13,864 matches
-
era destul de dificil. Ar fi vrut să-l ajute, dar nu putea face mare lucru pentru el. Când, în sfârșit, Pop izbuti să se ridice, Cristian se lăsă să alunece de-a lungul peretelui din nou la podea. Nici legăturile comisarului nu erau făcute de un novice. Nodul dublu era chiar deasupra încheieturii palmei, făcut în așa fel încât să se strângă pe măsură ce trăgeai de el. Și aici, o lamă ascuțită ar fi rezolvat problema mult mai simplu. Nu putea însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
codesc s-o facă. Era mai bine așa, odată bestia capturată, avea de gând să se întoarcă cât mai discret în tabără și să îi rezolve pe Vlad și pe Pop. Își pregătise crimele cu maximum de atenție. Pe bătrânul comisar intenționa să-l sugrume chiar acolo unde îl țineau prizonier și nu avea de gând să-i ascundă cadavrul. Pregătise și o stratagemă ce ar fi trebuit să-i pună pe o pistă falsă pe anchetatori. Își propusese să zgârie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întuneric. 36 Te mai întreb încă o dată, strigă Pop exasperat, lovind cu pumnul în tăblia mesei, unde este inspectorul Cristian Toma? Ce ai făcut cu el? Vlad Mihailovici, în picioare și cu mâinile prinse în cătușe ridică din umeri: Domnule comisar, te rog să înțelegi că nu cunosc nici un inspector din poliția română, cu atât mai puțin pe acest Toma Cristian, nu am de unde să știu unde se află. Nemaiputându-se stăpâni, Simion Pop sări de pe scaun și îl apucă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Simion Pop sări de pe scaun și îl apucă de reverele hainei. Cât era de mititel basarabeanul, masivul ardelean îl ridică de la pământ ca pe un fulg. Îți mai bați mult joc de mine? strigă el zgâlțâindu-l cu putere. Domnule comisar, domnule comisar, protestă Vlad cu vocea gâtuită de strânsoarea lui Pop, vă rog... potoliți-vă! N-ai de gând să răspunzi odată? Ai grijă că răbdarea mea are și ea o margine! Cât crezi că mai pierd vremea cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sări de pe scaun și îl apucă de reverele hainei. Cât era de mititel basarabeanul, masivul ardelean îl ridică de la pământ ca pe un fulg. Îți mai bați mult joc de mine? strigă el zgâlțâindu-l cu putere. Domnule comisar, domnule comisar, protestă Vlad cu vocea gâtuită de strânsoarea lui Pop, vă rog... potoliți-vă! N-ai de gând să răspunzi odată? Ai grijă că răbdarea mea are și ea o margine! Cât crezi că mai pierd vremea cu tine? Dându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cei doi, legați fedeleș, bănuise că lucrurile luaseră o turnură cu totul nefavo rabilă pentru ei. Nu se așteptase însă ca totul să se precipite cu o asemenea viteză. Și, mai ales, nu izbutea să priceapă cum de omul acesta, comisarul cel bătrân, șeful poliției din Baia de Sus, pe care îl știa închis în cămăruța de la parter, era la el în birou, îl arestase și acum îl interoga. Baza Pinforest-ului de la poalele muntelui era luminată ca ziua. Toate reflectoarele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cât de multe erau. Două persoane lipseau la apel, Boris Godunov și Cristian Toma. Pop îl căutase pe inspector peste tot. Răscolise toată baza, fără să dea de el. Patronul refuza să dea orice informație. Ridica din umeri atunci când bătrânul comisar îl întreba unde sunt cei doi, negând faptul că ar avea cunoștință despre așa ceva. Din când în când, arunca priviri speriate pe fereastră, ca și cum se aștepta să apară cineva ori poate ceva în curte. Ușa de jos este închisă? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu se va mai întâmpla nimic, în seara aceea, avea de gând să nege totul. Era treaba poliției să dovedească implicarea sa în toată povestea aceea. Du-te și cheamă-l pe Mureșan! îl trimise Pop pe Vasilică Pohoață. Domnule comisar, rosti îngrijorat agentul, să nu faceți... Du-te, măi băiete și fă ce ți-am spus! Fii pe pace, n-am de gând să-l strâng de gât. O bănuială încolțise în mintea lui Simion. Din moment ce nu dăduse de urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să țină mașina pe drum. Simion se ținea cu o mână de mânerul de deasupra portierei, privind prin parbriz. Era adâncit în gânduri. Nu știa de ce îl luase Godunov pe ginerele său și se temea de ce era mai rău. Domnule comisar! îl făcu atent Vasilică. Vine o mașină din față. Îi văzui