5,953 matches
-
a SUA. Agenția estimează că furtul de identitate se ridică la costuri anuale de 50 de miliarde $ pentru urmărirea pistelor false și timp consumat. Întrucât tot mai multe companii păstrează înregistrări referitoare la clienți, posibilitatea ca acele înregistrări să fie compromise va crește în viitor. Genurile de înregistrări păstrate includ informații legate de ipoteci și date bancare până la ce tip de săpun achiziționați de la supermarketul din colț. Utilizarea cardurilor de club și alte cupoane cu discount inclus și achitarea lor doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
că ea și tatăl ei nu au același ADN. Cu toate acestea, văduva a insistat că Weller era tatăl fetei și a cerut noi teste. Tu mi-ai trimis probe de sânge, splină, ficat, rinichi și testicule, deși toate fuseseră compromise din cauza infuziilor de la casa de pompe funebre. Evident, căutai o himeră. — Da. Sau o eroare în testul original, spuse Marty. Nu știm unde a dus fiica sângele pentru testare. Testele de paternitate au o rată de eroare destul de mare, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Porfiri, deveni circumspectă. Anna Alexandrovna era îmbrăcată simplu și avea părul ei negru prins în agrafe. Fața îi era încă tânără, cu urme de culoare în obraji, păstrându-i încă frumusețea pe care fiecare experiență prin care a trecut a compromis-o în loc să o îmbunătățească. Uitându-se în ochii săi, fapt pe care i-l permise lui Porfiri doar pentru o zecime de secundă, acesta își dădu seama că era mai în vârstă decât crezuse inițial. Văzându-i privirea complicată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mai degrabă a injurii. Nu mă simțeam un ticălos autentic, cu sufletul destul de bine tăbăcit încât să n-am nici o strângere de inimă, dar nici nu vroiam să se spună că eram slab de înger. Așa ceva mi-ar fi putut compromite șansele de a mă impune în azil. Trebuia, prin urmare, să arăt că am nervi de oțel sau de bivol, ca să nu se discute despre mine în vârful buzelor, ci cu teamă și admirație: „Îl vezi pe ăsta? Am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe ele stropi de apă care scânteiau, umezeau petele de licheni, ce semănau unor caracatițe verzi ieșite la soare, și spălau piatra făcând-o să lucească, să ardă ca o flacără curată, pe sute de metri. Dacă Dumnezeu s-a compromis în multe locuri plămădindu-și creația, trebuie să recunosc că acolo și-a dat măsura adevărată. Văzând dunele de marmură inima mi-a bătut cu putere și mi s-a tăiat respirația. Fulgerau albe în lumină, deasupra ierburilor crescute pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu fusese medicina, ci muzica. Mama lui, o văduvă ambițioasă și energică, trăită la țară, hotărâse însă altminteri: să devină chirurg; și numai o noapte în care, la ski, s-a rătăcit pe munte și i-au degerat degetele a compromis acest plan. Dinu s-a ales cu o ușoară anchiloză a indexului și a inelarului de la mâna stângă, pentru corectarea căreia ar fi fost nevoie de voință și gimnastică îndelungată, încât - ambițioasa mamă s-a înclinat în fața soartei - locul chirurgiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Am cerut unui îngrijitor să-l radă. Îi crescuse o barbă mare, țepoasă. 21 decembrie Ar fi trebuit să mă bucur, dar am simțit cerul căzând pe mine. Într-adevăr, roșcovanul nu era nebun! Am făcut o gafă care mă compromite ca medic. Fără să vreau, m-am purtat abject, dezgustător, cu el. Eșecul meu profesional îl suportă alții, se vede. 22 decembrie Ar trebui să plec neapărat de aici. Altfel, o iau de la capăt. 31 decembrie Încerc să împart oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bănuiala că Bătrânul paralizase (Nelson a fost de părere că poate orbise, iar Dominic le-a povestit că văzuse la bar un nobil decăzut care dase în mintea copiilor) și că se închisese în sala cu oglinzi ca să nu se compromită. Dar asemenea presupuneri extreme intrau repede în desuetudine. Un oarecare interes a stârnit în schimb ipoteza că Bătrânul plecase poate într-o lungă călătorie prin lume. „Cine știe prin ce porturi rătăcește acum?” a râs Siminel gata să îmbrățișeze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mea și atunci că nu m-a înțeles. Vroia să ne trăim cu sinceritate viața și dragostea, fără să le murdărim, asta, desigur, sună frumos în principiu. Ce retorică reconfortantă, pe care nici măcar n-o poți combate fără să te compromiți sau fără să dai senzația că ești cinic. Și n-o combat. Ba, sunt gata chiar să strig: Ce erori facem, Doamne! Ne lăsăm fascinați de ispita de a juca un rol excepțional, în loc să observăm că fericirea e de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
