1,966 matches
-
am zis eu. Încă mai rîdeau de mine cînd am ieșit pe ușă scoțînd scîntei. O adiere rece și tăioasă mătura străzile, semănînd În cale tușe de abur. Un soare oțelit smulgea ecouri de aramă din orizontul de acoperișuri și clopotnițe ale cartierului gotic. Mai erau cîteva ore pînă la Întîlnirea mea cu Bea din claustrul universității și m-am hotărît să-mi Încerc norocul și s-o vizitez pe Nuria Monfort, În speranța că Încă mai locuia la adresa pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Dancul”. Și Aristarh Hrisoscoleu mare spătar neavând ce face cu ele le vinde lui Toader Cantacuzino biv vel stolnic la 13 martie 1751 (7259). Înaintăm în susul uliței. Din stânga se ițesc turlele singuratice aleTrei Sfetitelor. Nu le ține tovărășie decât turnul clopotniță cu ceasornicul ce anunță crucea zilei. După un timp, bătrânul se oprește și, privindu-mă cu zâmbetul pe buze, mă întreabă: Îți mai aduci aminte de Locman gerahul? Am stat o clipită să-mi aduc aminte... „Nu cumva l-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Strâmbă și pornim pe Podul Vechi către Trei Sfetite. Călăuză ne sunt turlele. Nu-mi pot lua ochii de la frumusețea bisericii...Lăsăm în stânga noastră palatul gospod și ne abatem pe Ulița Mare. După câțiva pași, intrăm pe poarta de sub turnul clopotniță și apoi pe ușa minunii între minuni, biserica Trei Ierarhi...Ne închinăm cu evlavie la icoane. Îl urmăresc pe bătrân. El își îndreaptă des privirea către altar... „Se vede slujind acolo” - gândesc eu. Rămânem o vreme tăcuți, ascultând cântările călugărilor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
își îndreaptă des privirea către altar... „Se vede slujind acolo” - gândesc eu. Rămânem o vreme tăcuți, ascultând cântările călugărilor adunați în jurul stranei. Bătrânul îi îngână în surdină...În cele din urmă ieșim, trecând din nou pe sub bolta mare a turnului clopotniță. O luăm domol pe lângă zidul înconjurător și îndată suntem pe o hudicioară unde din dreapta ne privește „biserica papistășească”. O lăsăm în urmă și călcând tot pe lângă zid dăm peste „crâcima” despre care a vorbit călugărul...O dugheană ca multe altele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
deja alți clienți... „Am cam stat olecă” - îmi trece prin minte. „Dar nici nu puteam trece peste așa o minune în fuga calului”...Ucenicul călugărului iese de după tejghea, vine să sărute mâna călugărului și să primească baslogovenie...Ieșim. Dincolo de turnul clopotniță, ne întâmpină forfota târgului. Pe aici se mișcă altă lume. Trăsuri pe capra cărora tronează vizitii care - țepeni precum parii - trec în trapul cailor dinspre sau spre palat. Pe alături merg în trap săltat slujitorii celui din trăsură...Ne întâlnim
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
al treilea. Nici un răspuns nu este potrivit. Eu mă încăpăținez să-mi aduc aminte de unde o cunosc pe bătrâna negricioasă din poarta mănăstirii...Ea nu-și dezlipește ochii de pe mine. După o vreme, văd că se desprinde din umbra turnului clopotniță și, cu pași mărunți, pornește către mine...Pe măsură ce se apropie, bag de seama că ochii și fața i se luminează într-un zâmbet timid. Când ajunge la doi pași, îi aud glasul: Sărut mâna, conașule! Iaca m-am aciuat și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
titlului chemător, cât mai ales din susținerea acestuia, prin pagini de o deosebită frumusețe artistică și la fel de deosebită utilitate intelectuală. Vasile Filip Ce nu știm despre Iași „E lungă calea”, îmi zic,în timp ce pașii obosiți mă poartă către turn de clopotniță închingat în zid de mănăstire. Pășesc din ce în ce mai anevoie. Vreau să ajung cât mai repede la capătul drumului pe care am de gând să-l urmez astăzi, dar mi se pare că ceva nevăzut îmi zădărnicește dorința. Nu-mi dau seama
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Iliaș Alexandru, împreună cu sfatul, au făcut ordine „Și de acum înainte ca să fie feredeul cu tot vinitul mănăstirei Trih Svetitelii și școala. Și din venitul acela să poarte egumenul grijă feredeului să-l tocmască și grija ceasornicului celui mare din clopotnița mănăstirii, iară egumenul și săborul ...din Golie să n aibă treabă în veci.” „Ai văzut ce pierdeai dacă nu citeai cu luare aminte?” Am văzut. Dar tot am o întrebare. „Îs gata s-o ascult.” Mănăstirea Trei Sfetitele avea o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mănăstirii, iară egumenul și săborul ...din Golie să n aibă treabă în veci.” „Ai văzut ce pierdeai dacă nu citeai cu luare aminte?” Am văzut. Dar tot am o întrebare. „Îs gata s-o ascult.” Mănăstirea Trei Sfetitele avea o clopotniță și un ceas mare? „Avea un turn clopotniță de îți era mai mare dragul să te uiți la el, iar sus ticăia un ceas mare, ale cărui bătăi se auzeau în tot târgul.” De ce nu mai este turnul și astăzi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
