2,427 matches
-
urzit o iarnă-ntreagă în întuneric de văgăuni. De Alexe Caldu, când au ridicat-o pe doamna Stanca s-o astruce și băteau clopotele într-o dungă iar monahii cântau „Sfinte Dumnezeule”, neputând țâncii bolnavi de fierbințeală să sune din clopoței ca să alunge făpturile cenușii ale pământului ce ieșeau de prin cotloane și de sub pietre și bolovani, de aceea atunci o fi ieșit din umbra seraiului spre floarea grădinilor din Iali Kiosk, că în Stambul primăvara venise demult, de aceea o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Pavlovici critica, la repetiții, realis mul excesiv al regiei, care umplea spectacolul cu zgomote caraghioase („Am să vă scriu o nouă piesă care va Începe așa :...nu se aude nici o pasăre, nici un cîine, nici un cuc, nici o bufniță, nici o privighetoare, nici un clopoțel, nici un ceas, nici măcar un greiere!”-1901); dar următoarele montări au fost reparatorii - În 1902 piesa fiind prezentată chiar Țarului și Curții! Livada cu vișini (1904) i s-a părut autorului, În mon tarea lui Stanislavski, „de nejucat”. El scrisese o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o floare nepotrivită pentru tanti Mae. Ea era mai degrabă ca o floare mare, strălucitoare și cu miros dulce. Poate una roșie, cu miros puternic, ca acela de caprifoi, dar nu atât de inocent. După un timp cineva a sunat clopoțelul și elevii s-au întors în clase. Le-am auzit pe hol pașii aglomerați și cadențați, un zgomot pe care îl fac clasele tot timpul. Când s-a lăsat liniștea, au început iarăși vocile profesorilor: cea nazală a doamnei Watkins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Dar știți cine vine acasă la Sherlock Holmes, în Baker Street, împreună cu Eugen Gladstone O'Neil? Nimeni altul decît Agamemnon Dandanache: "Eu sînt și cu mine; țațo. Credeam că nu mai răzbesc. Țe crezi dumneata. Ținți posti cu birza. Și clopoțeii..." Întîmplarea se petrece în textul pentru teatru Mereu Electra și nu este scutită de consecințe, deoarece faimoșii detectivi au tot felul de șocuri, printre care și acela că fiica lui Agamemnon nu este Electra, cea întrupată din jale este... Acrivița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
se întîlnesc Sherlock Holmes și Doctor Watson cu Agamemnon Dandanache și Eugene O' Neille. Pe cît de intertextuată este lipsa personajelor, pe atît de mozaicat e limbajul schiței. Agamiță cere mereu un pahar cu apă și în cap îi zornăie clopoțeii. Problema este că Mița îl traduce (și Holmes traduce foarte bine din română) și se află acum în Orient-Expresul de Balota-StrehaiaCraiova-Caracal cu șeful de gară... Mița vine de la Clitemnestra, deci Holmes înțelege (traduce) că unde există un Agamemnon și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Unde naiba o fi chestia aia? Când sunt în clasă, încep uneori să mă gândesc în mod voit la MOARTE și SPITALE și ACCIDENTE RUTIERE ORIBILE, în speranța că aceste gânduri grave vor duce la fleșcăirea „osului“ meu înainte de sunetul clopoțelului și de momentul când trebuie să mă ridic din bancă. Pare-se că nu pot să ies și eu o dată la tablă sau să cobor dintr-un autobuz fără să mi se semețească și să strige „Ciao! Uite-mă!“, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
luntrea lui Charon 7. Îmbrăcat cu un trenci ușor, elegant, iese pe ușă și o încuie. Renunță la lift, sărind treptele două câte două sub puterea unui simțământ de covârșitoare euforie. Ajuns în stradă, intră la prima florărie. În urma lui, clopoțelul aflat deasupra ușii anunță cu un sunet fin intrarea unui nou client. Așteaptă ca vânzătoarea, o tânără agreabilă îmbrăcată într-un elegant tailleur 8 de catifea verde, să înmâneze comisionarului, un puști simpatic în uniformă la culoarea ierbii încheiată până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-i. Nu peste mult timp începe să ningă. Domol, cu fulgi mari, albi ca zahărul, ce îi aduc aminte lui Marius de felicitările Crăciunului. Un vers dintr-un colind al copilăriei se aude adus din depărtări cu clichet cristalin de clopoței: Lumina caldă de Ajun ce vine-n miez de noapte..." Rezemat de perete, privește către Caftoi, care începe să horcăie. Respirația șuierătoare se oprește brusc, se mai aude odată la fel de chinuit, apoi liniște. Sufletul a plecat și în urma lui, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Am ajuns, ne-am instalat tabăra și ne-am pregătit lansetele pentru a începe pescuitul. Nădisem bine locul și rezultatele se lăsau încă așteptate. Se însera repede. Fiecare era ocupat acum cu observarea semnalelor, care nu erau altceva decât niște clopoței sau bile făcute din plastilină, mămăligă sau chiar lut, puse pe fir în capătul lansetelor care, atunci când mușca peștele, se mișcau înspre înainte și atunci trebuia „să înțepi”, adică să tragi scula spre tine și să mulinezi pentru a aduce
