8,186 matches
-
numea Nora și că Învățase la Institutul de maici Sf. Ursula, undeva În Irlanda probabil - azi sîntem În 25 aprilie, se Împlinesc exact șapte luni de cînd scriu la această carte și de cînd mă obsedează săpunul lui Leopold Bloom. Ciudat. ...dar unde am rămas, vorbeam de o fată. Cine mai știe ce fată? „Jur că am să păstrez totdeauna, niciodată n-am să trădez vreo parte sau părți, chipul sau arta - În tulburiile nisipuri ale mării un otgon lung dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de piper și nucșoară se chema Lungenbraten - nu știu dacă Omama pronunța corect, dar În traducere românească acest cuvînt Însemna friptură de plămîni; din nou m-a cuprins aceeași senzație de oroare că am În farfurie plămîni de copil. Este ciudat că nici În primul caz, nici În al doilea, nu mi-a trecut nici o clipă prin minte ca ar fi vorba de măruntaiele unor animale. Nu aveam În fața ochilor decît viscerele unui copil smulse violent, simțeam fizic, În mine, supliciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dar viclenia, dar hoția, murdăria, toate acestea devin În mod miraculos În fraza impecabilă a libercugetătorului calități de excepție) ...fără obligații, liberi ca păsările cerului pentru că nu stăpînesc nimic, nici obiecte, nici pămînt și mai ales n-au patrie. Este ciudat că În anumite puncte doar evreii le sînt asemănători — Sigur, vrei să spui că și ei au cunoscut nomadismul, n-au avut patrie, dar stăpînesc, slavă Domnului, obiecte materiale, știu să se adapteze, sînt adevărați mesageri ai civilizației și culturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Ei bine, domnule Poldi, cum Îți permiți o asemenea Îndrăzneală noapte de noapte această respirație chiar În hîrtia pe care scriu. Mă simt pîndită de prevestirile tale - un săpun nu e totdeauna un săpun, el poate fi și un aliaj ciudat de voci, de amintiri și esențe topite una-ntr-alta Într-o Împerechere arbitrară. „Fericit. Mai fericit ca atunci. Ce bine era În odăița aceea cu tapetul de hîrtie roșie de la Dockrell, un șiling și nouă pence duzina. Noaptea cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
reginei Egiptului. Atunci. În Place Pigalle, la bistroul acela, nu Înțelegeai de ce te priveam atît de insistent. Tu erai Isit, chiar tu, Marceline de Navarre. Era Înghițită cu totul În halucinația lui. Nu mai știa ce mutare să facă. Ce ciudat se Împleteau drumurile obsesiilor ei cu amintirile acestui bărbat. Se simțea deconspirată, parcă o citea. — Îți mai amintești vacanța aceea ta mare, se auzi vorbind. — Erau valuri, valuri uriașe, și noi ne iubeam... pavana morții, spuneai — ...și tu ai adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vecin pe cinste. — O să ne înțelegem cumva - i-am răspuns numai ca să înceteze. Mai bine povestiți-mi de medicul meu. După cum ți-am mai spus, e frumos și tânăr. Talentat. Cu siguranță o să-ți placă, fiindcă e un pic cam ciudat. Dar să nu-ți fie teamă de el, nu e genul care să abuzeze de situația lui avantajoasă. Să nu te deranjeze că nu-i vezi fața. O să poarte o mască, pentru că așa sunt indicațiile, chițibușare. Dar, dacă deja e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
început să-mi tremure foarte tare umerii și mi-am pus capul pe genunchi și am plâns și-am tot plâns. Când m-am ridicat să intru în casă, pe strada principală se stingea și ultimul neon. Îmi simțeam ochii ciudat din cauză că mi se lipiseră genele și mă dureau pleoapele. N-am încuiat ușa. Nimeni dintre cei care locuiau în vale nu-și închidea ușa noaptea sau altcândva. Semințele dispăruseră de unde le pusese tata, lângă ușa de la bucătărie, probabil că venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
nu mă mai văzuse dezbrăcat în afară de tanti Mae, de mama și de tata. Poate și doctorul când m-am născut, asistentele și încă un doctor la care am mers o dată la un control. Nu știu de ce, dar te simți cumva ciudat când cineva te vede dezbrăcat, te simți neplăcut, deși nu ar trebui. În curte, am auzit elevii ieșind din clase. M-am uitat la soare și l-am văzut exact deasupra capului, deci era pauza de masă. Am scos de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