n aibă treabă în veci.” „Ai văzut ce pierdeai dacă nu citeai cu luare aminte?” Am văzut. Dar tot am o întrebare. „Îs gata s-o ascult.” Mănăstirea Trei Sfetitele avea o clopotniță și un ceas mare? „Avea un turn clopotniță de îți era mai mare dragul să te uiți la el, iar sus ticăia un ceas mare, ale cărui bătăi se auzeau în tot târgul.” De ce nu mai este turnul și astăzi? „Așa se întâmplă când aduci străini de țară
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
în tot târgul.” De ce nu mai este turnul și astăzi? „Așa se întâmplă când aduci străini de țară, să-ți meremetisească lucrurile tale. Străinul despre care vorbesc era franțuz și se numea Andre Lecomte du Nouy. El a dărâmat turnul clopotniță și odată cu asta s-a dus și ceasul.” Lucruri asemănătoare s-au petrecut și cu biserica Sfântul Nicolae Domnesc, unde a umblat mâna aceluiași arhitect franțuz - am îndrăznit eu. „Dacă aș spune că nu-i așa, aș greși, dar...” Dar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
vinit împăratul în primblare și s-au suit în deal la mănăstire la Cetățuie, de au vădzut-o și prăvind locul în toate părțile. Și iar s-au întorsu la urdie la Țuțora. Dzic atunce să fie strigat și hogea în clopotniță la Sfete Neculaiu, ș-au stătut beserica pecetluită păn-la vinirea cu domnia lui Antonie-vodă (Ruset 1676 n.n). Doamne! Unde era vodă Ștefan biruitorul?” Își dormea somnul de veci la Putna și sigur s-a răsucit în coșciug pentru această
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
n-aveam televizor, doar un radio de Tehnoton, cu butoanele sărite, mișcam greu scala, am cumpărat unul în ianuarie, deja țara era condusă, n-am impozite neplătite, am rude în străinătate, am rău de înălțime, dacă mă urci într-o clopotniță, mi se taie picioarele și-acolo rămân grămăjoară, am declarat tot, îmi asum răspunderea, n-am mașină, n-am nici garaj, da, casa e prin căsătorie, nu, nu e pe numele meu, nu vreau nimic dacă ar fi vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
au flămânzit, dar cei ce îl caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele. O să-i fie bine fetei noastre, o să-i fie bine... și aruncă peste sicriu 20 de parale. Pe cea mijlocie a îngropat-o lângă clopotniță, îi plăcea tare mult să asculte chemarea. Era copilă, țăranii băteau coasele, ea făcea cruce pentru fiecare mușcătură a fierului. Părinte, rogu-te, lasă-mă să o îngrop sub clopote. O să-i ție de urât și de cântec, o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
noaptea în două emisfere identice, toaca, precum o bătaie în poarta sfinților, striga sinaxarul. Umbra săruta pământul ca o confirmare a secundei, tot mai proaspete erau mormintele însemnate în inimă. La miezonoptică, moartea ascuțea săgeți din lemn de paltin în clopotnița bisericii, așchii de oțel spintecau liniștea. Noaptea era ca un cadavru, avea culoarea pământului, vorbea numai prin glasul corbilor, vedea, auzea, mirosea, pipăia, gusta cerul odată cu păsările care-i ciuguleau întunericul. Despre viețuirea de obște, Petru nu avea știință. Rugăciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
atâta ploaie, s-a risipit cuptorul mătușii Maria peste colacii de pomană; mama lui Petru a dat de sufletul moartei biscuiți pătrați și lumânări stinse. Drumul către cimitir își ieșise din albie, fântânile erau pline până la ghizdea de tristeți. Sub clopotniță, moș Ion săpă groapă pentru toată setea pământului, mormânt sub cruce nu aveai unde să ascunzi. Caii intrau în nămol cu tot cu hamuri, roțile despărțeau apele: cele de-a stânga, lacrimi pentru cei care au rămas, de-a dreapta, lacrimi pentru fericiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cine pe cine sărută? Trapeza amintea despre o mirungere austeră, despre o pâine frântă în vin, despre un rămas bun. Pe cine să mai vinzi, pe cine să mai cumperi? În cimitir morții sunt cei mai dificili martori; chiliile, biserica, clopotnița trăgeau cu urechea din fiecare cărămidă; vântul culegea șoaptele dimpreună cu frunzele uscate și le trântea de stânci până se făceau țăndări; norii cu burțile pline de schije își rupeau apele deasupra schitului, ploua cu amar peste amarul fiecăruia. Părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
