5,430 matches
-
au cântat un tunet și chiar și o furtună, Au răpăit-o ploi și au secat-o veri, Prin primăveri altoi, din ochi îi creșteau meri. Grămezi de fructe-n toamne și maldăre de frunze, M-acopereau pe inimă, pe coapse și pe buze. Din praful verii se-aduna noroi în toamne ude, Prin rostogolul iernii reci un clopot se aude... Cu un colind am geruit-o și-am pus pe ea beteală De gânduri felurite, de file ca la școală
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Urechea visează că leagănă flori, Din zori până-n seară, din seară în zori, Tot roșii, aprinse de șoapte de dor... Iubitule, strânge-mă-n brațe, să mor... Miroase-a iubire, miroase-a văpaie, Miroase a gheață aprinsă de ploaie, Pe coapse se-așează alene o mână, Se leagă prin semne de-o apă stăpână. Mi-e flacără dorul de tine, iubite, Mi-e carnea pe oase aprinsă-n veșminte, Mi-e gura deschisă, respir o pădure, Cu tufe de zmeuri, de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Site-urile literare: Confluențe Lirice, Rețeaua Literară, Cronopedia, Negru pe Alb, Însemne Culturale, Poesis Modaviae... </biography> Iubire din dor Iubirea și dorul se-nalță din lacrimi, cu flăcări de lună și aripi de vis, năframă de cântec își prind peste coapse-n cascade de vise pe gândul ucis. Tresaltă și joacă, în inimi aprinse, se-aud cum se-adună și cum se despart, se macină-n jarul de pietre de moară, se sting sub cenușă, când sufletu-împart. Dar focul răsare din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mîinile la hibachi-uri. Spațiile libere dintre ei erau la fel de regulate precum cele dintre stîlpii de telefon. CÎnd am trecut pe lîngă ei s-au plecat toți, mult, unul după altul, ca niște automate. Maniera lor super politicoasă, cu mîinile pe coapse și picioarele ușor depărtate Îți lăsa o impresie lugubră dar comică În același timp. Nu zic că nu avem și noi la birou oameni de modă veche, dar tot nu-ți era dat să vezi pe-acolo asemenea ritual. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
făceau să dorești să cauți ceva. Cea care fusese fotografiată nu era o fată dezbrăcată oarecare, ci un model. Apoi, toate fotografiile au fost făcute din spate și, deși luate din unghiuri diferite, punctul de interes era spinarea pînă la coapse, șezutul și regiunea femurală. Fața nu-i apărea În nici una. Stătea ghemuită și părul ce-i cădea pe spate nu i se vedea deloc. Observația critică a lui Tashiro că picioarele erau prea scurte și arătau ca niște labe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fotografiei și fuseseră mărite de li se vedea și cel mai mic detaliu. Aveai impresia că le privești cu lupa. Focalizarea imaginii, nu era chiar așa cum ar fi trebuit, dar se zăreau pînă și porii. MÎna ce ținea una din coapse părea foarte osoasă și se potrivea cît se poate de prost cu restul; Îți venea să crezi că-i a altcuiva, poate mînă de bărbat. Se Îngusta Însă și dispărea În neant pe măsură ce-ți mutai privirea de la Încheietură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sau o băutură tare? — Orice... În funcție de timpul pe care-l aveți la dispoziție. — Nu-ți face probleme. RÎse ironic, pe nas, și se cațără pe scaun. Partea din față a rochiei se deschise și piciorul i se dezgoli pînă la coapsă. Un picior frumos, greu de imaginat judecînd după chip și după fotografiile care prezentau realitatea deformat ; frumos conturat și bine făcut, ca de atletă... dacă n-ar fi fost atît de alb. Se putea afirma că Înclinația LUI pentru spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-l ridicase muzica Între noi. — Să-l dau mai Încet? — Nu-i nevoie. E mai bine așa. Fata rîse ironic. Își puse amîndouă mîinile pe tejghea se trase puțin Înapoi și ridicîndu-și mult piciorul dezgolit, și-l petrecu peste celălalt. Coapsa ei groasă și scînteietoare umplu complet spațiul dintre bar și scaun. Lăsîndu-și greutatea În mîna cu care ținea paharul, se Întoarse spre mine mult, reducînd la jumătate distanța dintre noi doi. — Clientul de care vorbeai e cel de lîngă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
