2,007 matches
-
un număr de 268 de elevi, pregătiți de trei învățători și trei profesori. Numărul de elevi a crescut constant, astfel încât în anul școlar 1948-1949 frecventau școala un număr de 268 de elevi, pregătiți de opt învățători și doisprezece profesori. După colectivizare, un mare număr de lociutori sau stabilit în mediul urban, determinând scăderea populației școlare. În 1989-1990 numărul de elevi era de 190, astăzi numărul elevilor care frecventează cursurile este de 145 în cele două unități, Școala cu clasele I-VIII
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
raioane autonome, una în RSS Belarusă și cealaltă în RSS Ucrainiană. Prima dintre ele a primit numele de Dzierzynszczyzna, în onoarea lui Felix Dzierżyński, iar cea de-a doua a fost botezată Marchlewszczyzna, în onoarea lui Julian Marchlewski. După încheierea colectivizării agriculturii în URSS, Stalin a hotărât să desființeze ambele regiuni autonome, populația de origine poloneză fiind în cele din urmă deportată în RSS Kazahă în perioada 1934 - 1938. Foarte puțini polonezi au pierit în timpul deportărilor și după aceea, în ciuda faptului
Minoritatea poloneză din Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299922_a_301251]
-
iar noua granița a Regatului României a fost trasata prin Vicovu de Sus. În România au rămas oamenii și casele lor, la ruși au rămas pământul și pădurea. Două decenii mai tarziu, tot la ei s-a oprit și granița colectivizării. Vicovu de Sus a fost ultimul sat din Bucovina forțat să intre în sistemul cooperatist. Vicovu de Sus a cunoscut un ritm de creștere economică în ultimul timp în care s-au dezvoltat numeroase unități economice și comerciale având că
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
sociale asociate cu aceasta, s-au amplificat în orașe întrebările economiștilor despre împărțirea câștigurilor și au devenit un subiect de discuție interesant. Au apărut socialismul și marxismul. Aceste curente au accentuat nevoia de a regulariza operațiunile economice și au cerut colectivizarea mijloacelor de producție. Reprezentanții cei mai importanți ai acestui curent au fost: Robert Owen, Charles Fourier și Karl Marx. În același timp alți oameni de știință puternic animați de un sentiment burghez național au creat istorismul: Friedrich List și Gustav
Macroeconomie () [Corola-website/Science/299416_a_300745]
-
în vigoare pe durata războiului civil. În comuunismul de război, statul își asumase controlul asupra mijloacelor de producție, comerțului și transporturilor și telecomunicațiilor. Toate terenurile agricole fuseseră declarate naționalizate prin Decretul asupra pământului, (finalizat în Codul pământului (1922)), care stabilise colectivizarea ca fiind obiectivul pe termen lung al agriculturii sovietice. Deși țăranilor li se permisese să lucreze pământul pe care îl dețineau, surplusurile de producție care depășeau nevoile lor de consum trebuiau predate statului la prețuri care-i defavorizau pe agricultori
Plan cincinal () [Corola-website/Science/299417_a_300746]
-
fost adusă la același numitor comun sovietic, atât din punct de vedere politic, fiind transformată într-una dintre "democrațiile populare", cât și din punct de vedere economic, prin trecerea la economia socialistă planificată centralizată. Regimul s-a hotărât să înceapă colectivizarea agriculturii, deși ritmul în care se desfășura procesul era mai scăzut decât în alte "țări surori". Polonia a rămas singura țară din blocul sovietic unde țăranii necooperativizați au continuat să dețină o poziție dominantă. În ciuda faptului că istoricii polonezi au
Republica Populară Polonă () [Corola-website/Science/299409_a_300738]
-