care nu le-am văzut niciodată și străzile pe care nu am pășit niciodată. Noaptea era timpul când ieșeau toate micile animale care locuiesc pe deal. Fugeau de colo-colo pe cărări și uneori aproape că mă împiedicam de ele. Era ciudat că le era atât de frică de oameni când adevărații inamici erau de teapa lor. Nu mă enervau, pentru că știam cum e să-ți fie frică de moarte de cineva, îmi era doar milă de ele, pentru că mie nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
soldat venit în permisie. Mă întrebam dacă se va duce. Tata și cu tanti Mae nu s-au înțeles niciodată. N-avea nici un motiv să-i pară rău. M-am uitat din nou la telegramă și m-am gândit ce ciudat era cum câteva litere negre pe o bucățică de hârtie galbenă putea să-i facă pe oameni să se simtă așa cum se simțea mama. M-am gândit ce-ar fi făcut dacă literele negre s-ar fi amestecat un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
anul cu domnul Farney, ceea ce însemna că eram aproape absolvent de gimnaziu. Domnul Farney era diferit de ceilalți oameni din zonă. Auzisem că era din Atlanta, dar nu ăsta era motivul. Era felul în care se purta, asta îl făcea ciudat. Nu avea mersul ca al celorlalți bărbați. Mergea mai mult ca o femeie care își unduiește șoldurile. Îl puteai distinge mereu pe domnul Farney după mers, indiferent ce haine purta, chiar și dacă era cu spatele. Avea picioare mici, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
câteodată, dar el nu-i dădea atenție decât lui tanti Mae și nu băga în seamă pe nimeni altcineva. Mulți oameni din oraș începuseră să se întrebe ce se întâmpla pe deal cu mama. Nimeni din oraș nu se purta ciudat, mai puțin domnul Farney, dar asta era altceva. Oamenii începuseră să pândească pe lângă casă, până am pus un semn cu „intrarea interzisă“. Asta i-a făcut și mai curioși, dar i-a ținut departe. Când veneam de la drogherie, mă duceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
doar după tejghea și mă uitam la ea. — Aveți Modern Romance de luna asta? Se uita printre reviste. Am ieșit de după tejghea și m-am dus la raft. Am început să îi spun că o să o caut, dar îmi sunau ciudat cuvintele, așa că m-am oprit și mi-am dres vocea. S-a uitat la mine. — Am întrebat dacă aveți Modern Romance de luna asta. — Da, am auzit. Nu știu dacă o avem, dar am să mă uit. Am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de case și ne-am uitat în jur. Jo Lynne se ținea aproape de mine pentru că zicea că îi era teamă pe deal noaptea și că dacă nu eram eu nu ar fi urcat. M-am simțit bine auzind asta. Era ciudat să vezi toate căsuțele alea goale, cu ușile și ferestrele deschise. În câteva zile or să fie închise, cu lemn și sticlă, și atunci ar fi fost ilegal să mai intri în ele. Mă gândeam ce diferență era între cutiuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
După o vreme, s-a întors spre mine. — Ei, dragă, ce crezi? — Nu știu, tanti Mae. Ce înseamnă? — Clyde crede că poate să ne găsească o slujbă bună, permanentă, în Nashville, la radio sau să scoatem niște albume. Nashville. Suna ciudat pentru mine. Tanti Mae în Nashville. — Cum rămâne cu mine și cu mama? — Asta e problema, dragule. De asta mi-e teamă, dar dacă facem rost de slujbă, vă chem și pe voi. Omul ăsta, Bill, i-a spus lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
teamă, dar dacă facem rost de slujbă, vă chem și pe voi. Omul ăsta, Bill, i-a spus lui Clyde că nu va dura mult până vom găsi ceva. Nu înțelegi? Pot să fac o mulțime de bani. Totul suna ciudat pentru mine. Tanti Mae în Nashville, cu Clyde. Nu știa cât o să fie nevoie să stea acolo. Și mama. Ce o să mă fac cu ea? Mă speria chiar și când era tanti Mae prin preajmă. Și ce vom mânca? Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
scrum sau vin era versiunea secolului XX a trecerii pe sub furcile caudine. Era încă devreme după aparențe. Nimeni nu părea prea distrus, părul și machiajul erau încă la locul lor. Petrecerile astea de pe Castle Road aveau în ele un amestec ciudat de oameni, ca și casa în sine; tinerii avocați prieteni cu Ajay, grupul artiștilor care îi cunoșteau pe Tom, Paul și Claire; grupul serios al lui Mo, Liz și Judy de asistenți sociali foarte preocupați cu legendara lor incapacitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
