3,254 matches
-
dana sa. E coborâtă pasarela. Mulțimea se năpustește, se înghesuie. Ea a coborât doar până la jumătatea pasarelei, când în urechi o izbește un dialect străin. Totul va fi diferit aici, se gândește în sinea ei. Deasupra ei, reclamele de neon clipesc precum ochii unui dragon. SĂPUNURI ENGLEZEȘTI, PERIUȚE DE DINȚI JOHNSON, RUJ FRANȚUZESC TRANDAFIR DE CATIFEA. E fascinată. Domnul Shi e un bărbat care are puțin peste treizeci de ani. Are trăsături tipice din Shan-dong, e înalt și lat în umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să mă uit împrejur Îmi simt inima schimbătoare și deloc înțeleaptă. Amugul coboară Mă simt pierdută și oropsită. Gândindu-mă la țărmuri îndepărtate Mă fac bine... El miroase aerul umed. Aerul care poartă greutatea apei. Își aude ritmul propriei respirații. Clipește din ochi și își șterge sudoarea de pe frunte. După lăsarea cortinei, Kang Sheng îl conduce pe Mao pe scenă și îi face cunoștință cu actrița. O strângere de mână. Gentilețea unui înțelept antic. El e mai înalt. Are părul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Profesorul Zhang a fost diagnosticat cu cancer la ficat și e pe moarte. E un craniu care respiră. I s-a tras fața de tot. Are ochii galbeni din cauza icterului. I-a paralizat partea dreaptă a feței. Nu mai poate clipi din ochiul stâng. Are sânge în urină. Își pierde cunoștința întruna. Luați-vă la întrecere cu moartea, stăruie Doamna Mao. Trebuie să obținem mărturisirea lui. Trebuie să avem vocea lui pe bandă, înainte de a muri. Țineți minte, tovarășul președinte Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
că sè-mi desprindè capul de trup, Dupè ce am dus toatè aparatură în cabinetul ei, ieșim afarè în stradè, o luminè tèioasè, crudè, din cauza unui strat scliplitor de zèpadè înghețatè care acoperè totul, ne determinè dupè întunericul din amfiteatru sè clipim des, În aer, miroase deja a sèrbètori, O luèm pe jos, foarte aproape unul de altul, dar fèrè sè ne atingem, din când în când, câte un trecètor grèbit, interpunându-se între noi, trece zorit în direcție opusè, dar, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
soarelui, Așa se uitè plutonierul major la mine, cu soarele în fațè, dar cum pentru el soarele nu existè în aceastè clipè, existând numai datoria și biroul secției de poliție, luminat artificial de un neon cu douè tuburi, polițistul nu clipește, Mi-ar plècea sè-i spun cè seamènè cu un cosaș, fiind aproape convins cè se trage de la țarè, dar, din prudențè, Matei tace, sunt oameni cèrora nu le place sè le amintești așa hodoronc-tronc obârșia, mai ales când aceasta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Bateriilor, la statuia lui Brătianu, strada Sabinelor, biserica Mihai-Vodă, spitalul Colțea și alte asemenea repere, demolate și pierite Într-un nor de fum, sub ochii noștri plini de Înțelepciune. De mai multe ori Buni și-ar fi Întrerupt explicația și, clipind din genele rare, micșorându-și ochii aburiți de mândrie și prejudecată, le-ar fi mărturisit că ea nu poate purta decât pantofi moi, care să n-o deranjeze la monturi. Și, cu fireasca ei amabilitate, notă de subsol: amabilitate - cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mingea, aleargă, aleargă, aleargă și... șutează cu pantofii ei moi, noi, direct În păianjen și... goool! Dragi ascultători, goool! Goooool! Faza fiind Înregistrată pentru dumneavoastră cu toată fidelitatea, aparatura de bord funcționând din plin, turația maximă, motoarele duduind, ochiurile magice clipind, peste câteva ore va avea loc obișnuita conferință de presă. Deocamdată toate fețele s-ar fi Întors zâmbind spre Buni, toate simțurile s-ar fi aflat În alertă, pregătite s-o cântărească, s-o măsoare. Deasupra celor cinci cârlionți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Cine?... m-ar Întreba Caron, lovind cu vâslele reci, lunecoase, apa atât de Întunecată, Încât nu se oglindește În ea nici o umbră. În beznă, aș auzi doar clipocitul râului fumuriu, sub cerul greu și jos, de plumb, al subpământului. Aș clipi mut, orbit de bezna ca smoala, nu i-aș vedea nici chipul hâd și bărbos, nici mâinile reci, Încleștate pe vâsle. Nimic altceva În jur decât clipocitul nevăzut al apei negre, gata să smulgă de lângă mal luntrea, tocmai când, șovăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