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în America să facă bani și se întorsese îmbrăcat într-o mantie albă, ras în cap și cu un zâmbet tâmp pe față. o vreme a circulat pe străzile Bucureștiului astfel costumat, cântând Hari Krișna Hari Hari și agitând niște clopoței într-o mână, în timp ce cu cealaltă împărțea trecătorilor cărțulii pe coperta cărora era reprezentat sufletul omului din fragedă pruncie până după moarte, sub forma unei luminițe albe care se ridica la cer. După o vreme a renunțat la rochia albă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mai ciudată, vocea de Eartha Kitt care ieșea din gura mea sau cea de Katharine Hepburn care ieșea dintr-a ei. Când termină, se lăsă tăcerea. ― Mulțumesc, spuse domnul da Silva, la fel de surprins ca noi toate. A fost admirabil. Sună clopoțelul. Imediat Obiectul Obscur se Îndepărtă de mine. Își trecu din nou o mână prin păr, de parcă l-ar fi clătit la duș. Se strecură afară din bancă și părăsi clasa. În unele zile, când sera avea o anumită lumină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Un artist al pâinii. Stephanides, americanul, nepotul grecilor, Îl admiră pe acest emigrant turc din Germania, pe acest Gastarbeiter care face pâine aici, pe Hauptstrasse, În anul 2001. Cu toții suntem compuși din multe părți, din alte jumătăți. Nu numai eu. Clopoțelul de pe ușa „Frizeriei lui Ed“, situată În stația de autobuz din Scranton, sună vesel. Ed citea ziarul, dar Îl lăsă ca să-și primească următorul client. Urmă o scurtă pauză. Apoi Ed spuse: ― Ce-ai pățit? Ai pierdut un pariu? Oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
hotelurile părăginite din Tenderloin. Ceața acoperă vilele victoriene pastelate din Pacific Heights și Învăluie casele În toate culorile curcubeului din Haight. Se plimbă În sus și-n jos pe străzile Întortocheate din Chinatown, se Îmbarcă În funiculare, făcând ca zăngănitul clopoțeilor acestora să sune ca niște geamanduri, se cațără În vârful Turnului Coit până când n-o mai vezi, invadează districtul Mission, unde mariachi, muzicienii ambulanți, dorm Încă, și-i sâcâie pe turiști. Ceața din San Francisco, pâcla aceea rece care spală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
CFR, de nenumărați copii ai proprietarilor, ma'am Catana și bătrânul Catana; vaporul de lemn de pe un dulap; cățelul Gioni, căruia eu îi ziceam Doni; curcanul care se înfoia în curte; tata bărbierindu-se afară într-o oglinjoară cât palma; clopoțelul aurit pe care l-am scăpat într-o baltă și nu l-am mai găsit niciodată... Am găsit cartierul, dar toate străzile aveau nume schimbate. Cartier de mahala, cu oleandri în curți și marchize cu geamuri colorate. M-am sucit
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
-n pământ, și mișuna de compresoare și camioane. Apoi venea o poartă de tablă dincolo de care, ca un palat infinit de cărămidă, se afla Moara Dâmbovița, care făcea un zgomot îngrozitor. In față, tot atât zgomot făceau tramvaiele vechi, cu clopoțel, care treceau pe șosea. Am trăit douăzeci și cinci de ani în acel bloc al lui pește, în apartamentul ce mi se părea întunecos și scund ca o peșteră de câte ori veneam dintr-o tabără. Ai mei jucau zilnic remi sau tabinet. Am
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
aproape fiecare poet aparținând școlii moderniste spune asta, într-o formă sau alta, de la Mallarme la Archibald MacLeish. Retorica, stilul, prozodia sânt privite fie ca niște falsificări ale sentimentului inițial, fie ca niște substitute, niște "corelative obiective", având oarecum rolul clopoțelului în experimentele lui Pavlov. Refuzul explicit al tehnologizării, ca și un fel de aroganță socială au dus la scăderea catastrofală a interesului pentru poezie în Occident. Firește că în țările estice poezia a fost compromisă grav și prin aservirea unor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
desen animat îi arată pe microbii înspăimîntați fugind în debandadă din fața dezinfectantului miraculos. Atinși de aburii lui, ființele caricaturale se umflă și pleznesc ca niște mici petarde. Porțelanul closetului sclipește apoi seducător, și sclipirea e însoțită de un "ding!" de clopoțel. ,Vin americanii!"* Când primele imagini care prezentau aterizarea masivelor avioane de transport americane pe aeroportul din Constanța - cel mai important port românesc la Marea Neagră - au fost transmise la televiziune, românii au trăit sentimentul ciudat al împlinirii unei profeții. Americanii erau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
