3,264 matches
-
clasă inferioară mie, pentru că avea un grad mai mare decât mine: am învățat voluptatea supunerii), cântam în cor cântece de-ale noastre, stridente pentru mine la început, și în fine făceam marșuri. Cu greu mi-am procurat o pereche de cizme și pantaloni adecvați, și greutatea cea mai mare a fost la început de a le găsi un ascunziș. Din fericire, tata nici nu se uita la mine, iar Pichii i-am spus că iau lecții de călărie. Pentru marșuri ieșeam
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
i-am spus că iau lecții de călărie. Pentru marșuri ieșeam afară din oraș și mărșăluiam așa câte patru în rând, cu instructorul alături, spre mirarea rarilor drumeți, care nu pricepeau ce fel de armată eram, cu cămăși cafenii și cizme de călărie. Apoi am început să învățăm tragerea. Eu am luat câteva lecții de tir, dar trebuia să ne obișnuim a mânui revolvere. Exercițiile le făceam cu toții, tot prin pădure, țintind în pomi. Când instrucția fizică a fost aproape completă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zece minute se coborî cu Pica. Aceasta părea foarte turburată și îndemna pe Tudorel să plece, zicîndu-i: - Du-te mai repede! La cinci, fiind aproape întuneric, Tudorel reveni împreună cu un bărbat tânăr, îmbrăcat în haină de piele îmblănită și cu cizme în picioare, puțin "pătat" pe față (după expresia Erminiei). Cum Erminia era jos, după o scurtă codeală, Tudorel prezentă pe străin drept logodnicul Pichii. - Domnul Gavrilcea? se informă Erminia, care auzise de el. - Da! consimți acela nu prea cu voie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu o tavă, pe care Aurora depusese cu mult dichis câteva răcituri. Necunoscutul se spălase pe mâini între timp, își lăsase gulerul și se pieptănase, fără a-și scoate haina, o scurteică de piele. Acum Suflețel observă că musafirul avea cizme în picioare. După față, necunoscutul părea trecut printr-o oboseală grea, obrazul îi era plin de furuncule, printre care ieșeau în țepi mari perii nerași ai bărbii. Musafirul dormi până a doua zi aproape de prânz, când Suflețel i-aduse iarăși
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
conferențiari. Gonzalv fu dureros sensibil la acest neprevăzut șoc și făcu o febră de origine nervoasă, care-l ținu două zile în pat. XXVII Zăpăceala politică din ultima vreme poate fi înțeleasă prin aceea că Gavrilcea în persoană, încălțat cu cizme, păși încet și neturburat în anticamera lui Pomponescu, e adevărat, foarte puțin populată, și ciocănind puțin la ușa ministrului, intră în biroul acestuia, unde nu stătu decât vreo două minute, după care tot atât de liniștit ieși, luînd-o pe stradă, la pas
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acestuia și din inițiativa noului primar, se târnosi în pripă locașul, deși n-avea picturile canonice și nu era terminat nici interior, nici exterior. Se făcu în această circumstanță o procesiune fantastică ți sinistră totdeodată. Centurii întregi de tineri cu cizme intonară în cor cântece, care în încăperea nudă provocară teribile ecouri. Dalajul bazilicii fu umplut de lumânări aprinse, înfățișînd simbolic pe "morții noștri", iar patru uriașe făclii se ridicau, asemeni unor palmieri între trestii, în amintirea celor patru victime: Pica
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ale căror figuri, pictate sumar, se suspendară pe pereți. Cioarec, care murise de frică, fusese sanctificat! De asemeni, pe locul execuției, acolo unde fusese cuierul pe care stătuse legat Cioarec, se înfipseră iarăși lumânări, și un pluton de tineri în cizme îngenunche. Hangerlioaica jucase un mare rol în acest autodafé, întrucît interesul ei era de a face din biserica lui Ioanide un locaș hangerliesc. Ea veni îmbrăcată în doliu teatral, în care se drapă din cap până-n picioare, lăsând să i
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
alte puncte ale Capitalei, precum și în provincie. Portretele celor patru (Hangerliu, Pica, Tudorel și Cioarec) erau așezate jos pe caldarâm, aprinzîndu-se în jurul lor vreo câteva zeci de lumânări și risipindu-se flori, în vreme ce unii membri ai Mișcării ședeau, mereu cu cizme, îngenuncheați, alții făcând drepți de gardă. Ioanide, urmărit de aceste fantome, se închisese în casă și scosese din calea sa portretele copiilor, pe care-i declara "nenorociți", târâți ca strigoi într-o bufonerie sinistră. Pomponescu ascultă cu un fior lăuntric