fost naționalizate în Polonia și 5 milioane km² în "teritoriile recuperate", din care 12.000 km² au fost redistribuite țăranilor, iar restul au rămas in mâinile guvernului. Cea mai mare parte din aceste pământuri au fost folosite în procesul de colectivizare și de creare a unităților agricole de tip colhoz - Państwowe Gospodarstwo Rolne, (PGR). Totuși, colectivizarea agriculturii poloneze nu a atins niuciodată amploarea din Uniunea Sovietică sau din celelalte țări ale blocului răsăritean. Naționalizarea a început deasemenea în 1944, prin preluarea
Republica Populară Polonă () [Corola-website/Science/299409_a_300738]
-
km² au fost redistribuite țăranilor, iar restul au rămas in mâinile guvernului. Cea mai mare parte din aceste pământuri au fost folosite în procesul de colectivizare și de creare a unităților agricole de tip colhoz - Państwowe Gospodarstwo Rolne, (PGR). Totuși, colectivizarea agriculturii poloneze nu a atins niuciodată amploarea din Uniunea Sovietică sau din celelalte țări ale blocului răsăritean. Naționalizarea a început deasemenea în 1944, prin preluarea controlului asupra intreprinderilor industriale germane din "teritoriile recuperate". Cum naționalizarea nu era un proces popular
Republica Populară Polonă () [Corola-website/Science/299409_a_300738]
-
Acestea se diferențiau foarte mult în conținut și statut legal. În conformitate cu teoria comunistă, principalele mijloace de producție nu puteau fi subiectul proprietății individuale, cu doar câteva excepții neglijabile. După încheierea scurtei perioade a NEP-ului și odată cu încheierea procesului de colectivizare a agriculturii, toate întreprinderile industriale și toate terenurile agricole erau trecute în proprietatea colectivă. Pământul din zonele rurale era împărțit în loturi necesare construcției de case și pentru producția de auto-subzistennță, iar pesoanele care le primeau în folosință aveau anumite
Economia Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/299432_a_300761]
-
că la echipele din Târgu Jiu există un potențial bun de jucători, conducătorii sportului din Gorj au decis o fuziune a marilor rivale, Flacăra-Unirea și CIL Târgu Jiu, care din vara lui august 1962, anul când se terminase și marea colectivizare a agriculturii, au pornit la drum sub o nouă denumire: . Ca antrenor a fost numit Tudor Paraschiva, internațional «A», fost jucător la mai multe divizionare «A», printre care și Jiul Petroșani. Între timp, printr-o hotărâre a Federației Române de
Pandurii Târgu Jiu () [Corola-website/Science/299440_a_300769]
-
și URSS după încheierea războiului în 1921, iar RSS Bielorusă a devenit membru fondator al URSS în 1922. Partea vestică a Belarusului actual a rămas parte a Poloniei. În anii 1920, au fost demarate reformele agrare care au culminat cu colectivizarea în Belarusul sovietic. În anii 1930, implementarea planurilor cincinale a dus la accelerarea industrializării. În același timp, în Belarusul de Vest, populația s-a bucurat de libertate economică și socială, iar începând cu 1926 drepturile culturale ale majorității belaruse din
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
a folosit la justificarea lagărelor de reeducare, în care au murit milioane de oameni în decursul secolului XX, în Rusia sovietică a lui Stalin, China, și în celelalte "state frățești". De asemenea, comuniștii au naționalizat proprietățile private prin procesul de colectivizare în agricultură, sau etatizare în industrie și comerț. Tradiția politică rusă reprezintă unul din factorii care au influențat în mod decisiv practica noului regim postrevoluționar rus: există o aproape perfectă continuitate de metodă și practică în materie de politici represive
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
rotunde, ușor transportabile, procesul durând și după ce instaurarea regimului sovietic. Kalmâkia a devenit la 4 noiembrie 1920 oblast autonom, iar la 22 octombrie 1935 republică autonomă. În 1943, autonomia i-a fost revocată, teritoriul fiind administrat de guvernarea sovietică centrală. Colectivizarea forțată a fost un dezastru social, economic și cultural, o politică incompatibilă cu temperamentul calmîc și cu terenurile aride locuite de ei. În cel de-al doilea război mondial, Stalin, având dubii privind loialitatea calmîcilor, a dispus deportarea făra avertisment
