pe front? Întrebă George Gammon. Burges zâmbi clătinând din cap, cu privirile ațintite asupra jarului de dincolo de grătarul sobei din bucătărie, a cărei ușă stătea deschisă, pentru a revărsa lumina veselă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aruncă o privire de jur Împrejur și coborî glasul. — ... sincer vorbind, multe dintre ele sunt din categoria celor pe care le găsești prin atelierele mai deocheate de la Paris. Fete care stau Întinse, goale pușcă... sau și mai rău, doar cu ciorapii În picioare, sau cu o pălărie sau o mască, răzlețite pe sofale, expunându-și... ce mai, expunând totul. Are mii de asemenea poze. — Mii!? — Da. E membru În Clubul fotografilor din Charing Cross Road, unde poți Închiria un atelier și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
interoghez cu severitate și simt ispita de a-l judeca pe cât posibil ca pe un străin ale cărui nevoi mă lasă rece și de a-i pronunța sentința, văd înaintea ochilor un ștrengar de statură mijlocie, cu pantaloni scurți și ciorapi până la genunchi, care face grimasă după grimasă. El se tot ferește de mine, nu vrea să fie judecat, condamnat. Se refugiază în poala mamei. Începe să strige: „Dar eram doar un copil, doar un copil...“ Încerc să-l liniștesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca să-și facă provizii. Sau poate că ocupația asta grijulie și pedantă am văzut-o în vreun film - nu mai știu în care din ele. Oare ajutorul de la Luftwaffe, îmbrăcat în uniformă sau în civil, posibil în pantaloni scurți și ciorapi până sub genunchi, a luat poziție de drepți la o distanță cuviincioasă - „Permiteți-mi să mă prezint voluntar la arma submarine!“ - cu gesturi ferme, așa cum exersase? Oare a fost îndemnat să ia loc? Oare se simțea curajos și, încă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Țac-țac! Acolo înveți să mânuiești ca lumea lopata. „Aia muncă de recrut, o să vă treacă os prin os...“ În timp ce-i ordon băiatului de odinioară să se prezinte în fața mea și îl țin în poziție de drepți cu genunchii goi deasupra ciorapilor răsuciți, cu pantofii lui cu șireturi pe care i-a lustruit mai înainte pentru apel și în timp ce mă străduiesc să evit imagini la mâna a doua - scene din filme, lucruri citite -, mi se pare că îi aud pe cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zile ale lui aprilie sau într-una din primele ale lui mai. Împreună cu alți băieți, care au fost înlocuiți imediat cu elevi de la liceele din Danzig, am fost eliberat din serviciul auxiliar de la antiaeriană, m-am trezit purtând din nou ciorapi până la genunchi și pantaloni scurți și nu reușeam să mă găsesc plăcut nici în fața oglinzii, nici în vizită la prietenii care aveau surori drăguțe. Toate astea s-au întâmplat la intervale scurte, una după alta și într-o perioadă plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]