3,262 matches
-
completă a serviciului bisericesc. Principala lui operă rămâne editarea, între 1776 și 1779, a șase volume de Mineie (contribuția sa extinzându-se și la pregătirea volumelor următoare, tipărite de succesorul său Filaret), completate de prefețe originale, atestând orizontul iluminist al clericului, ce se inspiră masiv din Enciclopedia franceză și din opera bizantinologului Charles Le Beau. La traducerea Mineielor, lucrare colectivă, condusă de episcop, bazându-se pe vechile tălmăciri ale lui Dosoftei, Radu Greceanu și Damaschin al Râmnicului, au colaborat mitropolitul Grigorie
CHESARIE DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]
-
și foarte mulți tineri care caută să dobândească experiență la începutul carierei lor. De asemenea include pe cei aflați într-un stadiu mai avansat al carierei a căror mișcări pot fi văzute în contextul „goanei după bani”. Clergy and missionaries (clerici și misionari). Ordinele religioase și cvasi religioase în mod tradițional își trimit adepții în străinătate pentru perioade diferite de timp. Entertainers, sports people and artists (animatori, oameni de sport și artiști). Aceștia reprezintă un grup foarte variat de persoane care
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
secțiune, are caracteristicile piețelor „winner takes it all”, precum sportul și muzica. Todisco propune clasificarea migrației după aria de ocupare, după cum urmează (http://www.merit.unimaas.nl/braindrain/): oameni de știință, cercetători și academicieni; experți internaționali; funcționari internaționali; manageri multinaționali; clerici și membri ai sectelor religioase și organizațiilor; artiști, actori, comici și lucrători turiști; specialiști din sport; ofițeri, soldați privați; studenți și cei care au absolvit studiile postuniversitare. Iredale propune cinci tipologii pe baza cărora este clasificată forța de muncă calificată
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
prin intervenția unui alt mediator, omul Bisericii. Acesta este singurul care are puterea de a interpreta clar și în toată bogăția sa "discursul" animalului. Sfinții Părinți, Fiziologul, enciclopediștii, exegeții se încumetă să-l traducă în lecții simple pe înțelesul creștinilor. Clericii își arogă medierea animalului și îi aruncă în categoria satanică pe toți cei care sunt tentați să-l utilizeze în afara domeniului creștin, prin divinație sau magie. Pe tot parcursul Evului Mediu timpuriu, Biserica exercită un veritabil monopol asupra "lecturii" mesajului
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pe astfel de premise, Jacques Le Goff respinge cu totul pertinența existenței unei categorii a "fantasticului" în gândirea medievală. Polemizând en passant cu Jorge Baltrušaitis, Jacques Le Goff susține că nu este pertinent conceptul de fantastic pentru Evul Mediu. "Pentru clerici există numai miraculos, mirabil nu există. Există însă imaginile... Ceea ce mă împiedică îndeosebi să utilizez pentru evul mediu reușita carte a lui Todorov este faptul că aici nu există fantastic. Vorbind despre Evul Mediu fantastic, Baltrušaitis a transpus în mod
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
descrierea și acumularea de detalii provenite dintr-o imaginație bogată; el poate avea ca bază observarea deformată a unei realități ciudate, remarcabile (mirabilia), chiar monstruoase (monstra), retranscrisă fără încetare, chiar interpretată de generații succesive de miniaturiști, de doctori și de clerici care, acordându-le calități fictive, reușesc să le facă verosimile și să le pună de acord cu mentalitățile vremii"60. Așa stând lucrurile, este limpede că oamenii Evului Mediu, asaltați de miturile și de legendele care umpleau spațiul cotidian prin
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
făcut și noi referire mai sus. Enciclopediile medievale erau redactate de oameni ai Bisericii. Prin urmare, exista un conflict între o perspectivă pozitivistă, care ar fi negat existența unor ființe atestate de Biblie și atitudinea obligatorie, de principiu, pe care clericii o aveau față de tot ce este pomenit în Scripturi. Dând exemplul lui Albertus Magnus și al lui Edward Topsell (autor al unei lucrări intitluate The Histoire of Foure-footed Beasts apărută în 1606 -), autoarea sesizează că "a demitiza animalele imaginare putea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
linia orizontului fizic sau spiritual. Așa se face că animalul devine o imagine a lui Dumnezeu (să ne amintim: Hristos este mielul, leul, unicornul, cerbul...) sau a diavolului, de a cărui lucrare neistovită amintește mereu. Angelic sau diabolizat (prin interpretarea clericilor), animalul își îndeplinește rolul de a face legătura între planuri atât de diferite și, pentru om, intangibile. Jacques Voisenet precizează: "Fiecare animal, în ciuda caracterului impur sau negativ, a aspectului respingător sau monstruos al unora, deține o bucățică de adevăr divin