Kalmâkia () [Corola-website/Science/298491_a_299820]
-
împrăștiat pe la alte mănăstiri. Biserica a fost demolată, iar pe locul altarului s-au plantat salcâmi care au dăinuit până la a treia rezidire. Clopotul mănăstirii a fost luat de către biserica din satul Oniceni. După preluarea puterii de către comuniști și începerea colectivizării agriculturii, prin anii '60, s-a încercat ridicarea pietrei Sfintei Mese a altarului pentru a ara acest loc și a-l face teren arabil. Tot tradiția populară afirmă că anvelopele tractorului au explodat, așa că piatra Sfintei Mese n-a putut
Mănăstirea Sfântul Mina din Roșiori () [Corola-website/Science/308509_a_309838]
-
-i trecute în proprietatea statului, pentru ca în anul 1962 ea să fie închisă și devastată. Încă din 1949, autoritățile sovietice au încercat închiderea mănăstirii deoarece, după cum era scris într-un document al vremii: „"Actualmente mănăstirea creează obstacole în procesul de colectivizare în satul Căpriana. Călugarii au o atitudine dușmănoasă față de colhoz și prin diverse metode caută să impiedice organizarea acestuia"”. La Căpriana a existat cea mai mare bibliotecă mânăstirească din Basarabia. În ciuda declarării mănăstirii ca „monument de arhitectură ocrotit de stat
Mănăstirea Căpriana () [Corola-website/Science/308078_a_309407]
-
faptul că a acuzat de sabotaj mai mulți nevinovați, trimiși apoi în fața plutonului de execuție . De asemenea, a organizat urmărirea, arestarea și uciderea partizanilor din Dobrogea (1949) și apoi a coordonat alături de Nicolae Ceaușescu reprimarea țăranilor care s-au împotrivit colectivizării. În anul 1950 a fost avansat la gradul de maior. Pentru a justifica mersul lent al lucrărilor la șantierul Canalului Dunăre - Marea Neagră, s-au luat măsuri să se însceneze un proces public în care să fie judecați o serie de
Nicolae Doicaru () [Corola-website/Science/308088_a_309417]
-
și-a îmbinat munca cu acestea", proprietatea asupra acestora poate fi dobândită apoi numai prin mijloace voluntare, contractuale, prin transferul de la proprietarul inițial la proprietarul ulterior." Aceasta este diferența centrală între anarho-capitaliști și restul anarhiștilor, ale căror teorii implică o colectivizare a produselor muncii și distribuirea lor după nevoile fiecăruia. Anarho-capitaliștii susțin proprietatea individuală asupra roadelor muncii omului, indiferent de nevoile altora: Dacă omul are dreptul de proprietate asupra propriului corp și dacă el trebuie să transforme obiecte materiale din natură
Anarho-capitalism () [Corola-website/Science/307718_a_309047]
-
natal. A lucrat, astfel, la Uzina Electrică din Vaslui, ocupându-se cu iluminarea unor cartiere din oraș și electrificarea câtorva sate din raion. ""Numai așa puteam să-mi împlinesc visul, pentru că Dăneștiul era considerat sat de chiaburi și, în plină colectivizare, nu era printre satele trecute pe lista iluminatului rural. I-am convins și pe cei de la Vaslui și pe cei de la București că ne electrificăm cu forțe locale"". S-a procurat un grup electrogen KD 35 și sârmă veche de
Ion Mitican () [Corola-website/Science/306569_a_307898]
-
în mare parte neștiutori de carte, dar care reprezentau circa 80-85% din totalul populației, de partea comuniștilor. Dovadă cea mai vie că pretinsa reforma a avut doar scop propagandistic și de distrugere a marilor proprietăți se regăsește în politica de colectivizare forțată aplicată ulterior, în care ideea de proprietate particulară era privită cu suspiciune, fiind considerată contrară tezelor marxism-leninismului. Reforma agrara din 1945 a fost înfăptuita la sate de „Comisii comunale de împroprietărire alese de obștea plugarilor”. Istoria agriculturii românești de dupa