neapărat - la un dejun, la o cafea, În casa lor de la țară, de la munte, În weekend. Și, cum doamnele, dar și domnii erau foarte locvace și aveau același gen de povești confuze și același mod aproape inteligibil de a vorbi, clipeau, uite-așa, tușeau, făceau pauze și semne cu mâna spre tavan, la stânga, la dreapta, Încât cu fiecare dintre ei pierdeam o grămadă de vreme, unii dintre cei aflați mai departe de mine au Început să protesteze. Mai Întâi În șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
îi mângâia coama. Stârnit din pinteni, calul prințului tropăi de câteva ori pe loc, nechezând ușor și clătinându-și capul. Orice om cu auzul bun ar fi întors măcar o coadă de ochi în direcția zgomotului. Guibert însă nici măcar nu clipi. Își văzu în continuare de treaba lui ca și cum n-ar fi auzit nimic. Când i-l prezentase, Marioritza îi șoptise că medicul ei stătea cam prost cu auzul. ― S-ar părea că omul e într-adevăr surd. Dar mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
perdea de fum. Apoi, ușor, ușor, se ridică un balon imens, ducând cu el spre ceruri pe cel mai zâmbăreț dintre frații Montgolfier, despre care toată lumea știa că murise. Și iată că el trăia totuși, ba chiar își mângâia mustața, clipea și își ridica mereu sprâncenele cu subînțeles, ca și cum le-ar fi spus tuturor: „Priviți, sunt viu! N-am pățit nimic și toată ziulica nu fac decât să zbor peste lume cu acest balon pe care l-am născocit stând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai auzit niciodată până acum. În dormitor, înainte de a-i da poțiunile după care ea întinsese deja mâna, Guibert îi reaminti, jumătate în glumă, jumătate serios, că și el era un îndrăgostit dornic să-i fie de folos oricând. Ea clipi de mai multe ori cu o expresie și tristă și amuzată. ― Știu, dragul meu prieten. Dar, zău, nu-mi doresc să rămân și fără medic. Ar fi o pierdere irecuperabilă. Luă ambele poțiuni cu o gură de apă. Se cuibări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
iertat că le-a scăpat fugind și adăpostindu-se în țara Românească. Ledoulx o privea cu gura căscată. Nu înțelegea nimic. ― Atunci... Atunci de ce a mai cheltuit el atâția bani, de ce a făcut atâtea eforturi ca să grăbească semnarea tratatului? Femeia zâmbi clipind de câteva ori, ca să-și ascundă unda de tristețe din priviri. ― La asta n-aș putea să vă răspund, Excelență. Este taina lui. Își luă pelerina, își potrivi voalul, luă sfeșnicul într-o mână și adăugă într-o doară, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și eu». Îmi tremurau genunchii și din pricină că Încă nu mă... sovietizasem: mă miram, mă uimeam de ființa din fața mea și mai ales de „gândirea” ei - Sapșa era primul bolșevic Întâlnit. Bine, bine, Înțelesesem eu că cineva care rostește, fără să clipească, atâtea... nici măcar minciuni, ci vorbe aiurea; sunete scoase de o ne-ființă - a pățit ceva - dincolo de Nistru. I s-a făcut ceva la cap... O bortă, un cucui, i se bătuseun chiron... Îi zic, cu glas mai scăzut, prietenos, crezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de a aduna la el În sarai tot ce poate face: bum!, or doamna, nu-i fie cu supărare, n-a făcut armata, ca să știe să manipuleze... Bărbatul de Moș Iacob spune la minciuni cum ar mânca răsărită: fără să clipească: deși când vin oamenii și aduc (la primărie!) - În capătul mâinii Întinse, de parcă ar fi o prăjină, pășind pe vârfuri, cu ochii holbați și gura căscată - câte un pistol, câte o pușcă, ori câte o mână de cartușe (armamentul greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fazani și alte păsări sălbatice. Acestea trăiau în pădure, dar se hrăneau din recoltele de grâne, astfel că erau pe cât de grase și delicioase pot fi păsările sălbatice. Când vedea vreuna în capcană, se arunca asupra ei și, fără să clipească, îi sucea gâtul cu o mână de fier. Profunzimea verdeții și a spațiului o entuziasmau peste măsură. Și, în ciuda faptului că îi redusese fiul la o stare de fericire stupefiată, stârnise în ea o frenezie a explorării. Croinduși drum către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
