16,530 matches
-
Întâmplător, eu chiar știu ce e Aleph, prima literă a alfabetului ebraic, desemnând în teoria mulțimilor cardinalul mulțimii infinite, și pricep ce se sforțează să ne comunice că a aflat N.S., dar poezia unde e? Înșirând cuvinte goale, ce din coadă au să sune. În acest caz, cuvintele lui N.S. nu au nici măcar coadă, poezia sa este bearcă. Numărătoarea începe cu doi./ Unul nu este numărabil/ Plouă Doamne și transformi în noroi/ sufletul meu de câmp arabil// Numărătoarea începe cu doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
în teoria mulțimilor cardinalul mulțimii infinite, și pricep ce se sforțează să ne comunice că a aflat N.S., dar poezia unde e? Înșirând cuvinte goale, ce din coadă au să sune. În acest caz, cuvintele lui N.S. nu au nici măcar coadă, poezia sa este bearcă. Numărătoarea începe cu doi./ Unul nu este numărabil/ Plouă Doamne și transformi în noroi/ sufletul meu de câmp arabil// Numărătoarea începe cu doi/ Unul nu este și nici nu există/ Pământ amestecat cu apă, noroi/ se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mare ca o pădure și în el erau un băiețel un vânător un taur și o vulpeee. Așa. Și o vulpeee. Și vulpea mergea pe-acolo și era ca un cățel pentru că îl iubea pe băiețelu ăla și dădea din coadă și mânca numai flori și când a venit noaptea tauru s-a ascuns într-o scorbură și l-a așteptat pe vânător și vânătoru s-a apropiat de scorbură și nu știa de nici un taur că el credea că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a îngropat da pe urmă pe mormântu lui s-a făcut numai gunoi. Așa. Cine știe cine a pus gunoiu? Vulpea, mi-au spus cu toții. De ce, pentru că e hoață, ea a pus gunoiul, pentru că așa s-au obișnuit, ca ea să rupă coada ursului, să-și bată joc de berze sau să facă pe moarta. Pentru că în orice povestire cu animale, știe oricine, există o vulpe care e veșnic vinovată. Pentru că nici măcar n-au ascultat povestea, pentru că nici măcar nu l-au băgat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
categoria asta ar fi părul meu, pe el chiar că l-a mâncat gaia, din bretonul care-mi atingea sprâncenele prin clasele primare (așa cum era el, lins și stupid, moale și bleg), din chica care se strângea la spate în coadă de rândunică, răsfrântă peste gulerul cămășii, din perciunii lungi care-mi mai mascau urechile clăpăuge, dar îmi ascuțeau și mai rău bărbia, în fine, din toate podoabele astea capilare care în fond nu erau cine știe ce, dar erau, a răsărit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
timpul așa, ca o minge cu pete, că se ciuntește, dispare, se face covrig și toate astea, după asta, mai spunea el, un câine ar fi intrat în scară dacă-l chemai, nu?, și, mai ales, ultima: nu dădea din coadă. Era sigur o lună. O lună prietenoasă care fuge după tine orice ai face. Era, deși habar n-aveam ce-i aia, un miracol. Primul. Vă spun vouă (profetică urmare) că lumea e plină de Știmi și Ștami gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de samba a lui Gigi Mulțescu. Secundele se leneviseră, treceau șontâc, șontâc, rămâneau întruna mai mult de o mie, am renunțat să le mai țin socoteala și am dat pe programul doi. Acolo o fată cu părul negru legat în coadă și un tânăr blonziu se iubeau grozav și s-au logodit și a început războiul și cele două echipe trebuie să fi ieșit la încălzire și el a trebuit să plece pe front pentru măicuța Rusie și ea era așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ll Never Walk Alone“, intonat de zeci de mii de glasuri, trebuie să fi vuit dincolo de danele portului, până deasupra mării, și el avea un frate pianist care o curta la rândul lui pe fata cu părul negru legat în coadă, un frate care nu fusese chemat sub arme pentru că armata roșie avea și ea nevoie de puțină muzică (nu numai cormoranii) și niște conțopiști vlăguiți de atâtea retrageri din fața nemților și de atâtea pierderi de vieți omenești le-au trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
