2,623 matches
-
mai dense în stare solidă și îngheață de la fund spre suprafață. Viața pe Pământ a evoluat și s-a adaptat acestor proprietăți ale apei. Existența formelor solidă, lichidă și gazoasă ale apei pe Pământ a reprezentat un factor important pentru colonizarea diferitelor medii ale planetei de către forme de viață adaptate variatelor, și adesea extremelor, condiții de viață. În istorie, civilizațiile s-au dezvoltat cu precădere pe malurile râurilor sau mărilor: Mesopotamia, așa-numitul leagăn al civilizației este situată între două râuri
Apă () [Corola-website/Science/300231_a_301560]
-
lemn". Probabil există o legenda sau era o apă foarte bună și din această cauză unii oamenii și-au construit case aici. Apoi, până în anul 1771, aici au fost culturi de viță-de-vie numite Brest. în anul 1771 apare prima atestare, colonizarea are loc între 1771-1772. Satul a fost fondat în cursul celui de-al doilea val de colonizare cu șvabi, ordonat de împărăteasa Maria Terezia. Aici au fost aduse 62 familii de coloniști din Würzburg, Strassburg și Bamberg. Maria Terezia și
Cruceni, Arad () [Corola-website/Science/300289_a_301618]
-
și-au construit case aici. Apoi, până în anul 1771, aici au fost culturi de viță-de-vie numite Brest. în anul 1771 apare prima atestare, colonizarea are loc între 1771-1772. Satul a fost fondat în cursul celui de-al doilea val de colonizare cu șvabi, ordonat de împărăteasa Maria Terezia. Aici au fost aduse 62 familii de coloniști din Würzburg, Strassburg și Bamberg. Maria Terezia și fiul ei Iosif al II-lea au ferit satul de inundații datorită faptului că este la o
Cruceni, Arad () [Corola-website/Science/300289_a_301618]
-
de sulița aparținând secolelor anterioare stăpânirii otomane care se păstrează actualmente în muzeul școlar. Lângă "Schanzberg", o denumire locală, s-a menținut amintirea unui vechi sat românesc, care a căzut victimă la mijlocul secolului al XVIII-lea vitregiei stăpânirii habsburgice. Prin colonizarea satului cu populație germană, în deceniul al șaptelea al secolului al XVIII-lea, locuitorii români au fost mutați în Toracul- Mic din Banatul Sârbesc. În anul 1774 satul era populat în întregime cu populație germană. Odată cu venirea populației germane dispare
Frumușeni, Arad () [Corola-website/Science/300291_a_301620]
-
reconstruit după principiile urbanistice moderne, în sec. XVIII-XIX se construiesc principalele edificii ale satului, în 1780 fiind înființată școala românească. În anul 1812 Păulișul a fost declarat târg. În 1752 Vechiul Păuliș avea 113 familii, iar în 1839 are loc colonizarea germană a nord- vestului satului- Păulișul Nou. Ulterior, în timp ce populația Păulișului Nou crește continuu până la Primul Război Mondial (2516 în 1910), cea din Păulișul Vechi rămâne undeva la 430-490 de persoane. Întreaga zonă este prinsă în evenimentele revoluției din 1848-1849
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
Fântânele din județul Arad, Banat, România. În Evul Mediu pe acest teritoriu a existat o așezare numită "Abád", "Ibét", "Apad" sau "Asszonylaka". Satul actual a fost întemeiat în anul 1771 de către coloniști germani, în cadrul celei de a doua etape de colonizare cu germani a Banatului (1763-1772), pe vremea regenței comune a împărătesei Maria Tereza și a fiului ei Iosif al II-lea, prin exproprierea unor terenuri extravilane ale satului românesc învecinat Firiteaz. Localitatea nu apare pe Harta Iosefină a Banatului din
Tisa Nouă, Arad () [Corola-website/Science/300308_a_301637]
-
ele de către sași arată că ele existau deja în secolul al XII-lea, înainte de stabilirea cumanilor în regiune. Pe de altă parte, toponimele de tip Heidendorf care înseamnă “satul păgânilor” se referă la pecenegii care erau încă păgâni în vremea colonizării săsești. Nicolae Drăganu considera că așezarea pecenegilor în Transilvania s-a petrecut mai înainte de instalarea lor în Ungaria de dincolo de Dunare, deși documentele îi menționează mai târziu. Nu este însă obligatoriu ca primele colonii pecenege să se fi instalat la
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
proprietăților coroanei britanice, iar sumele obținute erau investite în bonuri de tezaur emise de congres. New Hampshire, New York, Virginia, Carolina de Sud și cea de Nord, precum și Georgia, au preluat terenurile nerepartizate ce au fost în stăpânirea regelui. Obstacolele impuse colonizării înspre vest de către Quebec Act și de linia de granița indiană din aria Kentucky-Tennesse și din regiunea de la nord de Ohio și cea vestică din sud au fost înlăturate. Pennsylvania a preluat domeniile familiei Penn, Maryland a confiscate pământurile lordului
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