clienților. Lumina Îmi bate În ochi și noaptea toți clienții-s negri ca ciorile. Dar fotografiile domnului Nemuro au fost grozave, i-am spus mîngîindu-i ușor piciorul cu degetele. Văzînd că nu opune nici o rezistență, i-am cuprins, curajos, toată coapsa albă cu palmele și l-am privit peste umăr pe Tashiro care Încerca, zăpăcit, să privească În altă parte. Își Încleșta buzele pe paharul care tocmai Îi fusese adus, de parcă voia să muște sticla. Dacă l-ai lăsat să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Uite! Luînd fotografia pe care o pusesem la Îndemînă În buzunar, i-am trîntit-o În nas. Se schimbă la față brusc și-mi spuse aspru: — Dar de unde știi că sînt eu? Pentru că știu. I-am pus din nou mîna pe coapsă, absorbind-o parcă cu toată palma. — În primul rînd, părul, de exemplu. — Ce vrei să spui? RÎse nervos și se Încruntă, bănuitoare. E o prostie! Nu toate, dar oricum majoritatea purtăm peruci, după cum ne solicită clientul. Chiar și acum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu-mi mai puteam susține afirmația că fata aceasta și modelul din fotografie erau una și aceeași persoană... Nu mai puteam pretinde că peruca ar fi fost imposibilă, chiar și În poziția aceea ciudată În care Își trecuse părul pe sub coapse... Dacă, de exemplu, ar fi luat Între dinți acea porțiune din perucă ce se prinde de cap, s-ar fi putut, așeza Într-o poziție aproximativ asemănătoare... — Privește! Ce zici? spuse ea comparîndu-și coapsa - o rețea de vene albăstrui superficiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În care Își trecuse părul pe sub coapse... Dacă, de exemplu, ar fi luat Între dinți acea porțiune din perucă ce se prinde de cap, s-ar fi putut, așeza Într-o poziție aproximativ asemănătoare... — Privește! Ce zici? spuse ea comparîndu-și coapsa - o rețea de vene albăstrui superficiale, ce confereau o transparență aparte fondului alb - cu mîna ce se oprise pe ea, ca un păianjen roșu. Glasul Îi trăda mînia, pe cînd eu mă desfătam Într-un sentiment de siguranță ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sau pătrunsese și mai adînc... pînă spre inimă... sau suferea de vreo boală incurabilă? Cu toate acestea, se pare că nu merita să mai Îmi pierd timpul pe-aici, deși clopoțelul de avertisment sunase. CÎnd mi-am luat mîna de pe coapsa fetei - părea să n-o fi băgat În seamă pînă acum -, Își smuci piciorul și-mi aruncă o privire dușmănoasă. — Presupun că nu pot spera să mă inviți la cununie. — Ce-ai de gînd să faci? Dacă vrei să mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să asamblez Într-un raport obiectiv, și pe Înțelesul altora, asemenea rezultate vagi. Dacă scriam că un mincinos a recunoscut că mințise, asta nu Însemna mare lucru. Trecînd din nou În revistă cele Întîmplate, realizam că singurul lucru palpabil era coapsa albă și despuiată de sub tejghea... senzația pe care mi-a lăsat-o În palma de care se lipise, parcă... CÎt despre celelalte parțiale fetei, chiar de trebuia să le reconstitui pe bucățele, nu-mi era greu dacă urma să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fi născut să fie imagine pe o bucată de hîrtie fotografică. O pată de lumină traversa fundalul În diagonală - poate o parte de clădire ce strălucea Într-o rază palidă de soare sau o fîșie de autostradă. În cealaltă fotografie, coapsele femeii goale, senzuale, se proiectau pe un fundal complet negru. Erau ele mari, dar deși umpleau toată fotografia, Îți lăsau impresia unor oase destul de mici. Forma lor mi-a amintit de un fruct... da, moșmoanele... niște moșmoane nu prea arătoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lovi peste față cu pumnul sau cu piciorul, dar n-am simțit o durere prea vie. Mi-am pierdut cunoștința și am fost scos afară. LÎngă mașină, parcată undeva În față, am mai primit niște șuturi În ceafă și În coapse. O durere vie explodă precum focurile de artificii și-mi străpunse inima. Poate chiar datorită ei mi-am recăpătat cunoștința. Cineva deschise ușa mașinii și alți doi, sprijinindu-mă din părți, m-au vîrÎt Înăuntru. Picioarele Îmi erau Încolăcite sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