păcălit pe Grobbelaar și mingea a mușcat bara și el, înainte de-a-și da duhul, a văzut o lumină blajină risipindu-se prin frunzișul mestecenilor, o lumină din ce în ce mai intensă, reveria propriei lui nunți cu fata cu părul negru legat în coadă, așa de frumoși unul lângă altul, el în frac, ea într-o rochie ca spuma laptelui, radiind amândoi sub cântări pravoslavnice și cine știe cum ar fi fost dacă n-ar fi fost golul insipid al lui Souness și pianistul băutor, brutal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bisicuți în alimentara de la Valea Ialomiței, croșeta veste, căciulițe și botoșei (mie mi-a croșetat un fular alb-roșu, lung, îl înfășuram de două ori în jurul gâtului și tot îmi ajungea până la brâu), se trezea cu noaptea-n cap, stătea la coadă în piață și ne aducea primele căpșuni din fiecare an, după zacusca ei te lingeai pe degete, a plâns când am pus la pick-up un disc cu Jean Moscopol, după mine nu se topea, dar îi eram drag. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
oase, nu doar pe hârtie și pe la sfârșiturile de săptămână. Dacă atunci s-ar fi montat în apartamentul 40 un aparat pentru măsurarea iubirii, precis acul ar fi săltat pe scală, ar fi lucit și ar fi dat zglobiu din coadă. Teoretic, în acele luni mă apăra și pe mine cineva (de Naghy, de Florea și de găliganii care-i supun la cazne pe puradei). Pe de altă parte, mi se tăia macaroana în multe privințe. Auzeam fraze neobișnuite, rostite sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vedea în invazia sovietică din Afganistan doar un pas înspre Golful Persic (în tentativa Kremlinului de-a controla piața petrolului), nu suporta fotbalul (și, pentru că-l mâhnea nebunia mea dinamovistă, îi lăuda pe Jesse Owens și pe Emil Zátopek), punea cozile din magazine pe seama unei idei perverse a comuniștilor (de-a da oamenilor o ocupație și un scop în viață, ca să nu se gândească la libertate, la drepturile lor și la alte prostii). Mirosul de pâine prăjită se întindea în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de frică, Matei l-a atras înspre lumina bucătăriei, monstrul a căzut în capcană, era cam târziu pentru el, oricât de înverșunat părea să fie să ajungă până la Matei, să-l hipnotizeze, să-l încremenească, am apucat să trag cu coada ochiului, să-l văd orbit, începând să se destrame, mugind fioros și parcă tâmp, realizând că nu mai e decât un pas, o clipă, iar Matei mare îl va înșfăca de glugă și-l va târî spre geam, îl va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și doar o vagă neliniște Începuse să roadă ușor la marginile minții mele. Mergeam grăbiți În șir indian, cît de aproape de clădire puteam ; am luat-o În sus pe Cornhill și apoi În josul unei alei Înguste. Eu eram ultimul din coadă. Aleea era Întunecoasă și avea același miros precum cel ce venea dinspre TOALETĂ, doar că mai puternic. Probabil că exista vreun soi de mîncare aici, pentru că le-am auzit pe mama și pe Luweena ronțăind la ceva În bezna din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de posteriorul hirsut al Luweenei. Așa cum am spus deja, În timp o urmam pe alee, acesta se ridica și cobora ritmic În fața nasului meu. Se ridica și cobora. Și cel mai ridicol era faptul că insista să-și țină și coada Într-un unghi ațîțător, un unghi pe care cred că Îl pot descrie fără teama de a greși drept neobrăzat. Neobrăzat și provocator. În timp ce ne strecuram În șir indian pe alee, fundul ei mi-a ocupat Întreg cîmpul vizual, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ziarul făcea referiri la „publicul larg”, mă străbătea un mic fior de orgoliu. Am Învățat să mă orientez În spațiu : cînd stăteam cu fața spre dulapul cu vitrină, nasul meu se afla drept pe linie cu Provincetown, dincolo de golf, iar coada mea se prelungea invizibil cu Route 2, În direcția Fitchburg. Și asta venea la țanc : În urma mea, se aflau alegerea unui președinte american catolic, prăbușirea unui avion de spionaj În Rusia, un masacru În Africa de Sud, În timp ce, În fața mea, așa cum afirma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În două categorii, cele care vorbesc și cele care ascultă. CÎinii formează majoritatea celei de-a doua. Și totuși, cîinii, fiind din cale-afară de proști, Își poartă afazia cu un soi de fericire servilă, pe care o exprimă dînd din coadă. Nu era și cazul meu - eu nu puteam suporta gîndul că Îmi voi petrece toate zilele În tăcere. Cu mult timp În urmă, pe vremea cînd povestea mea de dragoste cu oamenii se afla abia la Început, dădusem, În timpul lecturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