adresat și Adunării legislative din Virginia și Carolina de Nord, fiecare din ele, sub influență marilor proprietari conservatori, invocând tranzacția încheiată cu indienii, fiindu-le acordate câte 200 000 de acri în Kentucky și Tennessee. Astfel, a început procesul de colonizare spre vest. În 1791, erau 21 de personae ce au achiziționat drepturi asupra a 5 milioane de acri în vestul statului New York, iar George Washington însuși stăpânea 58 000 de acri peste linia munților. În privința politicii agrare, se ciocneau două
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
din satul Târzia mai face parte și cătunul Fodoreni, al cărui nume i se trage, se pare, de la familia Fodor. Cătunul este situat la sud de satul Târzia, spre satul Poiana. Probabil că și acest cătun a luat naștere prin colonizarea acetor locuri cu oameni veniți dela vest de Carpați peste Venirea lor de peste munți este atestată de un document din 11 ianuarie 1797, după cum urmează: „ Jăluim măriei tale , că ... viind oameni de pisti hotar din țara ungurească , prin tomeala ce
Târzia, Neamț () [Corola-website/Science/301687_a_303016]
-
secolele IX-X,ne permite să spunem că în aceste locuri începuse procesul de constituire a unui voevodat Țară Făgărașului,menționată în secolele XIII-XIV în depresiunea Fagarasului. <Thomas Nagler>Putem afirmă că la nordul liniei Oltului,trăiau în mod sigur ,în timpul colonizării secuilor și sașilor o populatie românească,chiar dacă destul de rară.<Thomas Nagler> În această localitate s-a impus tipul gospodăriei țărănești din Germania de sud-vest ,unde fiecare construcție se află separat de celelalte,de fiecare parte a curții.Marpodul,ca și
Marpod, Sibiu () [Corola-website/Science/301716_a_303045]
-
rămas în totalitate pustiu, nelocuit, încât în 1692 este total pustiu. La recensământul din 1785 în Irina au găsit un nobil, 28 iobagi liberi, 1 șerb. Denumirea de iobag liber înseamnă iobag colonizat. Deci în Irina s-a produs o colonizare însemnată, în cadrul căreia iobagi reformați maghiari s-au așezat aici din satele învecinate pustiite. Numărând 6 suflete într-o familie, în acest timp populația satului putea fi în jur de 180.conform datelor rămase numărul sufletelor în sat este de
Irina, Satu Mare () [Corola-website/Science/301766_a_303095]
-
din 1979, satul avea 370 de gospodării cu clădiri bine îngrijite, construite din piatră și cărămidă,acoperite cu țiglă,curți pietruite sau pavate cu beton. Ca prim document de atestare a satului Vaidei este anul 1140-1150, ani care privesc prima colonizare a sașilor în comuna Romos, dar nu ne putem opri la existența satului aici. S-ar putea calcula în schimb vechimea după unele documente arheologice care s-au găsit fără să atragă atenția cuiva că acestea sunt de o valoare
Vaidei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300563_a_301892]
-
Sósmező si in limba germana Salzfelden, respectiv Poiana Sărata de azi, aparținând județului Trei Scaune - Transilvania. Guvernul austro-ungar avea ca țintă de a așeza aici cetățeni de națiune maghiară și mutarea vămii de la Oituz în apropierea vămii românești. Propunerea pentru colonizare s-a făcut mai întâi populației maghiare din Brețcu și Lemnia, care n-a acceptat. În cele din urmă s-a găsit un grup de români, economi de oi din Brețcu, care s-au asociat de la 3 până la un număr
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
după Tarpa în timpul răscoalei condusă de Rákóczy. Secolul XVIII a fost caracterizat de o societate multicoloră: au apărut breslele (croitori și pantofari în 1714, blănari în 1733, asociația comercianților greci în 1735), neamul român se înmulțește, neamul maghiar crește prin colonizare, nobilimea și iobăgimea se despart (1740), conducerea podgoriei devine de sine stătătoare. Promotoriumurile noastre au fost recunoscute deja, cultivarea tutunului era vestită prin țară, peștele nostru era servit și la Viena. Așezarea a devenit proprietatea familiei Sternberg după moștenire (1783
Diosig, Bihor () [Corola-website/Science/300853_a_302182]
-
producția modernizată a familiei Zichy (fermă model, struguri și pivnițerie, fabrică de coniac, etc.), evreii colonizați, Școala de vieri (1870), Corporația industrială formată din bresle, încetarea privilegiului nobililor, etc. Furtunile istorice din secolul XX (cele 2 războaie mondiale, modificarea granițelor, colonizările, reforma agrară din 1945 și colectivizarea împreună cu regimul comunist precum și tranzacția care a durat până în 1989) au slăbit capacitatea de încărcare social-economică a așezării. Din cele mai vechi timpuri Diosigul a fost renumit pentru cultivarea viței de vie. O mare
Diosig, Bihor () [Corola-website/Science/300853_a_302182]
-
întemeia "Oberneudorf" (Satu Nou de Sus), mai tarziu satul se mută pe actualul loc. Primii locuitori ai acestei zone au fost români, care trăiau în grupuri de familii mici, răsfirate. Așezarea că localitate mai mare își are originea în urmă colonizării sașilor în secolul al XIII-lea. Cea mai timpurie atestare a satului datează din 1332, când în registrele de dijme papale este înregistrat "Henricus parohul din Nova Villa", aparținând de Comitatul Bistrița-Năsăud cu capitala în orașul Bistrița. În 1453 între