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sinistră. Pomponescu ascultă cu un fior lăuntric aceste știri, ce-l afectau cu mult mai mult decât pe Ioanide. Avea motivele lui secrete să fie emoționat. Într-o seară trecu o procesiune goyescă de preoți tineri, centurii în uniforme și cizme, toți cu făclii în mână, cântând în cor, răspândind în aer un fum de lumânare și o lumină oscilantă. Cum casa lui Pomponescu nu era departe de bulevard, flacăra multiplă a procesiunii înroși strada lui, și ex-ministrul avu câteva minute
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că e cazul să se gândească la administrarea unei exemplare pedepse, organiză o demonstrație. Legă portretele victimelor Hangerliu, Tudorel, Pica, Cioarec de automobil, scoțând și pe cele două din biroul lui Gaittany, și constitui un pluton bizar de tineri cu cizme și cu mari lumânări aprinse. Fără a fi prevenit despre ce e vorba, Gaittany fu invitat a se urca în automobilul astfel împodobit, și convoiul satanic se îndreptă spre strada lui Pomponescu. Acolo unitatea se opri în fața casei fostului ministru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pomponescu exagera ca într-o halucinație căscatul Indolentei. Într-o noapte o visă într-un mod îngrozitor, prin contopirea unor imagini reale. Ex-ministrul fusese impresionat afară din cale de procesiunea de lumânări din fața casei sale și de corpul plutonului cu cizme intonînd: Strigăm în ciuda sorții: Să ne trăiască morții! Mergând pe seară la Indolenta, fu surprins la deschiderea ușii de o scenă bizară, în măsura în care nu-i înțelegea rostul. Ioana cânta gâlgâitor și strident, cu două sfeșnice cu lumânări aprinse în mână
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
el cu mâinile deschise, Pomponescu se dumeri îndată despre ce era vorba. Indolenta repeta rolul din Tosca. Nu se putu totuși dezbăta de un sentiment surd de neplăcere. Visul pe care îl avu fu următorul: Un escadron de tineri cu cizme, cu făclii aprinse în mână, înainta vertiginos înspre el, având în frunte pe Indolenta, care, statuară, înveșmîntată grecește, cu mâinile întinse, ținând în fiecare cîte-un sfeșnic, cânta "Să ne trăiască morții", apropiindu-se cu gura deschisă spre el, G. Călinescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
este evocată fie o manevră de la o școală militară la care Regele a asistat, fie trecerea în revistă a unor trupe. Bătrânul din după-amiaza aceasta, care se apropie de Rege fără să aibă în mână albumul sau vreo carte, poartă cizme și e îmbrăcat oarecum vânătorește, cu un surtuc ciudat plin de cheotori. Are părul alb, ochii albaștri și lăcrimoși, fața plină de vinișoare roșii și albăstrui, mersul falnic și nesigur în același timp ― și vorbește tare. "Sire, începe, eram la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la Ultimul tango, iubiții se găsesc, se regăsesc sau se pierd definitiv, în umbra marilor figuri tutelare ale lui Ingrid Bergman, Anthony Perkins sau Marlon Brando. Cât de vulgar m-aș fi simțit să intru, în acest scenariu înfiorat, cu cizmele adevărului prozaic, mărturisindu-i tânărului în uniformă albastră că melancolica doamnă de lângă mine merge de fapt la Paris ca să-și întîlnească soțul, după un scurt detur de afaceri prin București! N-aș fi riscat oare să-și spună în minte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ne esplicăm. Azi sânt în România atâția amploiați încît ai putea să împli cu ei două generațiuni, nu una. Jumătate din acești oameni cari zgârie la hârtie ar putea să zgârie brânză și să cântărească la măsline or să facă cizme și haine. Câte brațe s-a luat meseriei, câte comerciului, ba cine știi câte artei și literaturei! Daca Gr. Alexandrescu n-ar fi fost toată viața lui amploiat ar fi devenit unul din cel întîi literați ai Orientului. Ci așa
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
stând la bortă, aștepta să vie șoarecele ca să puie mâna pe el - X. X visează noaptea c-a călcat într-un cui și a doua zi își oblojește piciorul, iar Y-i zice: "Bine-ai pățit! de ce dormi noaptea fără cizme-n picioare". Altă dată X întîlnește pe Y: - Frate, am auzit c-ai murit, adevărat va fi sau nu? - Dar nu vezi că trăiesc? - Așa e, dar cel ce mi-a spus c-ai murit este cu mult mai vrednic
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
scris Cei care au luat parte la război caută adevărul Cadavrele sunt corpurile învingătoare Crucea de pe mormânt e o escrocherie Monumentul este dintotdeauna scroafa cea mare și lașă (își aduce must din gura beciului și bea) Un președinte nu are cizme de cauciuc Un președinte are două picioare moarte și două încălțări de lac lăcuite Stau peste întreaga lume Am mii de perechi de picioare lăcuite în căpățâna mea tescuită Lumea trebuie să fie pur și simplu neagră Și strălucirea înșală