-l trezească pe David, care sforăia zgomotos pe locul pasagerului după ce-și consumase propria greutate în bere la nunta lui Luca și Alison. Credeam că alcoolicii sunt anonimi, a remarcat Fiona cu voce tare. David însă nici măcar n-a clipit. După ce a tras frâna de mână, femeia a deschis portiera și s-a decis să-și lase soțul să doarmă în mașină. Oricum, dacă l-ar fi trezit atunci, omul avea să fie dezorientat și morocănos - încă un copil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o mână pe umărul puștiului scuturându-l timid, deși nu se aștepta la nici un fel de reacție. Numai că, la început, mâna băiatului s-a mișcat spasmodic, apoi s-a ridicat în aer, ca să-i frece ochii acum deschiși, care clipeau în gol, foarte nedumeriți. A, salut! V-ați întors, a spus Jake relaxat. Acum Fionei nu-i mai venea să plângă. Jake trăia și era bine mersi, iar ea era cuprinsă de o furie turbată. De-a ce dracu’ ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
flotorul WC-ului de la parter. Apa nu se trăgea cum trebuie. Și? Toți instalatorii din Pagini Aurii erau ocupați? Tonul Juliei era sever. Nu asta era intenția ei, numai că nu se putea abține. —Of, termină, Julia! a spus James clipind prelung, așa cum făcea atunci când voia să exprime faptul că ajunsese la limita toleranței. Hai să nu ne certăm din cauza unui bazin de WC! Pentru numele lui Dumnezeu! — Nu, James, tu să termini! Cât mai ai de gând să continui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dulap care atârna puțin într-o parte, din cauza balamalei stricate. Ia uite în ce hal e ușa asta, a remarcat el țâțâind din buze, în vreme ce palmele uriașe se ridicaseră ca să așeze ușa în poziție corectă. O s-o repar cât ai clipi. —Mulțumesc, Bill, dar nu e nevoie. De ce nu te odihnești și tu? Susan și-a păstrat tonul vesel, deși tremura la gândul că bărbatul avea să o încurce în vreme ce ea se apuca să pregătească masa. Tu și Jenny ați putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de consolare. Afară, de undeva, de la distanță, Susan a auzit vocea încântată a lui Milly, în vreme ce Nick și Jenny se apropiau de ușa de la intrarea în casă. Bill a auzit și el, pentru că s-a îndreptat de spate și a clipit de câteva ori, după care și-a dres și vocea. Îmi cer scuze. Atâta doar că uneori nu mai rezist. Nu-ți cere scuze. Să fiu eu în locul tău, aș trăi într-o constantă stare de disperare. Așa că-ți admir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se chinuia de zor să fie soția perfectă - era frumoasă, o bucătăreasă fantastică și o artistă în materie de sex - dar, în permanență, era subminată de o femeie care, din punctul ei de vedere, nu avea nici unul dintre atributele alea. Clipind repede, Julia s-a calmat singură, hotărâtă să nu lase acest mic episod să-i strice week-end-ul aniversar. Dar tot voia niște răspunsuri. —OK, îmi pare rău că am vorbit urât, s-a scuzat ea cu un zâmbet micuț. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
deși nu era necesar. Preț de câteva secunde, Sofia a rămas uitându-se încruntată la ea, după care a făcut un pas hotărât înapoi și a trântit ușa cu atâta forță încât s-a zguduit geamul. Alison a tresărit, a clipit de câteva ori, apoi a întins din nou brațul și a apăsat butonul soneriei, ținându-l apăsat mai mult decât prima dată. Nici un răspuns. Alison a sunat din nou. Tot nici un răspuns. Femeia a întors capul ca să vadă dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Luca și-a țuguiat buzele. —Eu privesc lucrurile astea în mod absolut diferit. Dacă însă cineva mi-ar pune pistolul la tâmplă și mi-ar cere să aleg între tine și băieți, atunci i-aș alege pe ei fără să clipesc. Și-atunci când o să ai și tu copii, o să înțelegi ce vreau să spun. Alison a tăcut, chinuindu-se să-și controleze nodul din gât. Femeia înțelegea deja la ce se referea soțul ei și niciodată nu i-ar fi cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și-a așezat coatele pe masă, aplecându-se înspre interlocutoarea ei. —Julia, tu ești, în mod incontestabil, o femeie foarte frumoasă... dar în afară de asta? Iartă-mă, dar, pur și simplu, nu pricep. Despre ce Dumnezeu vorbiți tu și James? Julia a clipit repede de câteva ori, tresărind în ea în fața acestui atac verbal violent, care venea din partea unei femei care arăta de parcă n-ar fi fost în stare să sperie nici o gâscă. — Vrei să spui că sunt proastă? Intenția Juliei fusese aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]