corpișor țeapăn și rece. Cred că aș avea gura ușor Întredeschisă, și mi s-ar vedea dinții galbeni. (De obicei, am grijă să-mi țin buza de sus bine trasă peste ei.) Ce-ar face atunci ? M-ar lua de coadă și m-ar arunca În găleata de gunoi din metal ? Și ce altceva ar fi putut face ? Să mă Îngroape În Grădina Publică ? — Ce faci aici, amice ? — Ce să fac, domnule polițist, Îngrop și eu un șobolan. — Ce Îngropi ? Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
prea des sau prea larg și, ori de cîte ori se deschideau totuși pentru a lăsa să scape cîteva cuvinte, se Închideau iute la loc asemeni unei curse de șoareci, retezînd ultimele silabe ale fiecărei propoziții, ca și cum ar fi fost coada unui animal ce aleargă Înnebunit ca să-și scape pielea. I-am spus Regele. I-am privit de sub chiuvetă cum Împachetează totul, cum pun lucrurile care nu se aflau În cutii În cutii și cum scot lucrurile din cutii și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
era iluminat și pe marchiza cu lumini albe, În șirul cărora nu lipsea nici măcar un bec, se puteau citi cuvintele URMĂTOAREA MARE AFACERE și, dedesubtul lor, TOATE BILETELE LA JUMĂTATE DE PREȚ. Stăteau Înșirați la ghișeu, pe trei-patru rînduri, iar coada șerpuia dincolo de cîmpul de moloz. Și lumea continua să vină, cîte o persoană sau două odată, ce apăreau din beznă, din toate direcțiile. Aveau pachete și valize și unii dintre ei țineau de mînă copii. Se apropiau fericiți de zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
din jurul teatrului, Însă nimeni nu alerga și nu scotea nici un sunet sau doar sunete abia discernibile, scîncete, scîrțîituri și altele de acest gen, ce erau acoperite de muzică, oricît de Încet se auzea aceasta. Sute și sute de oameni la coadă, ce se foiau În tăcere avansînd către Îngerii ce ridicau piciorul, de parcă ar fi dansat. Sub poză am pus cuvîntul REFUGIAȚI. Și m-am gîndit, Doamne, ce mult i-ar fi plăcut lui Jerry să vadă asta. Ginger stătea lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de Jones, care nu putea bănui că clientul lui va Încerca să-i scape. Hilfe chemă un taxi. CÎnd mașina porni, Rowe zări silueta ștearsă a agentului, care continua să stea la pîndă, aprinzîndu-și Încă o țigară și privind cu coada ochiului impozanta ușă principală a clădirii. Părea un cîine credincios În stare să rămînă ore Întregi la ușa casei stăpînului. — Aș fi preferat să-i spun unde merg, zise Rowe. — E mai bine așa. O să-l găsim la Întoarcere. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
celelalte atribute caracteristice; era ca și cum identitatea lui ar fi fost compusă dintr-o haină la două rînduri, din nenumărate coloane de cifre, dintr-o nevastă care juca hochei, fără toate aceste elemente devenise insignifiant, nu mai avea nici cap, nici coadă. — Du-te, mamă, du-te singură! bîigui el. — Bine, Henry, dar... — Eu Îl Înțeleg, doamnă, interveni grăsanul. Durerea Îl face să vorbească așa. Noi, cei de la Apărarea Civilă, l-am socotit totdeauna pe domnul Wilcox un om foarte sensibil. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ați face un mare serviciu dacă ați binevoi să-mi duceți valiza pe scară. Nu trebuie să așteptați nici o clipă. Întrebați doar de domnul Travers, de la camera 6, și lăsați valiza - o așteaptă. Spunînd acestea, Îl privi pe Rowe cu coada ochiului, ca și cum s-ar fi așteptat la un refuz, apoi urmă: — După aceea, domnule, vă voi duce cu mașina unde doriți, căci ați fost atît de amabil. Dar nici nu știți unde vreau să merg... N-are importanță. Merită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
deschise de apartamentul nostru fuseseră transformate. Am împins-o în lături și am ieșit pe verandă. Mașinile umpleau străzile suburbiei care se întindea dedesubt, sufocând parcările supermarketurilor, îngrămădite pe caldarâm. Două accidente minore avuseseră loc pe Western Avenue, provocând o coadă uriașă de-a lungul podului rutier care traversa tunelul de intrare în aeroport. Stând agitat pe verandă pe când Catherine mă privea din camera de zi, cu o mână pe telefonul din spatele ei, m-am uitat pentru prima oară la acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]