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
jur împrejur nici o feliuță de carne Nimic ce poți să țepuiești Și cuțitul se repde și se tot repede Că lui Sepp Botdejigodie o plasă cu carne de pulpă i-e prea puțin El n-are nevoie decât de o cizmă de cauciuc Că el e la piciorul ciuruit de glonț un președinte Din cauză de dureri și vedenii (bea mult) Că noi suntem doi președinți ai marii armate a lumii Eu, și eu însumi (râde) Un președinte trebuie să aibă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Într-o cămară miroase tot timpul plăcut, atunci când cineva nu se găsește în cămară, pentru că posedă o cămară.. adică nu. EA: Știi, tu vii în bucătărioara porcească cu o lingură, ca și cum ți-ai fi curățat în fața intrării noroiul adunat pe cizme din grajd. Aduci ouăle calde încă de la curul găinilor și de asta te-ai repezit pe roșu în intersecție și arăți ca și cum ai fi căzut de pe tractor. EL: Și eu după ce am pus ouăle deoparte, îți pun la loc mângâietor
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
comunei, cu deosebirea că peste jaletcă, sumanul denumit „cherpeneag” era ornamentat cu benzi înguste și decupaje florale din catifea. Încălțămintea purtată după anul 1900 consta din iminei 3 făcuți „de porunceală”, la atelierele specializate din Gloduri și Stănișești și din cizme cumpărate din comerț sau confecționate la meșteri precum Zaharia C. Zaharia sau Costică V. Savin. În satele cojanilor, costumele de sărbătoare se îmbrăcau la anumite ocazii, cum ar fi nunți sau hore, fiind admirate de către toți membrii comunității. Astfel se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Față de Baba Vișa, Țața Floarea e mai tânără, dar e ignorantă, pandantul feminin al lui Nea Ion. N-o să-ți voteze Țața Floarea un intelectual! Marița e servitoarea tânără și abuzată, excedată de corvezi. „Marița” e și porecla încălțătorului de cizme folosit cândva de ofițeri. Dar acum trupele NATO poartă bocanci și Marița a rămas în bucătărie, ca slugă chinuită. Orice soție modernă poate reproșa soțului că a devenit Marița lui. Maria, uneori Măria, este nevasta lui Ion din bancuri. Cuplul
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
care a fost scorul pe care l-ai obținut în prima rundă de golf? - Cred ca aveam nouă ani. Am obținut optzeci și patru de puncte. - Optzeci și patru? La numai nouă găuri? Știi ceva, Judy? - Ce? - Jucai ca o cizmă. Interlocutorul a continuat: - Dar acum, ca profesionistă, care a fost cel mai bun scor al tău? - Șaizeci și trei. - Șaizeci și trei; asta înseamnă nu mai puțin de o sută cinci lovituri mai bune la optsprezece găuri. O sută cinci
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
fost pus la Încercare. (...) Francezul, atât de departe de zei, de oameni, de animale este un sediment depus pentru o pasivă eternitate de către intelectualitatea Împietrită, minerală. Omul din popor, ferindu-se pe ascuns, fugar, aruncă un ultim sarcasm Înainte de sosirea cizmei. Burghezul pune capul În piept și se felicită preocupat. Germania va fi uluită de cucerirea făcută, de acest vid ce s-a căscat În fața ei. Ea a zdrobit ceva care era deja praf și pulbere. În acest context, sinuciderea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
lumii: Această considerație va face din moartea mea o voluptate. Voi muri Înainte ca francezii să-și fi dat definitiv seama că nu mai sunt nimic, Înainte ca burghezia să muște țărâna, Înainte ca Întreaga Europă să se afle sub cizma knuto-slavă, Înainte ca Anglia să fie legată printr-un lanț de fier de Europa, Înainte ca America să devină o insulă În care se vor refugia ultimii capitaliști, Înainte ca Papa să primească vizita noului Napoleon. Cu atât mai rău
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
retrospectiv, fenomenul să pară și mai interesant. O profesoară își amintea că, prin 1986 sau 1987, o elevă de clasa a VII-a avea la ea 300 de lei (o sumă mare pe atunci, dată de părinți, ca să-și cumpere cizme), ceea ce i se părea de necrezut. Într-un târziu, s-a obișnuit cumva cu ideea, de vreme ce școlarii de azi vin de multe ori la școală cu bani mulți, cu telefoane mobile scumpe (încă din clasele primare) etc. (Adrian Majuru, op. cit
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]