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
fragmente de vase lucrate cu roata aparținând perioadei stăpânirii romane. Până în secolul al XII-lea nu s-au găsit documente scrise, decât fragmente de ceramică feudală târzie în săpăturile arheologice efectuate pe dealul Hegheriș. Între anii 1141-1161 a avut loc colonizarea acestor locuri cu coloniști originari din Flandra, Lotigen și Luxemburg. Odată cu venirea sașilor în ținutul Bistriței, locuitorii autohtoni români au fost împinși fie spre munți, fie spre marginea de sud și est a ținutului săsesc. În urma împărțirii ținutului în districte
Chintelnic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300870_a_302199]
-
satul Chintelnic care este înglobat în cadrul unei mari moșii și este vândut sau donat unor feudali maghiari. Începând cu a doua jumătate a secolului al XII-lea, satul Chintelnic va face parte din comitatul Dăbâca iar la sfârșitul secolului, după colonizarea sașilor în jurul Bistriței nu va face parte din noua formă de organizare administrativă și judecătorească săsească. Nu la mult timp după invazia tătarilor din anul 1241, regele Ungariei, Ladislau al IV-lea (Cumanul), prin actul de la 11 mai 1279 dă
Chintelnic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300870_a_302199]
-
înființarea celui de-al 2-lea regiment român de grăniceri, românii care trăiau în satele săsești ale districtului bistrițean au fost recolonizați în jurul Rodnei, în schimbul populației germane și maghiare, care locuia aici. În următorii ani a avut loc o nouă colonizare de populație română la Aldorf. Acești noi locuitori au lucrat ca personal de serviciu și ca ciobani comunali. În anul 1944, după evacuarea populației germane din Aldorf, gospodăriile părăsite de aceștia au fost ocupate de coloniști români. De atunci, românii
Unirea, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300900_a_302229]
-
Dejani este un sat în comuna Recea din județul Brașov, Transilvania, România. Localitatea a luat ființă prin colonizare, fiind aduse în zonă din jurul Dejului, de unde și toponomia localității, în principal două familii: Mailat și Caplea; considerate ca întemeietorii acestei vetre rurale. Satul "Dejani" se află poziționat: Satul are două hotare, în sus și în jos de sat, învecinându
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
de război, agricultori lipsiți de pământ sau proprietari cu terenuri mai mici de cinci hectare, orfani de război. Din procesul verbal încheiat la 30 august 1931 aflăm că din cele 4816,39 ha ale moșiei Cavadia au fost expropriate, pentru colonizare, 2027,4 ha repartizate în felul următor: 1818,5 ha la împroprietăriți, 627,99 ha pășune comunală, 125 ha rezerve de interes obștesc, 125 ha vatră comunală, 92,549 ha improductiv, drumuri, șanțuri. Hotarele dintre moșii erau reprezentate de prezența
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
rudimentar. Sate vecine: Periprava, Sfiștofca, Cardon, C.A. Rosetti. Satul a fost format în mare parte din refugiați politici neoficial din Imperiul Rus, în timpul împărătesei Ecaterina cea Mare, de frica oștirilor sale represive. Locuitorii satului sunt urmași ai acestor refugiați. Colonizarea zonei cu populație de origine slavă s-a făcut în mai multe etape. Primii refugiați au venit în urma bătăliei de la Poltava din anul 1709, când țarul Rusiei, Petru cel Mare, trece la represalii împotriva celor care au luptat pentru eliberarea
Letea, Tulcea () [Corola-website/Science/301848_a_303177]
-
Timișoara are una din cele mai dinamice economii din România. Timișoara s-a afirmat ca puternic centru economic în secolul XVIII, odată cu instalarea administrației habsburgice. Colonizarea cu germani, diversitatea etnică și religioasă, reconstrucția cetății dar și sistemul legislativ favorabil proprietății private, au determinat formarea unui puternic țesut de meșteșugari și comercianți. Acest țesut de meșteșugari a constituit pentru mai bine de 200 de ani secretul dezvoltării
Economia Timișoarei () [Corola-website/Science/301925_a_303254]
-
ulterior Bucovina de către Imperiul Habsburgic. Cătunul Gemine este înscris în izvodul moșiilor mănăstirii Voroneț din 24 iunie ca sat cu populatie de 83 țărani si 2 popi. Miscările demografice specifice administrației imperiale, duc în același an la primul val de colonizare a localității cu etnici de origine ruteană, poloneză, huțulă, mozaică în principal agricultori și comercianți. 1782 - 1787 un nou val de colonizare cu etnici de origine germană ; muncitori forestieri și meșteșugari din regiunile Schwaben și Franconia , landul Bavaria 1849 - Satul
Gemenea, Suceava () [Corola-website/Science/301957_a_303286]