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Atracția reptilei pentru carnea de om pare a fi morbidă, de nestăpânit. În alte variante, mai vechi, crocodilul este un monstru perfect înarmat pentru a ucide. Viziunea lui Guillaume le Clerc este cea mai dramatică din acest punct de vedere: clericul din secolul al XIII-lea se arată impresionat de "armele" fiarei, de colții, ghearele și pielea sa dură, dar și de capacitatea de a viețui în două medii atât de diferite. Finalul fragmentului său marchează un climax studiat: "Dacă întâlnește
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și Paulescu titlul de „Doctor în Științe Naturale” (1899), unde a avut ca profesor de fiziologie pe cunoscutul fiziolog și naturalist francez Albert Jules Franck Dastre (1844-1917). Până în 1452, când Carol VII suprimă obligația celibatului pentru medicii-preoți, medicina era apanajul clericilor. Mult timp, Facultatea de Medicină din Paris s-a aflat în rivalitate cu Colegiul Chirurgilor. În 1731, Gigot de Peyronie (susținând punctul de vedere au Universității din Montpellier) întemeiază Academia de Chirurgie, ca urmare a prestigiului impus de renumitul chirurg
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
redescoperirea) circulației sângelui într-un sistem închis, acționat de inimă ca o pompă. Lucrarea sa fundamentală a fost publicată în 1628: „Asupra mișcărilor inimii și sângelui la animale” („Exercitatis anatomica de motu cordis et sanguinis in animalibus”). Încercările fizicianului și clericului englez Stephen Hales (1677-1761) de a măsura presiunea arterială în 1733, cu ajutorul unor tuburi introduse în venele unui cal, vin să aducă argumente în plus teoriei lui Harvey (31). Giovanni Battista Morgagni (1682-1771), anatomist și anatomopatolog italian, publică în 1761
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
familie, de a fi scutiți de knut și alte pedepse corporale din ordinul administrației, ci numai prin „hotărârea instanțelor judecătorești puteau primi asemenea pedepse". Mazilii deci, erau recunoscuți ca „nobili săraci nebirnici". După mazili, urmau răzeșii, apoi ruptașii, adică descendenții clericilor, și apoi breslașii, adică țăranii. De fapt, mazilia era ea însăși o boierie, dar de rang inferior. Clasa lor era lipsită de orișice influență politică, dar obârșia lor - ca maziliera repede și ușor recunoscută. În anul 1793 Mihail Șuțu-Voievod adresându
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
sa; - de competența judecății bisericești atârnau chestiunile de căsătorie legiuită sau nelegiuită; - în toate asemenea chestiuni era oprit amestecul autorităților civile de orice grad: boieri mari și mici, pârcălabi, vatafi ținutuali, globnici, deșugubinari etc.; - se învoia celui asuprit de vreun cleric a prinde pe asupritor și a-l duce la Episcopul său; - judecățile episcopale să nu fie orbitoare, ci drepte, după pravilă. Care nu asculta și încălca pravila și porunca Domnitorului „se va judeca ca pe un călcătoriu de lege: într-
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
din pâne și din tot venitul acelui sat a Broscenilor... iar paharnicul al doilea să n-aibă nici o treabă acolo la moșia Episcopiei". Și alte fapte spun că adesea hotărârile domnești nu se respectau de către succesorii la domnie și atunci clericii trebuiau să-și reînnoiască plângerile, cerințele. Ioan, episcopul, la 20 iunie 1667, a trebuit să repete către Iliașu Alexandru Vodă tânguirea făcută înainte de episcopul Serafim la Evstratie Dabija Voievod, invocând tot sărăcia Episcopiei și a căpătat de la domn un nou
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
încurajată și susținută de ierarhii din acea vreme, evidențiindu-se în acest sens arhiepiscopii Raymund Netzhammer și Alexandru Theodor Cisar la București și episcopii Nicolae Iosif Camilli și Mihai Robu la Iași. În același sens lucrarea evidențiază figurile ilustre de clerici și laici deopotrivă care s-au aflat la conducerea acestor publicații fanion și ale căror portrete le regăsim în paginile ei. Numele "apostolilor presei bune" românești, precum cele ale Monseniorului Anton Gabor (Iași), Carol Auner și Iosif Frollo (București), ocupă
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
special. Tema primului capitol referitoare la mijloacele de comunicare socială din cadrul Bisericii Catolice a fost, așadar, foarte puțin abordată după 1990 în România (în perioada comunistă acest subiect fiind practic inexistent), în doar câteva studii și articole punctuale realizate de clerici catolici, în care s-a insistat pe latura teologică a problemei; aici, cercetarea nu are un caracter științific; sunt mai degrabă eseuri, ce conțin reflecții asupra temei în cauză (aceste materiale sunt utile totuși pentru a demonstra substratul teologic al
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ziarist să o răspândească. La fel de dăunătoare credinței erau lauda unor persoane sau a unor lucruri care nu trebuiau lăudate, cât și critica lor nefondată: nu trebuiau criticate dispozițiile date de autoritatea ecleziastică, deoarece Biserica nu era un parlament. Atunci când anumiți clerici nu se comportau în conformitate cu normele bisericești, era important să nu se dea atenție ziarelor contrare credinței, pentru că exagerau aceste fapte. Dacă nu-i puteau apăra sau scuza, ziarele puteau să facă totuși cunoscută nefericirea celor ce trageau concluzii greșite în privința