aceea avea o jachetă strâmtă de lycra cu vârtejuri psihedelice portocalii, galbene și verzi, jambiere verde închis și pantofi uriași. Fardul era portocaliu, iar părul ei, tuns scurt într-o manieră tranșantă, era vopsit într-un galben lămâie pal. Destul de ciudat, dar efectul per ansamblu era reușit. —L-ai văzut undeva pe Tom? a întrebat, uitându-se în jos la mine. A fost o greșeală din partea ei. Știam că a avut dintotdeauna o afinitate pentru Tom. E în hol, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
De la distanță nu puteam să-mi dau seama dacă e fascinată de discuție sau pur și simplu se uita ca prin sticlă de atâta plictiseală. Mai era cineva cu ei; o femeie, cu spatele la mine, îmbrăcată toată în alb. Era destul de ciudat, într-un loc unde negrul era predominant și jeanșii doar o variație. M-am uitat la ea a doua oară. Cunoscusem odată pe cineva care purta mereu alb... Am auzit doar pe jumătate ce spunea Claire. —Ce? — Nu credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-mă, când mă trezesc dimineața, când vin acasă, ca o chestie uriașă... Se fac două luni de când sunt blocată cu ea și nu văd cale de ieșire. M-am uitat iscoditor la ea. Nu părea să i se pară ceva ciudat în asta; părea îngrijorată și gânditoare. își studia atent inelul de argint de pe arătător. Din experiență știam că asta înseamnă că e gata să facă o sugestie de care nu era sigură cum o să fie primită. —Probabil ai să urăști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
alcătuind o listă cu lucrurile rele pe care totuși ți le dorești, cum ar fi votcă, cola și țigări, ciocolată, viteză și tartă de cireșe și bărbați cu privirea lacomă, pe care nu te poți baza... Am avut un sentiment ciudat de déjà-vu când am parcat în fața studioului. Iar era un maldăr de zdrențe împrăștiate pe scările de la intrare. Ce aveau scările mele de atrăgeau ca un magnet toate resturile umanității? Dar inima a început să-mi bată din ce în ce mai tare când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
este, a punctat Anne-Marie. E plătită de ei, nu de Wallenstein. Gândește-te la ea ca fiind un salariat temporar foarte bine plătit. —De ce se deranjează cu prefăcătoria? —Politica companiei. Cu toții au reguli stricte în ceea ce privește discreția. — Deci nu e nimic ciudat în mod particular? Eram dezamăgită. —Ei bine... Anne-Marie s-a relaxat puțin. Ea pare să fi ajuns mâna dreaptă a lui Hammond. Și asta ridică multe voci în companie. în mod evident este văzută ca o străină, dar ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Era de asemenea udă, dar pielea îi ardea. — Ești fleașcă, am spus. Trebuie să fi stat afară cu anii. —Ore, ți-am spus. Nu mai contează acum. Mi-a luat mâna în mâna lui. Degetele erau atât de lungi și ciudat articulate încât cu greu păreau umane; mai degrabă mâini de extraterestru. Ca și fața, erau foarte fierbinți. Cred că ai febră, am spus. Arzi ca un cuptor. Mi-a băgat mâna sub haina și tricoul lui, printre nasturi, direct pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Apoi mi-am umplut toate găurile din urechi cu cercei de argint și degetele cu inele de argint. M-am uitat în oglindă. Era efectul pe care voisem să-l obțin. Părea că mă doare în fund de toată lumea. Era ciudat să împing ușa masivă de sticlă și să intru în galeria Shelley Frank Fine Art ca și cum nimic nu se întâmplase. Știind că Hammond are interes financiar în galerie, mă așteptam oarecum să o fi sunat pe Judith cerându-i să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
când termina lucrul. în ultimul timp era foarte entuziasmată. Nu o mai văzusem așa. Era foarte mulțumită de proiectul la care lucra. —Cele două coloane. —Exact. Coloanele cutii. Deși nu asta era denumirea lor corectă. Ea le numea cumva mai ciudat. M-am uitat la Stephen cu un fel de fascinație masochistă. Dacă se dovedea că el a știut tot timpul ăsta, atunci tot ce ar fi trebuit să fac era să-l întreb... —îți aduci aminte cum le numea? — Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]