2,046 matches
-
1974), Gheorghe Ionescu (1988), precum și un album consacrat lui Constantin Brâncuși (1972, reeditat 1976). A realizat ample incursiuni în mai multe domenii ale vieții artistice românești de la sfârșitul veacului trecut și din acest secol, publicând titluri despre cronicari și critici, colecționari sau societăți artistice. O altă carte este consacrată decorației pictate din vechi case bucureștene. De-a lungul activității sale a avut privilegiul de a sta în preajma unor mari artiști ca Marius Bunescu și M. H. Maxy, despre care a scris
Petre Oprea () [Corola-website/Science/314540_a_315869]
-
din cele patru eforturi federale finanțate pentru a explora Vestul Americii. Acestea și alte publicații au condus la propuneri de studiu sistematic pe site-uri arheologice. În același timp, au fost observate în Mesa Verde numeroase mari structuri de piatră. Colecționarii privați ai Societății Istorice din Colorado și-au început asamblarea unei mici biblioteci de publicații relevante. De asemenea, ei au fost și cei care au descoperit potențialul turistic al acestor locuințe din piatră și au căutat în mod sistematic să
Parcul Național Mesa Verde () [Corola-website/Science/314654_a_315983]
-
în 1850, a părăsit Ungaria, de fapt s-a autoexilat. Timp de mai mulți ani a studiat istoria artei în Austria, Italia, Germania și Franța. În 1866 a fost ales subcomite, apoi, în 1871, comite de Timiș. Fiind un pasionat colecționar de obiecte de artă, a pus bazele Societății de Arheologie și Istorie din Ungaria de Sud, nucleul Muzeului Banatului, dar și al Muzeului de Artă din Timișoara. Colecția lui de pictură, grafică și artă decorativă italiană, flamandă, germană, austriacă, maghiară
Zsigmond Ormós () [Corola-website/Science/314108_a_315437]
-
urmat timp de un an. Intervențiile fratelui său mai mare Mină l-au determinat în final să se înscrie în circuitul științelor, înscriindu-se la Facultatea de Medicină. Dar lumea artelor nu a fost dată uitării. a devenit un asiduu colecționar de obiecte de artă și în mod special de artă populară din spațiul românesc. În anul 1896, Nicolae Minovici a reușit identificarea autorului unui furt săvârșit într-o tipografie cu ajutorul urmelor de mâini, fiind un prim succes în România a
Nicolae Minovici () [Corola-website/Science/314349_a_315678]
-
în forma tradițională până la domnia lui Gallienus (253 - 268). Sub acest împărat, dificultățile domniei au antrenat dispariția cvasi-definitivă a soiurilor mari și mijlocii din bronz, în ciuda unei timide tentative de restaurare sub Aurelian (270 - 275). Astăzi, "sesterții" sunt căutați de colecționari pentru marele lor modul, scenele uneori spectaculoase pe care le reprezintă, și pentru patina de diferite culori care irizează suprafața lor metalică. În anul 2006, pentru a marca împlinirea a 1900 ani de la începerea romanizării Daciei și a latinizării spațiului
Sesterț () [Corola-website/Science/313342_a_314671]
-
SUA, Regatul Unit și în alte țări ale lumii. Muzeul Calculatoarelor din San Diego, astăzi închis, avea în colecția sa o mașină Enigma, pe care a dat-o apoi bibliotecii de la Universitatea de Stat San Diego. Altele sunt deținute de colecționari particulari. Ocazional, se vând mașini Enigma la licitații, la prețuri care ajung deseori la de dolari. Replici ale mașinilor sunt disponibile în diverse forme, inclusiv o copie exactă reconstituită a modelului naval M4, o Enigma implementată cu circuite electronice (Enigma-E
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
Orientale, dar achizițiile pe această temă au început să devină cu adevărat importante din secolul al XVIII-lea. La acea vreme exista în întreaga Europa un mare numar de colecții majore și țarul avea reputația de a fi un mare colecționar de valori. În 1722, cea mai mare colecție a epocii, cea a baronului Joseph Antoine Croizat, a ajuns în mâinile rușilor. În acestă colecție se puteau găsi operele: "Danae" a lui Tițian, "Sfânta familie" a lui Rafael și un portret
Muzeul Ermitaj () [Corola-website/Science/314880_a_316209]
-
artizanat din Japonia, Indonezia, Ecuador și Argentina, păpuși etnografice din India ș.a. Un rol important în completarea colecțiilor îl au donațiile făcute de ambasadele unor țări extraeuropeene acreditate în România: China, Ecuador, India, Indonezia. Din rândul donatorilor mai fac parte colecționari și instituții: Kate Kerr din S.U.A., Bernardo Neumann și Direcția pentru Artizanat a Provinciei Misiones, Argentina etc. Schimburi de colecții au fost făcute cu Muzeul Japonez al Jucăriilor din Hyogo, Japonia, și cu Asociația japonezo-română Shimane-Transilvania. O mai amplă reprezentare
Muzeul de etnografie universală „Franz Binder” () [Corola-website/Science/314917_a_316246]
-
secolul al XIX-lea. Denumirea generică Din creația artizanală a popoarelor lumii, include cea mai mare parte a expozițiilor temporare realizate cu patrimoniu propriu sau în colaborare cu deținători de colecții de profil: ambasadele țărilor extraeuropene acreditate în România, muzee, colecționari particulari etc.