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
respectivul stat. În Occidentul catolic au existat cele mai numeroase, profesioniste și răspândite publicații catolice. Ne-am referit la state precum Italia, Germania, Franța și Spania, care au reprezentat un model și au oferit posibilitatea de a se forma unor clerici din state mai puțin dezvoltate, sau unora care proveneau din țări unde confesiunea catolică era minoritară; aceștia din urmă, întorși în țările lor, au inițiat și dezvoltat o presă catolică locală, nu de puține ori cu sprijinul chiar și financiar
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
istoricului ungur Jakab Elek, prima publicație a apărut în 1798 și s-a numit Gazeta românească pentru țăran 304. Primul periodic român a fost Khrestomaticul românescu, publicat la Cernăuți în 1820 de către Theodor Racocea, sub îndrumarea poetului Ion Budai Deleanu, cleric greco-catolic ce a studiat la Viena. Cea de-a doua revistă română Biblioteca românească, a fost editată în perioada 1821-1834 de către Zaharia Karkaleki . Aceasta a fost condusă de către preotul unit Ioan Trifu care, devenind ulterior director al liceului din Craiova
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a fost condusă de către preotul unit Ioan Trifu care, devenind ulterior director al liceului din Craiova, a purtat numele I. Maiorescu 305. În 1838 a apărut primul ziar românesc din Transilvania: Gazeta Transilvaniei, al cărui director era George Barițiu. Acest cleric unit de la Blaj a făcut din ziar (conform lui Mihail Kogălniceanu) "un campion neobosit al drepturilor principatelor române". Publicația a apărut fără întreruperi până în 1918, fiind de fapt organul Partidului Național Român din Transilvania și "apărătorul Unirii"306. Ulterior, Gazeta
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
au încetat (cu mici excepții) să mai apară după Marea Unire. În perioada interbelică, în Transilvania circulau următoarele publicații (cu apariție săptămânală) în limba română: ziarul Unirea (organ politic bisericesc "pentru apărarea intereselor Bisericii Unite din România", se adresa deopotrivă clericilor și intelectualilor laici greco-catolici, apărea în 2000 de exemplare) fondat în 1892 de un grup de profesori de teologie și redactat în anii 30 de canonicul Alexandru Rusu și profesorul Augustin Popa; revista Unirea poporului (foaie pentru popor, era distribuită
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
aspecte ori situații politice. Ziarele greco-catolice aveau la bază, pe lângă aspectul religios și pe cel național. Multe din tipărituri și unii scriitorii uniți au constituit adevărate centre de manifestare a românismului și a dorinței de unire. Publicațiile maghiare, precum și câțiva clerici, au dat dovadă după 1918 de atitudini vădit pro-maghiare și uneori iredentiste. Aceste diferențe majore față de celelalte țări din Europa au făcut ca în România să nu se poată crea acele organisme de presă care să contribuie la dezvoltarea ei
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
politice și sociale, toate publicațiile catolice au fost desființate. II.3.1.3. Redactori și colaboratori ai publicațiilor catolice din București Oamenii bisericii au avut o contribuție însemnată la dezvoltarea presei catolice din România, care a evoluat și datorită unor clerici care au făcut din apostolatul în presă, misiunea lor principală. Oferim în continuare câteva date din viața celor mai importanți dintre ei, sintetizând în același timp activitatea lor publicistică. Carol Auner. A fost redactorul revistei Bukarester katolisches sonntagsblatt și unul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
mai multe lucrări și articole științifice publicate în reviste de cultură din țară și din străinătate, în limba germană și română 518. După intrarea României în război, s-au produs numeroase evenimente neplăcute pentru o parte a populației și a clericilor catolici, datorate naționalității lor germane sau austriece. Au fost arestați mai mulți preoți, iar arhiepiscopul și secretarul său (preotul Lucius) au fost desemnați să administreze bisericile și parohiile acestora. Școlile și institutele catolice au fost reamenajate ca spitale și au
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Acțiunile episcopului Durcovici au fost în strânsă legătură cu mișcarea neotomistă, ce a pătruns relativ târziu în România și care nu a avut un caracter unitar. Primii care au "aderat" la această mișcare în spațiul cultural românesc au fost câțiva clerici catolici, printre care: Vasile Suciu, Ioan Miclea, monseniorul Vladimir Ghica și Anton Durcovici 542. Promovarea neotomismului de către acesta din urmă s-a reflectat în activitatea didactică desfășurată între 1924 și 1947, perioadă în care a fost rector al seminarului "Sf.
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]