-ți puteai întoarce privirile fără să dai de faciesuri decrepite și bestiale sculptate-ntr-un lemn mâncat de carii. Nu te puteai mișca fără să fii șters pe obraz de părul lor de cânepă putredă, plin de un fel de clopoței cocliți, în prima noapte n-am dormit deloc, și totuși a fost cea mai plăcută dintre nopțile petrecute acolo. Chiar lângă noptieră, nas în nas cu mine, era un flăcău de lemn cu mâini scurte și ceva foarte lung atîrnîndu-i
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
la îndemână să vă zic câteva lucruri. Faptul că bâzâiau și se izbeau de geamuri nu era ieșit din comun, dar întreceau măsura, o făceau într-un chip necuviincios și în momente nepotrivite, bunăoară când una dintre vocile acelea de clopoțel, în rochiță albastră și cu funde albe, recita ceva din manualul de citire, aducând laolaltă trandafirii, hărnicia, gărgărițele (cu accent pe i), lanurile de grâu, partidul și cununile de pini de pe creste. S-a întâmplat apoi ca un muscoi negru-albăstrui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
meu și numai al meu. Și am Început să călătoresc, În spațiu și timp, În cărțile mele, căutîndu-l. Am trecut pe la Londra, pe la Daniel Defoe, pentru un tur cu ghid al ciumei. L-am auzit pe cel care suna din clopoțel zicînd „Scoateți-vă morții afară” și am simțit În nări mirosul fumului de la trupurile arse. Încă-l mai simt și acum. Peste tot În Londra, oamenii mureau ca șobolanii - de fapt, și șobolanii mureau, ca și oamenii. După cîteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
urători... Erau urătorii cei mai mititei, care deschideau marea sărbătoare. Seara cădea repede, urmele soarelui și așa slab, se șterse îndată. Stoluri de ciori venite de la marginea orașului, făceau a ninsoare. La ușa lui Iorgu, doi copii mărunței urau cu clopoțelul... ” Aho, aho, copii și frați... Stați puțin și nu mânați Lângă boi v-alăturați... Mâine Anul se’noiește Plugușorul se pornește Și începe a ura... Pe la case-a colinda... ” Afară tot cartierul fierbea de bucuria si voioșia urătorilor. Nu era
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cartierul fierbea de bucuria si voioșia urătorilor. Nu era casă fără urători... Asa-i datina din străbuni. Ei vesteau sosirea noului An. Noul an, 2012... stătea gata să intre pe ușă, în casă... La ușa lui Iorgu, copii urau cu clopoțelul. De urat am mai ura Dar, ni-i c-om însăra Și suntem cam mititei... Ne mănâncă câinii răi... ” - Urați, măi copii... urați, mai tare, măi, să v-audă și Fata din Cer!... Le strigă Iorgu din casă, cu ochii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu botul lat". Autobuzele înaintau acum prin defilee înguste, între pereți de rocă plini de licheni, pe care curgeau șuvoaie de apă. Pârâuri aproape secate alergau peste un prund zgrunțuros de gresie și se pierdeau 30 după vreun bolovan înverzit. Clopoței violeți se aplecau peste apa-nghețată. Fabrici de ciment, șantiere cu barăci pe roate, vopsite-n portocaliu, stive de bușteni se-nșirau din loc în loc, urâțind peisajul. Stațiuni montane își risipeau cabanele îmbrăcate-n trandafiri pe pante-nsorite, pe când pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dihorii morți pe poteci. Răzlețindu-mă de ceilalți copii, mă afundam în adâncul pădurii până nu 44 mai auzeam, în tăcerea vie și răcoroasă, decât, din timp în timp, zgomote liniștitoare: triluri de păsări, bâzâitul bondarilor ce intrau în cupele clopoțeilor azurii ca să iasă prăfuiți de polen, fâșâitul frunzelor moi și pufoase pe câte un lăstar... Deveneam atunci altul, mă așezam pe pământul bălțat de lumini arzătoare simțind cum mă umple un fel de nebunie fericită, ca și când cerul intens albastru pâlpâind
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
verde-au-rie, în care aerul de după ploaie scânteia ca soarele. O pădure de dimineață, încărcată de rouă, plină de musculițe aurii, fre-mătînd din miliarde de frunze transparente. O fetiță venea direct către ușă, pe o cărare mărginită de lăstari, măcriș și clopoței. Am rămas secole acolo, explorând în toate direcțiile, dând de perete toate ușile și lăsîndu-le așa, căscate, în asfințitul etern. Urcând, coborând din palier în palier, ne-întîlnind niciodată pe nimeni, negăsind niciodată vreo legătură între scenele ciudate, banale, triste, hazlii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]