farurile printre copaci mai adineauri, spuse el, observând că șeful său că îl privește întrebător. Înseamnă că se întoarce Boris, trebuie să îl oprim! De acord cu dumneavoastră, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încet de mercenarul întins în mijlocul drumului. Cu vârful pantofului îi îndepărtă picioarele lui Boris, astfel încât acesta să nu se poată ridica de jos, după care, cu un șut puternic, lovi pistolul acestuia, îndepăr tându-l cât mai mult de el. Dom' comisar, strigă iarăși agentul, dacă mișcă măcar un milimetru, trageți fără somație! Tu, îl înghionti el cu piciorul pe basarabean, adu încet mâna dreaptă la spate! Așa, acum cealaltă mână. Se lăsă să cadă cu genunchiul pe spinarea bărbatului din fața sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la ureche, zâmbind, să știi însă că se spune cu mâinile și picioarele depărtate, nu crăcănate. Poftim? se arătă mirat agentul. Ah, pricepu el în sfârșit ce vrea să spună șeful său, ce mai contează? Crăcănate, depărtate, tot aia e. Comisarul se apropie de Toyota cu care venise Boris. Nu-i trebui mai mult de câteva clipe pentru a constata că în vehicul nu se află nimeni. Sperase ca Toma să fie acolo. Se întoarse apoi la mercenar și se proțăpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
putea să-l mai prindeți în viață. Nenorocitule! se repezi Pop la mercenar. Ce ai făcut cu el? Boris continua să rânjească, privindu-i sfidător pe cei doi. Rămâi aici cu el și nu-l scăpa din ochi! rosti repede comisarul. Eu plec după Cristian. Cred că îți va fi greu să descui lacătul, strigă basarabeanul după el, continuând să râdă. Cheia este în buzunarul meu de la piept, adăugă el, văzând surprinderea de pe chipul bătrânului. În scurtul răgaz pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
succes. Din păcate, Simion Pop voia să plece singur și să îl lase pe tânărul lui subordonat să-l păzească. Asta nu se mai potrivea cu planul pe care și-l făcuse dar, deocamdată, important era să-l vadă pe comisar plecat. Nu protestă când bătrânul îl scotoci în buzunar după cheia da la lacăt, ba chiar îi indică acestuia unde să caute. De îndată ce o găsi, Pop se urcă în mașina de poliție și porni la drum. Imediat ce luminile din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ori de câte ori își schimba uniforma și, pentru că el considera că este curată, nici nu o spălase vreodată. O strânse boț și se pregăti să o îndese în gura lui Boris. Nu te grăbi, spuse repede mercenarul, văzând că agentul nu glumește, comisarul este în pericol. Containerul de sus este plin cu un gaz toxic care se va scurge spre noi de îndată ce el va deschide capacul. Trebuie să ne punem la adăpost fără întârziere. Cel mai bine este să intrăm în mașina mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
asi gură că bărbatul prăbușit la picioarele lui este inconștient, îl urcă în Toyota cu care acesta venise, după care trecu la volan. Cheile rămă seseră în contact. Porni repede motorul și întoarse mașina în loc, pornind în trombă pe urmele comisarului Simion Pop. Farurile spintecau întunericul nopții. Vasilică mergea cât putea de repede pe drumul forestier. De data asta nu mai era nimeni lângă el care să-i spună s-o lase mai încet. Scotea tot ce se putea din mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
crengi și încercă să vadă frunzele tremurând. Zadarnic, nu mai era în stare să simtă vibrația naturii. Un regret imens îi sfâșia inima. Concertul se întrerupse brusc, cineva se apropia de locul unde se afla. Pași grăbiți veneau spre el. Comisarul era deja lângă remorca în care se afla containerul metalic. Umbla la zăvoarele oblonului din spate, încercând să le desfacă pentru a-l coborî. Hei, îi strigă Cristian, oprește-te, nu umbla acolo! Pop tresări și se întoarse spre locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Moldova și de acolo, fie se întorceau, fie plecau mai departe. în 1814 s-a semnalat emigrarea în Moldova a 27 de familii din Dorna și Dorna Candrenilor. încă din 1813, după cum se arată în documentele de cercetare întocmite de comisarii austrieci, au emigrat în Moldova 9 familii cu 33 de suflete, iar în 1814 și 33 familii cu 137 suflete din Dorna Candrenilor; în total în anii 1813 și 1814 au emigrat 76 de familii cu 346 suflete. Unul dintre