Reforma agrară din 1945 () [Corola-website/Science/306582_a_307911]
-
al patrulea, politicile ucrainizatoare au fost oprite brusc și au fost înlocuite cu o politică rapidă de rusificare, ceea ce a produs numeroase probleme sociale, culturale și politice în teritoriile populate de ucraineni. În același timp, a fost introdusă politica de colectivizare a agriculturii, iar la începutul anului 1932, 69% din gospodăriile ucrainene erau deja în colhozuri. Deși în alte regiuni ale Uniunii Sovietice colectivizarea atinsese proporții mult mai mari—în regiunea cursului inferior al Volgii, proporția gospodăriilor colectivizate atingea 83%—agricultura
Holodomor () [Corola-website/Science/306726_a_308055]
-
sociale, culturale și politice în teritoriile populate de ucraineni. În același timp, a fost introdusă politica de colectivizare a agriculturii, iar la începutul anului 1932, 69% din gospodăriile ucrainene erau deja în colhozuri. Deși în alte regiuni ale Uniunii Sovietice colectivizarea atinsese proporții mult mai mari—în regiunea cursului inferior al Volgii, proporția gospodăriilor colectivizate atingea 83%—agricultura ucraineană a fost cea mai puternic afectată ca urmare a acestui proces. Campania de colectivizare s-a dovedit foarte nepopulară în rândul țăranilor
Holodomor () [Corola-website/Science/306726_a_308055]
-
colhozuri. Deși în alte regiuni ale Uniunii Sovietice colectivizarea atinsese proporții mult mai mari—în regiunea cursului inferior al Volgii, proporția gospodăriilor colectivizate atingea 83%—agricultura ucraineană a fost cea mai puternic afectată ca urmare a acestui proces. Campania de colectivizare s-a dovedit foarte nepopulară în rândul țăranilor ucraineni. În perioada în care colectivizarea mai era un proces voluntar, foarte puțini țărani se înscriseseră în colhozuri. Din acest motiv, regimul sovietic a început să supună țărănimea unor presiuni tot mai
Holodomor () [Corola-website/Science/306726_a_308055]
-
în regiunea cursului inferior al Volgii, proporția gospodăriilor colectivizate atingea 83%—agricultura ucraineană a fost cea mai puternic afectată ca urmare a acestui proces. Campania de colectivizare s-a dovedit foarte nepopulară în rândul țăranilor ucraineni. În perioada în care colectivizarea mai era un proces voluntar, foarte puțini țărani se înscriseseră în colhozuri. Din acest motiv, regimul sovietic a început să supună țărănimea unor presiuni tot mai mari pentru acceptarea colectivizării agriculturii. În perioada 1929 - 1930, zeci de mii de activiști
Holodomor () [Corola-website/Science/306726_a_308055]
-
foarte nepopulară în rândul țăranilor ucraineni. În perioada în care colectivizarea mai era un proces voluntar, foarte puțini țărani se înscriseseră în colhozuri. Din acest motiv, regimul sovietic a început să supună țărănimea unor presiuni tot mai mari pentru acceptarea colectivizării agriculturii. În perioada 1929 - 1930, zeci de mii de activiști ai Partidului Comunist au fost trimiși în zonele rurale din Ucraina pentru a asigura accelerarea procesului de colectivizare. Așa numiții "douăzecișicinci miiști" (muncitori industriali și cei mai devotați bolșevici) au
Holodomor () [Corola-website/Science/306726_a_308055]
-
a început să supună țărănimea unor presiuni tot mai mari pentru acceptarea colectivizării agriculturii. În perioada 1929 - 1930, zeci de mii de activiști ai Partidului Comunist au fost trimiși în zonele rurale din Ucraina pentru a asigura accelerarea procesului de colectivizare. Așa numiții "douăzecișicinci miiști" (muncitori industriali și cei mai devotați bolșevici) au fost trimiși să ajute la conducerea fermelor colective. În plus, acești activiști trebuiau să zdrobească rezistență pasivă și nou apăruta rezistență activă la colectivizare prin așa-numita politică
Holodomor () [Corola-website/Science/306726_a_308055]