1,924 matches
-
numită epitop și situsul de combinare al anticorpului. Această recunoaștere specifică între antigen și anticorpul specific acesteia cu rol de receptor de pe suprafața limfocitului B constituie esența selecției clonale, adică a alegerii la un moment dat, din imensa diversitate de clone de limfocite B, a aceleia care corespunde antigenului pătruns în organism. Selecția clonală este urmată de proliferarea clonei de limfocite selectată, rezultând o populație de limfocite care produce anticorpi specifici față de antigenul inductor (fig. 1.6). Rezervorul de limfocite imature
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
rol de receptor de pe suprafața limfocitului B constituie esența selecției clonale, adică a alegerii la un moment dat, din imensa diversitate de clone de limfocite B, a aceleia care corespunde antigenului pătruns în organism. Selecția clonală este urmată de proliferarea clonei de limfocite selectată, rezultând o populație de limfocite care produce anticorpi specifici față de antigenul inductor (fig. 1.6). Rezervorul de limfocite imature conține celule T și celule B care fabrică anticorpi (imaginile în „Y”), receptori ai celulelor T și o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celulă opsonizată, adică învelită cu anticorpi, precum și celulele tisulare moarte. Limfocitul este o celulă specializată a sistemului imunitar cu rol esențial în recunoașterea specifică a epitopului antigenic, prin intermediul receptorului său membranar. Limfocitele B sunt celule specializate în sinteza anticorpilor, fiecare clonă de limfocite B fiind specializată pentru producerea unui anumit anticorp, care prezintă o specificitate unică de legare la antigene la nivelul situsului de combinare antigen -anticorp. Limfocitele B, ca dealtfel toate celelalte elemente figurate ale sângelui, derivă din celule stem
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ficatul fetal și în splina fetală. După nașterea organismului, toate elementele figurate ale sângelui își au originea în măduva osoasă hematopoietică. Etapele inițiale ale diferențierii celulei B mature circulante, dar neproliferative, se desfășoară în absența antigenului. La contactul cu antigenul, clona de limfocite B specifică antigenului invadator proliferează și se angajează în sinteza de anticorpi complementari antigenului. Prin diviziunea fiecărei celule activate rezultă două celule: una se diferențiază în celula plasmatică producătoare de anticorpi, iar cealaltă rămâne nediferențiată, ca o celulă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de celule T generată de prima expunere la un antigen, poartă numele de răspuns imun primar . Se produce un număr mare de limfocite B sau de limfocite T cu specificitate pentru antigenul invadator. Fiecare populație de asemenea limfocite reprezintă o clonă a celulei care a răspuns inițial la prezența antigenului. Celulele B secretă mari cantități de anticorpi, aceștia fiind dominanți în populația de imunoglobuline a organismului. După ce se realizează un răspuns imun primar eficient, sistemul imunitar al organismului reține celulele B
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Astăzi, Imunologia are la bază conceptul unei heterogenități funcționale nelimitate a limfocitelor, care derivă din diversitatea specificității receptorilor suprafeței lor. Populația de limfocite care au receptori identici de antigen și recunosc un singur epitop (sau câțiva epitopi înrudiți) formează o clonă . Toate celulele unei clone sunt descendente ale unei singure celule-mamă. În consecință, teoretic, în organism sunt tot atâtea clone de limfocite, câte tipuri de determinanți antigenici există în natură. Corespondența complementarității spațiale dintre receptorii limfocitari de antigene și epitopii antigenici
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
bază conceptul unei heterogenități funcționale nelimitate a limfocitelor, care derivă din diversitatea specificității receptorilor suprafeței lor. Populația de limfocite care au receptori identici de antigen și recunosc un singur epitop (sau câțiva epitopi înrudiți) formează o clonă . Toate celulele unei clone sunt descendente ale unei singure celule-mamă. În consecință, teoretic, în organism sunt tot atâtea clone de limfocite, câte tipuri de determinanți antigenici există în natură. Corespondența complementarității spațiale dintre receptorii limfocitari de antigene și epitopii antigenici asigură posibilitatea elaborării unui
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
lor. Populația de limfocite care au receptori identici de antigen și recunosc un singur epitop (sau câțiva epitopi înrudiți) formează o clonă . Toate celulele unei clone sunt descendente ale unei singure celule-mamă. În consecință, teoretic, în organism sunt tot atâtea clone de limfocite, câte tipuri de determinanți antigenici există în natură. Corespondența complementarității spațiale dintre receptorii limfocitari de antigene și epitopii antigenici asigură posibilitatea elaborării unui răspuns imun specific, după contactul limfocitelor cu oricare dintre epitopi. Din punct de vedere funcțional
