4,212 matches
-
care ar fi cea burgheză a noastră, adică a lui Moravia sau a mea, a lui Pasolini. De fapt, nu există premoral sau preideologic. Există pur și simplu o altă cultură (cultura populară) sau o cultură precedentă. Pe ele se clădește o nouă alegere morală și ideologică: de exemplu, alegerea marxistă sau alegerea fascistă. Acum, această alegere este existențială. Dar ea nu e „totul”. Într-adevăr, după cum observa și Moravia, ea nu trebuie judecată în sine, ci prin prisma rezultatelor sale
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
la fel de traumatică și de profundă - ca femeia să fie virgină sau, cel puțin, castă. Toate acestea sunt adevărate, chiar prea adevărate. Dar e drept că este tragedia mea privată, pe baza căreia mi se pare puțin lipsit de generozitate să clădești conjecturi ideologice. Cu atât mai mult cu cât aceste conjecturi mi se par eronate. Înainte de toate, găsesc că axioma „Catolicul este sexofob; prin urmare, cine e sexofob este catolic” este absurdă și irațională. Există o sexofobie protestantă, una musulmană, una
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ani (1999). G. Călinescu este prezent și aici ca model venerat de personajul principal, Grigore Vântu, care îl evocă în ambianța universitară ieșeană a anilor ’30, într-un roman cu caracter cvasidocumentar, Manuscrisul profesorului Grigore Vântu. Romane de introspecție, confesiv-lirice, clădite pe structura unor povești de dragoste, Împăcare și Ultimii ani atrag prin fluența și, pe alocuri, chiar tensiunea narațiunii, prin ușurința portretizărilor și ținuta discursului intelectual, dar ies din epocă datorită mai ales simplismului construcției și multiplicării supărătoare a datelor
ALECU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285236_a_286565]
-
Leul de la Șișești, Oradea, 1936; Douăzeci de ani de la Unire, vol. I: Cum s-a făcut Unirea, Oradea, 1938; Un petec de Asie în Europa, Arad, 1941; Atlantida, Arad, [1945]; Memorii, pref. Miron Constantinescu, București, 1969. Traduceri: Fekete Francisc, Se clădea un templu, pref. Eugen Relgis, București, [1936]. Repere bibliografice: Const. Achimescu, „Atlantida” de Tiron Albani, „Aurora”, 1946, 93; G. Nistor, Tiron Albani, „Memorii”, VR, 1969, 409; [Tiron Albani], DCL, I, 410-411; Presa muncitorească și socialistă din România, vol. III, partea
ALBANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285216_a_286545]
-
Își amintește soarta pe care a avut-o În urma unei explozii: Se punea carbid, se făceau niște găuri și se punea carbid, dar culoarul unde se Împingeau vagonetele și culoarele erau Întotdeauna, cum se săpa se făcea cu lemne, se... clădea așa. Am fost prea aproape și a fost suflul ăla prea puternic și au căzut lemnele alea. Doi ruși au murit și un... o fată, una de la noi a murit, dar eu am fost Îngropată pînă la genunchi În cărbuni
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
transport. Prima noapte, parcă am fi fost În excursie, nu ne dădeam seama de tristețea situației noastre și am petrecut-o pe bagaje. Luni, În tren, mîncam carne veche, beam apă murdară, dar mai rîdeam și ne certam cu bătrînii. Clădeam castele În Spania, speram că ni se va da mîncare la cazan, că vom munci, că vom Învăța agricultura. Am trecut prin Cernăuți și intram În plină stepă. Ce mare e stepa, ce nesfîrșit e cerul În stepă! În mijlocul văicărelilor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
locală - să dispară, iar comentariile critice să urmeze operelor, În loc să le preceadă. Fără de care tinerii de azi din România sînt condamnați la o cultură pe furiș, la o cultură «după ureche», o cultură de zvon, pe care nu se poate clădi nimic temeinic” (p. 233). În alte articole, Monica Lovinescu identifică existența unei cezuri Între generația tînără care Încearcă să se opună conformismului și scriitorii consacrați și promovați de regim. În acest sens, unele evenimente, precum Primăvara de la Praga, au permis
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
rar”. Metafora ironică închipuie o lume a fragmentelor dezarticulate, spre a sugera absurdul civilizației contemporane, corsete, capete de păpuși, măști de bufon compunând un colaj suprarealist alegoric. Magia pietrei (1995) se organizează în jurul mineralului ca simbol al eternității condensate. Piatra clădește temple, nu neapărat reale concrete, ziduri cu „crăpături”, „morminte”, „răni”, „scuturi”, pătrunzând în simbolul istoriei înseși. Astfel, umbra tatălui priveghează templul de sub o lespede mortuară. Dar pietrele pot fi și palme cu linii misterioase, cerând, ca niște „pietre-ghicitori”, cititul chiromanților
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