Muzeul de etnografie universală „Franz Binder” () [Corola-website/Science/314917_a_316246]
-
proteja, de a-și însuși și perpetua tradiția culturală. Grupul țintă al acestei manifestări este foarte larg și diversificat: publicul larg, neavizat în ale artei populare, turiștii străini și români, elevii și studenții instituților cu profil de artă, istorie, sociologie, colecționarii de obiecte de artă și proprietarii de galerii de artă, specialiștii în domeniul culturii și civilizației populare. Impactul asupra grupului țintă vizează creșterea interesului publicului vizitator pentru obiectele meșteșugărești autentice oferite spre vânzare de meșterii populari, trezirea și menținerea conștiinței
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314933_a_316262]
-
(n. 16/29 iunie 1903, Probota, județul Suceava - d. 17 septembrie 1981, București) a fost un pasionat colecționar de monede, numismat și inginer român, membru al Societății Numismatice Române. A publicat o serie de articole privind în special numismatica Țării Românești și Moldovei. Unele articole mai vechi au numele autorului redat sub forma Octav Luchian. În afara activității profesionale
Octavian Luchian () [Corola-website/Science/314984_a_316313]
-
să treacă de multe ori pragul Cabinetului Numismatic al Academiei, unde a intrat în contact cu profesorul Constantin Moisil, căruia îi va dedica mai târziu un articol elogios. Îndrumările și încurajările primite l-au adus curând pe tânărul inginer și colecționar Octavian Luchian în rândurile Societății Numismatice Române, fiind ales membru activ în ședința din 17 ianuarie 1932. După stabilirea sa definitivă în București, a desfășurat o activitate numismatică intensă, susținând numeroase comunicări pe teme variate și publicând studii remarcabile. A
Octavian Luchian () [Corola-website/Science/314984_a_316313]
-
după câteva luni, Mary a găsit restul scheletului. Henry Hoste Henley din Sandringham, Norfolk, care era în Colway, lângă Lyme Regis, a plătit familiei circa 23 de lire în schimbul lui, și l-a vândut la rândul său lui , un celebru colecționar, care l-a expus la Londra. Acolo, el a atras multă atenție, deoarece, într-o vreme când mulți oameni din Anglia încă mai credeau în relatarea biblică a creației lumii, care afirma că pământul are doar câteva mii de ani
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
rămas activ și în afacerea cu fosile cel puțin până în 1825. În acel moment, Mary își asumase deja rolul conducător în afacerea familiei. Unul dintre cei mai fideli clienți ai familiei era locotenent-colonelul Thomas James Birch, ulterior Bosvile, un bogat colecționar din Lincolnshire, care a achiziționat de la ei mai multe specimene. În 1820, pe Birch l-a întristat mult sărăcia în care trăia familia. După ce un an de zile nu efectuaseră nicio descoperire importantă, erau în punctul de a-și vinde
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
-și cumpăra o casă cu vitrină pentru prăvălia ei, "Anning's Fossil Depot". Afacerea devenise destul de importantă încât mutarea a fost relatată în ziarul local, care observa că în prăvălie este expus un frumos schelet de ihtiozaur. Numeroși geologi și colecționari de fosile din Europa și din America au vizitat-o pe Anning la Lyme, între care și geologul , care a spus despre Anning că este „o creatură tare ciudată și deșteaptă”. El a cumpărat de la ea fosile pentru recent înființatul
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
mai larg de ignorare a contribuțiilor persoanelor din clasa muncitoare la literatura științifică a secolului al XIX-lea. Adesea, unele fosile erau găsite de muncitori în carierele de piatră, de constructori de clădiri sau de drumari care le vindeau unui colecționar bogat care ulterior era creditat dacă descoperirea prezenta vreun interes științific. Pe lângă achiziția de specimene, mulți geologi o vizitau pentru a colecționa fosile sau pentru a discuta anatomie și clasificări. și Anning se împrieteniseră în adolescență, după ce primul s-a
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
al doilea schelet, și el i-a scris lui Conybeare sugerându-i posibilitatea ca descoperirea să fie un false produs prin combinarea unor oase fosile de la mai multe feluri de animale. Fraudele erau departe de a fi necunoscute în rândurile colecționarilor de fosile de la începutul secolului al XIX-lea, și dacă controversa nu s-ar fi rezolvat cu promptitudine, acuzațiile ar fi putut să dăuneze grav capacității lui Anning de a vinde fosile altor geologi. Acuzațiile lui Cuvier au dus la
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