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ale unui izotip de Ig, care rămân legate de membrana limfocitului, având rol de receptori de antigen, adevărate „antene” de detectare a antigenului (Ag) specific (fig. 1.14). Sub aspectul specificității de legare a Ag, fiecare organism posedă milioane de clone de limfocite B, adică mici populații celulare identice, descendente din aceiași celulă-stem, care recunosc și leagă același Ag și produc Ac cu aceeași conformație spațială a situsului de combinare. După activare, toți descendenții limfocitului B sintetizează imunoglobuline (Ig) și le
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Ts au rol important în inducerea stării de toleranță față de unele antigene exogene, ca și față de moleculele self. Deficiențele funcționale ale limfocitelor Ts creează predispoziții pentru maladiile autoimune. Distincția funcțională între limfocitele TCD4 și TCD8 nu este totdeauna netă. Unele clone de limfocite TCD4 au proprietăți citotoxice, iar unele clone TCD8, după contactul cu antigenul, proliferează și secretă limfokine, ca și limfocitele TCD4. 1.2.1.3. Receptorul de antigen al limfocitelor T (RCT) Molecula cu rol de receptor de antigen
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
față de unele antigene exogene, ca și față de moleculele self. Deficiențele funcționale ale limfocitelor Ts creează predispoziții pentru maladiile autoimune. Distincția funcțională între limfocitele TCD4 și TCD8 nu este totdeauna netă. Unele clone de limfocite TCD4 au proprietăți citotoxice, iar unele clone TCD8, după contactul cu antigenul, proliferează și secretă limfokine, ca și limfocitele TCD4. 1.2.1.3. Receptorul de antigen al limfocitelor T (RCT) Molecula cu rol de receptor de antigen a limfocitelor T s-a identificat recent, după ce a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
T s-a identificat recent, după ce a fost posibilă cultivarea liniilor de hibridoma (hibrid celular somatic dintre o celulă malignă și o celulă normală) cu celule T. S-au obținut anticorpi monoclonali (AMC) clonotipici, adică specifici față de RCT al diferitelor clone de celule T. RCT este specific atât pentru antigen, cât și pentru molecula CMH. De aceea se înregistrează diferențe structurale semnificative ale RCT de la o clonă la alta: fiecare clonă va avea RCT cu markeri idiotipici care determină specificitatea AMC
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
T. S-au obținut anticorpi monoclonali (AMC) clonotipici, adică specifici față de RCT al diferitelor clone de celule T. RCT este specific atât pentru antigen, cât și pentru molecula CMH. De aceea se înregistrează diferențe structurale semnificative ale RCT de la o clonă la alta: fiecare clonă va avea RCT cu markeri idiotipici care determină specificitatea AMC. Moleculele receptoare de antigen ale limfocitelor T sunt heterodimeri alcătuiți dintr-o glico-proteină de 80-90 kD, care, în condiții reducătoare, disociază în două peptide de 40
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
anticorpi monoclonali (AMC) clonotipici, adică specifici față de RCT al diferitelor clone de celule T. RCT este specific atât pentru antigen, cât și pentru molecula CMH. De aceea se înregistrează diferențe structurale semnificative ale RCT de la o clonă la alta: fiecare clonă va avea RCT cu markeri idiotipici care determină specificitatea AMC. Moleculele receptoare de antigen ale limfocitelor T sunt heterodimeri alcătuiți dintr-o glico-proteină de 80-90 kD, care, în condiții reducătoare, disociază în două peptide de 40 și respectiv 43 kD
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
excludere alelică care impune realizarea rearanjamentului genic imunoglobulinic eficient doar în cadrul unuia dintre cei doi cromozomi omologi ai unei perechi, astfel că în oricare celulă va fi utilizată doar una dintre cele două alele. La nivelul populației de celule a clonei vor putea fi însă exprimate ambele alele codominante. Variantele alotipice sunt rezultatul mutațiilor genice punctiforme care determină substituții de baze azotate în segmentele genice și respectiv, de aminoacizi în regiunile CH și CL ale catenelor imunoglobulinice. 2.1.4. VARIAȚIA
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
baze azotate în segmentele genice și respectiv, de aminoacizi în regiunile CH și CL ale catenelor imunoglobulinice. 2.1.4. VARIAȚIA IDIOTIPICĂ A IMUNOGLOBULINELOR Idiotipul imunoglobulinic reprezintă o populație omogenă de molecule imunoglobulinice sintetizate de celule care aparțin unei anumite clone celulare și care recunosc și se unesc complementar cu epitopul unui singur determinant antigenic (fig. 2.7). Variantele idiotipice ale imunoglobulinelor sunt determinate de particularități structurale ale regiunilor hipervariabile ale catenelor H și L și sunt reprezentate prin diferențe în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
antigenic (fig. 2.7). Variantele idiotipice ale imunoglobulinelor sunt determinate de particularități structurale ale regiunilor hipervariabile ale catenelor H și L și sunt reprezentate prin diferențe în secvența de aminoacizi de la nivelul sectoarelor hipervariabile ale regiunilor VL și VH, dintre clonele de celule producătoare de imunoglobulină. Asemenea variante au fost inițial identificate au ajutorul unor antiseruri specifice. Termenul idiotip derivă de la cuvântul grecesc idios, care înseamnă individ sau individual. Idiotipul semnifică specificitatea unei anumite structuri, a unei structuri individuale a situsului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