puteau adapta nici în ruptul capului atmosferei cazone din schit?! Auzi, părinte Ilarion, noi am pus piatră peste piatră aici, am cărat apă cu coromâsla tocmai din Bistrița, am dormit în podul saivanului trei ani până am ridicat biserica, chiliile, clopotnița și... vine un nimeni, trimis de episcop, este uns arhimandrit, primește însemne episcopale, starețul îi dă cârja, oile, pășunea. Ștampila, pistolul și Cătălina îi sunt destul boșorogului pentru câte zile mai are de trăit! Dar noi, noi până când să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
În mijlocul cercului, în mijlocul bisericii, Petru dănțuia Isaia. Biserica destrăma cusuturile nopții, fâșii negre pansau rănile sfinților; din inima horei, limbi de foc până sub tălpile lui Dumnezeu. În câteva minute, nenorocirea s-a extins precum o ciumă în carnea cetății. Clopotnița, parcă după o anestezie în coloană, s-a clătinat de câteva ori, apoi, secerată de la genunchi, s-a prăbușit peste morminte. Clopotul, precum comandantul corăbiei, moare ultimul, așchiile de oțel din epiderma crucilor prevesteau altfel de priorități. Chiliile s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bătut Dumnezeu. Și-a meritat moartea. Pe toți ne-a necinstit hodorogul, pe toți ne-a vândut și ne-a cumpărat după cum îl ținea chimirul. L-au ajuns blestemele noastre! Doamne, pe ăsta nu-l aduna la sânul tău! Lângă clopotniță, maiorul, învelit cu o pătură, părea ostenit după o zi de anchetă; parcă dormea, parcă făcea calcule, parcă pândea; cu ochii închiși, maiorul veghea mai limpede turma; așa proceda tataia când gândea afaceri, așa lega ideile cel mai bine închidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îndemână așa ceva. Gosseyn, satisfăcut, se similariză în curte. Apoi, foarte repede, obiectivul esențial, evadarea, puse stăpânire pe sistemul său nervos. Percepu vag prezența unor oameni care se întorceau spre el pe când alerga. Zări, răsucindu-și capul, o aglomerație de clădiri, clopotnițe și turnuri, mase de piatră și de marmură, ferestre de sticlă colorată. Această imagine a "refugiului" Discipolului îi rămase în minte și când stătea pândind sursele de energie ale castelului. Era tot timpul pregătit să se similarizeze dinainte înapoi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
CODÂRLIC (iese cu totul, se apropie): Lasă, omule, șaga de-o parte și zi: ce vrei să faci aici? DĂNILĂ: Da' nu vezi? CODÂRLIC: Văd, da' nu pricep. DĂNILĂ: Îi pricepe tu, n-avea teamă; așteaptă numai pân-oi ridica clopotnița și-oi pune toaca. CODÂRLIC: Stăi, bre, nu te-apuca de năzbâtii. Iazul, locul și pădurea de pe-aici sunt ale noastre. DĂNILĂ: I-auzi! Și voi cine sunteți? CODÂRLIC: Eu îs Codârlic cel Isteț, mai marele peste doi draci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
unde nimeni nu mai vine. F1: Dulce zumzet, somnoros și ireal, să ne cheme spre poienile din deal... B3: ...taina liniștii înalte să ne fure prin cotite luminișuri de pădure... F1: ...și la umbră să ne-mbie, mai târziu, o clopotniță de aur străveziu, legănând deasupra capetelor noastre licuricii înălțimilor albastre. B3: Fără gânduri, ca-ntr-un somn abia deschis, să trăim, în clipe lungi, același vis, foi uscate-n jurul tău să cadă rar, la ureche să-ți descânte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
privim în jos câmpia nocturnă spuzită de lumini. Coborâm câteva trepte și ne trezim într-o piațetă pietruită în mijlocul căreia se află câteva jocuri pentru copii. Un leagăn scârțâie mișcat de briza care bate la înălțimea aceea, e întuneric, doar clopotnița cu turla romanică apare iluminată printre acoperișurile negre. Așezați pe o bancă de piatră privim în fața noastră căluțul de lemn cu un arc gros în loc de picioare și o ușoară melancolie își face loc în clandestinitatea noastră. Jocurile acelea fără copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
om de talia lui Gligorie Cornescu putea realiza un edificiu care să corespundă exigențelor unui ctitor precum Gheorghe Duca. El a realizat într-un perimetru aproximativ poligonal, un ansamblu construit ce cuprindea următoarele componente: biserica, casa domnească, egumenia, arhondaricul, turnul clopotniță și patru turnuri pe colțuri, cuhnea și o clădire amplasată pe latura de vest care s-a prăbușit în primele decenii ale secolului al XVIII-lea dimpreună cu zidul. „Dimensiunile acestor edificii în cadrul Mănăstirii Cetățuia pun în evidență potențialul economic
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]