Cytherelloidea anningi", și două genuri, genul de reptile "Anningia", și genul de moluște "Anningella", au fost numite după ea. În 1999, la 200 de ani de la nașterea ei, s-a ținut la Lyme Regis o întâlnire internațională de istorici, paleontologi, colecționari de fosile și alte persoane interesate în viața lui Mary Anning. În 2005, Muzeul de Istorie Naturală a adăugat-o, alături de alți oameni de știință cum ar fi Carl Linnaeus, și , ca unul dintre personajele care patrulează vitrinele. În 2009
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
emiși și multipli de ducați. Emisiuni de ducați au continuat și după Primul Război Mondial. Chiar și acum, unele monetării europene produc serii de ducați, după modelul vechilor monede, iar băncile vând astfel de monede, în calitate de lingouri, pentru investitori sau colecționari, însă fără ca aceste monede să poată fi folosite ca mijloace de plată. Monedele emise sub principele Acațiu Barcsai (1619-1661) sunt foarte rare întrucât domnia sa a fost scurtă (1658-1660), au fost bătute doar monede de valori foarte mari, iar întreaga emisiune
Ducat (monedă) () [Corola-website/Science/323911_a_325240]
-
fost inițiator al construirii unui sistem de conducte de apă potabilă, a unui spital de epidemii, a controlului alimentelor, a unei case de ajutor social pentru argați și a unui ambulatoriu pentru bolnavii de tuberculoză. Interesat de istoria regiunii natale, colecționar de obiecte transilvănene, el este cunoscut în primul rând ca inițiator în 1899 a ceea ce este astăzi Muzeul de istorie din Sighișoara (numit atunci "Alt-Schäßburg", „Sighișoara veche”), al cărui conservator a fost zeci de ani. În afară de acest muzeu a mai
Josef Bacon () [Corola-website/Science/319462_a_320791]
-
este un muzeu de artă din București, aflat în apropiere de Piața Dorobanților, pe strada , nr. 21A. Este situat în fosta casă a lui Krikor Zambaccian (1889 -1962), un om de afaceri român de etnie armeană, reputat critic și colecționar de artă. Muzeul a fost fondat în 1947, piesele expuse aparținând impresionantei colecții de artă donate de Krikor Zambaccian statului român, împreună cu clădirea. Muzeul a fost închis de către regimul lui Nicolae Ceaușescu în 1977, când exponatele au fost mutate în
Muzeul Zambaccian () [Corola-website/Science/315900_a_317229]
-
retrocedată moștenitorilor lui Romașcu. În 2014, „Cumințenia Pământului" a fost prezentată în cadrul expoziției private dedicate avangardei românești „Showcasing Romanian Avant-garde Art, from Private Collections, on exclusive display", organizată de către Artmark la București, cu prilejul vizitei a aproximativ 20 de importanți colecționari din Marea Britanie, Franța, Rusia, Norvegia, Germania. Sculptura era evaluată la cca. 20 milioane de euro în 2014. Opera face parte dintr-o colecție bucureșteană privată, dar a fost scoasă la vânzare, Ministerul Culturii fiind invitat să își exercite dreptul de
Cumințenia pământului () [Corola-website/Science/333000_a_334329]
-
1970 privind armonizarea legislației statelor membre cu privire la aprobările tip pentru autovehicule și remorci (5) și Directiva Consiliului 75/442/CEE din 15 iulie 1975 privind deșeurile (6). (10) vehiculele de epocă, și anume vehiculele istorice sau vehiculele cu valoare pentru colecționari sau destinate muzeelor, păstrate în condiții adecvate și sigure pentru mediu, gata de utilizare sau dezmembrate, nu sunt incluse în definiția deșeurilor din Directiva 75/442/CEE și nu fac obiectul prezentei directive. (11) este important ca măsurile preventive să
jrc4599as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89765_a_90552]
-
caracteristici tehnice cu monedele aflate în circulație la cupiura de 50 bani și va circula în paralel cu monedele de 50 bani, emisiunea 2005. A fost scoasă într-un milion de exemplare. Separat, a fost emisă și o monedă pentru colecționari, tot din metal comun (alamă), cu valoarea nominală de 50 de bani, de calitate „proof”, într-un tiraj de 5.000 de exemplare, elementele grafice fiind asemănătoare cu cele aflate pe moneda emisă pentru circulația obișnuită. La 12 septembrie 2011
Leu românesc () [Corola-website/Science/297256_a_298585]
-
această supoziție a fost respinsă, considerându-se că obiceiul viticultorilor epocii de a curăța butoaiele cu arsenic nu era periculos pentru sănătatea omului, cu toate că Napoleon era un cunoscut amator de vinuri. În anul 2000, scriitorul Ben Weider, mare admirator și colecționar al unor piese originale care au aparținut lui Napoleon, a afirmat cu tărie în conferințele și interviurile acordate la televiziunea canadiană că „ Bonaparte a decedat datorită otrăvirii lente cu arsenic" și că „folosindu-se noile teste ADN această enigmă ar
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]