atare, ci doar potențialitatea de a fi generată o asemenea specificitate are caracter ereditar. Astfel, idiotipurile se deosebesc radical de alotipuri (diferențe de antigenicitate ale diferitelor familii imunoglobulinice care se transmit ereditar). Termenul de idiotip semnifică produsul unic al unei clone de celule producătoare de imunoglobuline și reprezintă orice combinație a unei secvențe particulare, variabile de catenă ușoară cu o secvență particulară a regiunii variabile a catenei grele. Astfel, la geneza idiotipului participă ambele catene H și L, ale moleculei imunoglobulinice
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
L, ale moleculei imunoglobulinice, concluzie bazată pe constatarea că dacă sunt disociate, catenele separate nu pot lega antiidiotipul sau eficiența de legare a acestuia este scăzută. Așadar, idiotipul este reprezentat de o populație omogenă de imunoglobuline produse de descendenții unei clone celulare care recunosc un singur epitop. Etimologia cuvântului idiotip semnifică individualizarea unor asemenea variante structurale care sunt specifice fiecărui individ uman. Unele idiotipuri sunt localizate foarte aproape de situsul de combinare sau chiar în interiorul acestuia, fapt dovedit de constatarea că legarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Ac au aceeași specificitate de combinare față de un Ag dat, deși sunt sintetizate de organisme identice genetic, prezintă o individualitate antigenică distinctă. Această individualitate antigenică a fost denumită specificitate idiotipică. Termenul de idiotip este extins la produsul unic al unei clone de celule producătoare de imunoglobuline, adică orice combinație a unei secvențe particulare, variabile, de catenă ușoară, cu o secvență particulară a regiunii variabile a catenei grele. Determinanții idiotipici pot fi comuni diferitelor clase de anticorpi, dar foarte rar pot fi
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
aranjament genic V-J-C corect și alta lipsită de informația genetică completă pentru sinteza imunoglobulinelor, în acest din urmă caz intervenind mecanismul apoptozei. Celula în care s-ar realiza o informație genetică completă și corespunzătoare specificității antigenice ar sta la originea clonei de celule indusă de antigen. Această ipoteză care ne aparține este una speculativă, dar ea ar putea beneficia și de argumentul că mecanismul crossing-over-ului inegal a fost funcțional în geneza multiplelor segmente genice pentru regiunea variabilă ca și pentru regiunea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a contracara antigenul prezent, recunoscând cu înaltă specificitate natura acestuia. Teoria selecției clonale admite că rearanjamentul de segmente genice are loc la nivelul genomului, înainte de expunerea organismului la antigen. Expunerea la antigen declanșează desfășurarea selecției clonale prin care dintre numeroasele clone limfocitare preexistente, aflate în „stare de așteptare”, „de veghe”, este aleasă aceea care poartă imunoglobulina cu valoare de receptor de antigen și care se poate lega la antigenul prezent. Acest proces se desfășoară în celulele somatice, astfel că nu este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Cµ se notează µm, iar imunoglobulina matură este desemnată IgMm. Legarea antigenului declanșează trecerea de la sinteza IgMm la sinteza IgMs, adică a formei solubile a IgM, secretată, indusă de prezența antigenului specific. Concomitent cu proliferarea celulelor B se produce o clonă de celule B plasmatice care secretă IgMs. Trecerea de la sinteza IgMm la sinteza IgMs este asigurată la nivel posttranscripțional, prin funcționarea unui semnal alternativ de poliadenilare din ARNm purtător al mesajului genetic pentru sinteza catenei µ. Acest semnal apare la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
întregitoare JL și CL, respectiv D, JH și CH, gena rezultată va fi transmisă stabil, în cursul diviziunilor mitotice succesive, pornind de la celula B inițială, care s-a angajat pe calea maturației, adică a diferențierii tuturor celulelor-fiice ale sale, rezultând clona de celule B producătoare a anticorpului corespunzător antigenului invadator. Toți componenții clonei de celule astfel rezultate vor avea o aceeași specificitate de antigen codificată de cistronul recompus, rearanjat, din segmente genice imunoglobulinice individuale, distincte. Această conservare a rearanjamentului de segmente
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
fi transmisă stabil, în cursul diviziunilor mitotice succesive, pornind de la celula B inițială, care s-a angajat pe calea maturației, adică a diferențierii tuturor celulelor-fiice ale sale, rezultând clona de celule B producătoare a anticorpului corespunzător antigenului invadator. Toți componenții clonei de celule astfel rezultate vor avea o aceeași specificitate de antigen codificată de cistronul recompus, rearanjat, din segmente genice imunoglobulinice individuale, distincte. Această conservare a rearanjamentului de segmente genice imunoglobulinice este posibilă datorită mitozei, care conservă „memoria” celulei-mamă în celulele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]