civilă slăbită sau pasivă, lipsită de capacitatea de a opune rezistență planurilor. Ideologia modernismului extrem pune la dispoziție dorința, statul modern oferă mijloacele de a acționa conform acesteia, iar societatea civilă neputincioasă reprezintă terenul nivelat pe care să se poată clădi (dis)utopiile. Ne vom Întoarce la premisele modernismului extrem, Însă este important să precizăm mai Întâi că multe dintre calamitățile susținute de stat În secolul al XX-lea au fost opera unor conducători cu planuri utopice grandioase pentru societatea lor
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
istoriei orașelor existente. „Trebuie să refuzăm orice compromis, fie el cât de mărunt, În favoarea situației prezente, care este una de haos”, scria el. „Starea actuală nu ne poate oferi nici o soluție”. În schimb, orașul său cel nou trebuia să fie clădit de preferință pe un teren defrișat și să constituie o structură urbană unică. Noua ordine urbană imaginată de Le Corbusier urma să fie un „mariaj” liric Între formele carteziene pure și cerințele implacabile ale mașinii. În termenii emfatici caracteristici stilului
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
admirație, cu privire la muncitori. „O acceptă pentru a se putea gospodări ei Înșiși asemenea unui roi de albine: prin ordine, regularitate, punctualitate, dreptate și paternalism”. Urbanistul care adoptă principiile științifice va proiecta și va construi orașul tot așa cum inginerul-constructor proiectează și clădește fabrica și, după cum un singur om elaborează Întregul plan al orașului și al fabricii, tot un singur om le va coordona și activitatea, fie din biroul Întreprinderii, fie din centrul de afaceri al localității. și ierarhia nu se termină aici
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
alți conducători cu ambiții Înalte pentru țările lor, și-a pierdut speranța de a putea ataca direct Întreaga Brazilie și pe toți brazilienii și și-a Întors atenția către sarcina mai plauzibilă de a construi de la zero un model utopic. Clădit pe un teren virgin, Într-o zonă nouă, orașul urma să ofere locuitorilor săi un mediu fizic care să le transforme existența, un mediu proiectat În amănunt conform ultimelor principii cu privire la sănătate, eficiență și ordine rațională. Cum această capitală progresistă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
transformă orașul prin puterea lor comercială și prin influența politică pe care o au. Însă, În ceea ce privește politicile publice, ea consideră că urbanismul nu trebuie să submineze acest oraș neproiectat: „Principala responsabilitate a urbanismului ar trebui să fie aceea de a clădi - În măsura În care o permit politicile și acțiunile publice - orașe În care toată această gamă diversă de planuri, idei și oportunități neoficiale să Își găsească locul și să se dezvolte”. În vreme ce urbanistul lui Le Corbusier era preocupat doar de forma de ansamblu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
obiective, ci constituie un instrument general, adecvat unui șir nesfârșit de utilizări, grație adaptabilității și flexibilității sale. Istoria Însăși oferă unei limbi moștenite o gamă de asocieri și Înțelesuri ce Îi asigură plasticitatea. La fel, și un oraș poate fi clădit de la zero, Însă cum nici un individ sau comitet nu va putea vreodată să prevadă toate scopurile și modurile de viață - prezente și viitoare - care Îi animă pe locuitori, o asemenea construcție ar fi o copie palidă a unui oraș complex
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și să introducă munca În acord, controlul muncii și abrogarea dreptului lucrătorilor la grevă. În zonele rurale, statul bolșevic a impus treptat țărănimii controlul politic (În locul puterii comunale), predarea cerealelor și, În cele din urmă, colectivizarea. Statul bolșevic a fost clădit cu prețul unei mari violențe Împotriva beneficiarilor de odinioară, după cum atestă rebeliunile din Kronstadt, Tambov sau cea condusă de Nestor Makhno, din Ucraina. Modelul de partid de avangardă descris cu atâta acuratețe În Ce e de făcut? este un exemplu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
la procesul politic, adaugă ea amenințător, „socialismul va fi decretat din spatele unor birouri oficiale de către o duzină de intelectuali”. Predicțiile acestea, făcute la atât de puțin timp de la revoluție pe baza analizei ordinii politice autoritare și Închise pe care o clădea Lenin, erau Înfricoșătoare, dar precise: „Însă, o dată reprimată viața politică din Întreaga țară, existența În soviete trebuie că va avea de suferit. Fără alegeri generale, fără deplina libertate a presei și deplina libertate de reunire, fără o confruntare liberă de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ale clasei muncitoare”. Chiar dacă specialiștii și funcționarii aveau un rol de colaborare de o importanță vitală, „numai aceia direct implicați În industrie pot aduce acesteia inovații vii”. Lenin considera partidul de avangardă o mașină de făcut revoluție, iar apoi de clădit socialismul - misiuni ale căror direcții principale, se presupune, fuseseră deja stabilite. Le Corbusier considera casa o mașină de trăit, iar pe urbanist - un specialist căruia cunoștințele Îi indică În ce fel trebuie construit un oraș. După părerea lui, oamenii erau