seară. — Cinci minute... Am dormit așa de mult? Nu, eu acum mă culc. Dădu din cap, expunîndu-și privirilor mele ceafa goală, căci Își cuprinse părul cu mîinile și-l arcui de la dreapta la stînga. Prin chimono i se vedeau distinct coapsele și cei doi stîlpi circulari de susținere răsucindu-se și Întorcîndu-se. Am coborît În liniște din pat și-am rămas la marginea lui, cu piciorul stîng pe dușumea. LÎsîndu-mă cu toată greutatea pe el, am părăsit patul. Am făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Iată că știința - ceea ce nu se știe, vădește sublimul, din care cauză este vecină cu poezia. La fel și cu undele telepatice. Realitatea materiei e așadar mult mai complexă decât se crede. Se așeză pe canapea, îmi puse capul pe coapsele ei, eu îmi petrecui mâna prin pletele ce-i luceau în reflexe roșii din cauza flăcărilor domoale din șemineu, iar umbrele noastre se profilau, mișcătoare pe peretele din spatele nostru ca o altfel de Piétà, într-o necunoscută catedrală gotică. - „Te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
este când și unde ne vom mai întâlni. Nimeni nu cunoaște această lege.” Vorbind, începu să-și miște, balansându-l, înainte și înapoi, piciorul cu talpa goală, peste blana de urs de pe covorul persan. O mișcare lejeră, dezvelindu-i ritmic coapsa ca-ntr-un joc cu valurile de pe plaja unei mări imaginate, pe care iluzia o deschisese în față. Se ridică brusc în picioare, încolăcindu-și mâinile după gâtul meu, ne sărutarăm, se desprinse și începu să joace pe nisipul roșiatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mai înțelegeau nimic. Începuse tăvălugul, meșteșugit și programat. Marga Popescu își puse picioarele unul peste altul, că în mișcarea scurtă a schimbării i se văzu, parcă întâia dată, poate chiar întâia dată, drumul, în parte dezvelit, în parte ghicit, al coapselor, cu linii perfecte, că fără să vreau îmi ridicai ochii către ea, întrebând-o: „Cine ești?”, dar fără să audă, vorbeam în mine, ușor tulburat. „De ce ai venit să mă feliciți, schimbându-ți programul de școală și încă pe timpul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
zvâcnit, peste fânețe tăcute. Frunzișurile se clătiră o clipă, după aceea căzură iar în neclintirea lor. În clipa aceea, din păpușoaie săltară trei oameni, trei țigani. Pe cel care venea întăi, cu dreapta întinsă țapăn în jos, cu cuțitul lângă coapsă, nalt, uscat, cu ochi și cu plisc de pasere răpitoare, Dumitrache Hazu îl cunoscu numaidecât, îl văzuse de două ori în îmbulzeala iarmarocului de la Roman. Înțelegerea primejdiei deodată îl fulgeră prin toată ființa. Se îndreptă scurt în car, nalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
urechile i se opri brusc. Auzi deslușit că dincolo, la hochstand, se întâmplă ceva. Era ca o apropiere furișată și întrucâtva grăbită. Sunetul moale în zăpadă - pâș-pâș - nu-i mai lăsa nici o îndoială că omul lui, care-i luase cealaltă coapsă de cal, se află din nou acolo. Dacă nu erau badea Toma și Traian (pădurarii statului neumblând în regiunea asta), și dacă nu era nici el însuși, atunci care drac putea să fie, în pustia dintre Prelunci și Valea Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
salutare. Culi încremenise, cu pălăria în mână. Bată-l Dumnezeu de lotru! Închipuiește-ți tu ce i-a venit în minte unui ticălos de urs ca acesta! Când s-a ridicat din zăpadă și a prins cu brânca dreaptă la piept coapsa de cal, a avut vreme să vadă numai c-un ochi și pe paznic. A privit pieziș; nu părea, însă, tulburat. Parcă venise acolo să-și ia un bun al lui. La dreptul vorbind, carnea aceea pentru dânsul fusese pregătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe toți bărbații. Totul a început de la un tip cu care s-a culcat acum câțiva ani buni. Toată noaptea își plimbase mâinile de-a lungul trupului ei în chipul cel mai sensibil și delicat cu putință, pe spate, pe coapse, pe abdomen și înainte de a face sex o întrebase blând dacă e sigură. O mulțime de femei s-ar fi înnebunit după asta: a fost blând, atent și respectuos. Dar pentru Jacqui acesta a fost cel mai puțin erotic moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
spre ușa de la intrare spre a o întâmpina pe Claire, strigând: — Femeie în toată firea și te îmbraci ca o puștoaică! Bravo ție. Rânjind, Claire porni legănându-se pe alee, lăsând să i se vadă vreo douăzeci de centimetri din coapsă, doar cu o umbră de celulită, și se opri drept în brațele mamei. Arăți mai bine ca oricând, a exclamat mama. De unde ți-ai luat tricoul? Auzi, n-ai vrea să stai tu de vorbă cu Margaret, e mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]