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu vă gândiți să-l învățați tatăl nostru pe dascăl și nici ave maria pe maica superioară, dacă nu s-a ordonat acest demers este ca să nu trezească curiozități care ar putea face să eșueze operațiunea, Cu voia dumneavoastră, domnule comisar, îmi permit să nu fiu de acord, spuse primul adjutant, totul indică faptul că tipul e nerăbdător să-și deșerte sacul, cred chiar că, dacă ar ști unde ne aflăm, în momentul ăsta ar bate la ușa aceea, Presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de critică demolatoare a planului pe care-l avea, dar pentru noi e mai bine să cunoaștem cât mai mult despre el înainte să ajungem în contact direct, Am o idee, spuse al doilea adjutant, Altă idee, întrebă prost dispus comisarul, Garantez că asta e din alea bune, unul dintre noi se deghizează în vânzător de enciclopedii și în felul ăsta va putea să vadă cine apare la ușă, Trucul ăsta cu vânzătorul de enciclopedii s-a fumat demult, spuse primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și dens al trupurilor nespălate. N-a fost nevoie s-o explice, jumătatea de cuvânt care nu întotdeauna e suficientă în acest caz era de prisos. Firește, cum atmosfera era una de pace, iar adjutanții erau repuși în ținută corespunzătoare, comisarului nu i-a fost greu deloc să le spună să se așeze și să împartă cu el pâinea și sarea, Suntem colegi de serviciu, ne aflăm împreună în aceeași barcă, tristă autoritate ar fi aceea care ar fi nevoită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
votului în alb. Pentru a le ține locul, ministrul de interne a trimis trei dintre arhanghelii săi, pe polițiștii aceștia, șef și subalterni, pe care, de acum înainte, îi vom desemna prin gradele oficiale corespunzătoare, care sunt, urmând scara ierarhică, comisar, inspector și agent clasa a doua. Primii doi observă oamenii care trec pe stradă, nici unul dintre ei inocent, toți vinovați de ceva și se întreabă dacă acel bătrân cu aspect demn de a fi venerat, de exemplu, n-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o lecție, aceea că, pe această cale, niciodată nu va ieși din bocancii de simplu agent. Se concentră asupra șofatului și își jură lui însuși că nu va mai deschide gura decât ca să răspundă la întrebări. Exact atunci luă cuvântul comisarul, Vom fi duri, implacabili, nu vom folosi nici unul dintre trucurile clasice, ca acela, vechi și perimat, al polițistului rău care sperie și al polițistului simpatic care convinge, suntem un comando de operaționali, aici sentimentele nu contează, ne vom imagina că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
uităm în urmă, Da, domnule, spuse inspectorul, Da, domnule, spuse agentul, călcându-și jurământul. Automobilul intră pe strada unde locuiește omul care a scris scrisoarea, e clădirea aceea, etajul, trei. Parcară mașina puțin mai înainte, agentul deschise portiera ca să coboare comisarul, inspectorul coborî pe cealaltă parte, comandoul era complet, în linie de tragere și cu pumnii strânși, înainte. Acum îi vedem opriți pe palier. Comisarul face semn agentului, acesta apasă pe butonul soneriei. Liniște totală de cealaltă parte. Agentul se gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
scrisoarea, e clădirea aceea, etajul, trei. Parcară mașina puțin mai înainte, agentul deschise portiera ca să coboare comisarul, inspectorul coborî pe cealaltă parte, comandoul era complet, în linie de tragere și cu pumnii strânși, înainte. Acum îi vedem opriți pe palier. Comisarul face semn agentului, acesta apasă pe butonul soneriei. Liniște totală de cealaltă parte. Agentul se gândește, Vreți să vedeți că chiar s-a dus să petreacă ziua la țară, vreți să vedeți că aveam dreptate. Alt semn, alt sunat. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cealaltă parte. Agentul se gândește, Vreți să vedeți că chiar s-a dus să petreacă ziua la țară, vreți să vedeți că aveam dreptate. Alt semn, alt sunat. După câteva secunde se auzi cineva, un bărbat, întrebând dinăuntru, Cine e. Comisarul se uită la subalternul său imediat, iar acesta, cu o voce plină, slobozi cuvântul, Poliția, Un moment, vă rog, spuse bărbatul, trebuie să mă îmbrac. Trecură patru minute. Comisarul făcu același semn, agentul apăsă din nou pe sonerie, de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]