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
unică unitate economică locală. O dată cu Înființarea fermelor de stat cu structură ierarhică, mica burghezie cvasi-autonomă a fost Înlocuită de angajați dependenți. Așadar, În locul unei agriculturi În cadrul căreia hotărârile privind semănatul, recoltatul și vânzarea erau luate de gospodăriile individuale, statul-partid a clădit o economie rurală În care deciziile se luau la nivel central. În locul unei țărănimi independente din punct de vedere tehnic, s-a creat una direct dependentă de stat În privința combinelor și tractoarelor, Îngrășămintelor și semințelor. În locul economiei țărănești, ale cărei
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
facem acest lucru, nu ne vom putea oferi lucrurile de care avem nevoie pentru a ne lucra pământul și a ne ridica nivelul de trai. Nu vom putea folosi tractoarele, nu vom putea oferi școli copiilor noștri, nu vom putea clădi spitale sau avea apă potabilă curată. Ne va fi imposibil să desfășurăm activități industriale la sat, va trebui să depindem În continuare de orașe pentru toate nevoile și, chiar dacă am avea o cantitate mare de energie electrică, nu am putea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
până În 1985. Programul anticipa ca, În cele din urmă, 33 de milioane de locuitori să fie strămutați din zonele rurale. Asemenea lui Nyerere, Mengistu declara: „Cu modul de viață și satele răsfirate și haotice ale țăranilor etiopieni, nu se poate clădi socialismul... Atât timp cât eforturile sunt dispersate, iar oamenii duc o existență individuală, rezultatele sunt o viață de azi pe mâine, o luptă și un chin zadarnice, ce nu pot construi o societate prosperă”. Celelalte justificări ale campaniei nu erau diferite de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
au creat și lor un centru simbolic care cuprindea - nu Întâmplător, cred eu - un refugiu situat pe vârful unui deal, În mijlocul unui peisaj perfect ordonat. Dacă dificultățile enorme pe care le presupune transformarea orașelor existente pot stârni dorința de a clădi o capitală model, la rândul lor, greutățile procesului de transformare a satelor existente pot avea drept rezultat o retragere manifestată prin miniaturizare. O versiune importantă a acestei tendințe a constituit-o crearea de medii de producție atent controlate de către responsabilii
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
paginile cărții este etalată o scară sui-generis a „supușeniei” intelectualului față de putere, de la oportunismul profesionist la umilința sfioasă sau cinică, de la birocratismul pur la inerția revoluționară. Pe temeliile unei asemenea „sociologii a supușeniei” (cum o numește undeva el însuși), I. clădește un veritabil „Pantheon” al imposturii intelectuale postbelice. Verbul pamfletar este dublat pe tot parcursul volumului de conștiința unei misiuni morale implacabile: „Dacă și noi tăcem, nu se va mai auzi decât glasul mercenarilor ce țin isonul stăpânirii într-o permanentă
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
își are sursa primară într-o copilărie frustrată, într-o adolescență întârziată, petrecută într-un oraș bacovian - „urât, cu flori de scrum,/cu oarbe felinare, cu ochi de lup/sclipind spre abatoare”. Poetul cultivă o nesfârșită nostalgie salvatoare: „De nu clădeam în vis, pretimpuriu,/O lume, și de n-ar fi fost să-nfrunt/ Cu visul lumea cea de mai târziu,/N-aș fi știut, pe când trăiam, că sunt.” Meditația perseverentă, deseori în variațiuni pe aceeași temă, alteori încifrată, uneori chiar
IONESCU-GION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287589_a_288918]
-
însemna un atac la autenticitate - și, prin urmare, s-ar găsi în situația celui care, în timp ce-și durează casa, mai mult o strică. Ce-ar fi, s-ar putea deodată să-și spună, ca nici măcar să n-o clădească? Să zică numai: iată, în varul acesta, în cărămida aceasta se află totul...” Pot fi făcute trimiteri la programul textualiștilor, dar referința cea mai rezonabilă este I.L. Caragiale, cu Telegrame, Proces-verbal sau Urgent... Experimental este și Impromptu (1986), improvizație romanescă
IOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287614_a_288943]
-
citadini, de obicei intelectuali, descind prin regresie mentală într-un trecut dramatic și traumatizant, care își pune amprenta asupra prezentului. Notabilă prin forța narativă și prin integrarea în tradiția prozei scurte fantastice românești este nuvela Muntele și treisprezecele. Totul se clădește pe o realitate antinomică, pe dualități multiple: munte-oraș, natură-om, prezent-trecut, birocratismul și lipsa de credință a orașului față de lumea plină de mituri și credințe a ruralului românesc. Treisprezece țărani vin la munte să cosească în urma unei înțelegeri scrise, care
JIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287672_a_289001]