polemici franțuzești fin de siècle. Pare că aluzia la educația vizuală ce servește la imbecilizarea maselor se referă la programul educativ al lui Léon Bourgeois, care introduce În guvernul său nouă masoni. Un alt pasaj sfătuiește să se aleagă persoane compromise În scandalul din Panama, iar unul era Emile Loubet, care În 1899 va deveni președinte al republicii. Referirea la metrou se datorează faptului că În timpul acela jurnalele de dreapta protestau deoarece Compagnie du Métropolitan avea prea mulți acționari evrei. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
picioare și țin discursuri patriotice”, „artificialul oamenilor ce-și închipuie că ar copia natura”, clamează: „vrem teatrul ce stă de vorbă cu eternitatea” și denunță „încercările unui autor român cu pretenții de expresionist” (probabil Blaga...), care au reușit doar „să compromită genul față de public”, silind spectatorii să se întoarcă - spre bucuria tradiționaliștilor - la „piesele de succes în masă”. Protestînd față de fobia care se resimte în privința noutății „întreprinderilor teatrale” și a „inconștienței” publicului, Tavernier respinge calificările infamante (creatorii artei noi „nu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
timpului „poate fi salvat Bucureștiul”, victimă a propagandei „șovine” în favoarea unui „stil național”: „Am încercat după război, cît și înainte, să exploatăm un trecut în loc de a pregăti un viitor, am făcut din artă un obiect de propagandă sau de șovinism, compromițînd zestrea pe care ne-o lăsase trecutul. (...) Regionalismul poate colora o artă cu discreție, poate aduce laitmotivul unei țări în orchestrația generală, dar nu poate fi în nici un caz baza de compunere și principiul creator. Există astăzi un stil modern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ignarii, toți inculții, toți suficienții ce nu puteau să scandeze un vers din Virgiliu sau unul de Homer, toți debilii intelectuali au văzut fals în opera începută de noi o prescurtare a culturii lor. Entuziasmul și adeziunea lor amenință să compromită mișcarea (s.a.)”. Iar în numărul 82, același Romulus Dianu va chema la ordine „o seamă de reviste de «avantgardă» pe care nu le recunoaștem plăsmuite din substanța noastră”. O atitudine de superioritate „elitară” a existat, de altfel, dintotdeauna la Contimporanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
regnuri și de pe niveluri de sens diferite trimit, desigur, la Urmuz, însă controlul inteligenței superior-amuzate face diferența, în pofida facilității sau banalității unor „sentințe”. Sub titlul Încercări pentru restabilirea moralităței în fabulele regretatului La Fontaine sînt „restabilite” adevărul și moralitatea - ambele „compromise” - din cîteva fabule clasice: „Greierele și Furnica“, „Lupul și Mielul“, „Corbul și Vulpea“, „Broasca și Boul“. În toate aceste cazuri, vechea morală e denunțată - funambulesc și amuzat - ca fiind rezultatul unor neînțelegeri, al unor confuzii sau al unor simplificări nejustificate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
roman” bombastic. Gustul futurist - șarjat și mecanicist prin excelență - pentru compromiterea sentimentalismului, paseismului, individualismului romantic îi răspunde un „danț buf, cu reverențe și mecanice cadențe”, prin care grotescul schemei „ascunse” este scos la lumină. Comicul, ludicul au rolul de a compromite speciile canonice. O proză a lui Romulus Dianu, „De inimă albastră“, e subintitulată „Romanță 1897”. Jacques G. Costin scrie un funambulesc „Imn benzinei“, improvizează parodic pornind de la fabulele lui La Fontaine și „continuă” în mic, sub forma unei parabole comic-absurde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că directorul Contimporanului este „un literat de bună speță”. Nu va fi uitat însă faptul că, de la o vreme, revista condusă de el a (re)devenit mai mult politică decît literară. Politică - în ce sens? Autorul notiței vorbește despre un „compromis cu burghezia” - lucru nu lipsit de adevăr, dacă ne gîndim la apropierea lui Vinea de Partidul Național Țărănesc și la simpatia lui Jacques G. Costin pentru Virgil Madgearu... Ruptura de Contimporanul devine „oficială” (o adevărată „declarație de independență”, cf. lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
stabilește în țară, după o epocă de turneu prelungit. Se fixează cu program, care nu mai oscilează între melodramă și pictură expresionistă, aparent. Prospectul lansat zilele trecute e precis. Noua grupare tinde să se îndrume pe căile inovațiilor moderne. Nici compromis cu lipsa de gust; nici compromis cu prostul gust”. Conducerea sa e asigurată de Iacob Șternberg - director artistic, A. Mazo - director administrativ și Ion Călugăru - secretar al comisiei artistice. Printre redactorii teatrului s-a numărat și M.H. Maxy, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de turneu prelungit. Se fixează cu program, care nu mai oscilează între melodramă și pictură expresionistă, aparent. Prospectul lansat zilele trecute e precis. Noua grupare tinde să se îndrume pe căile inovațiilor moderne. Nici compromis cu lipsa de gust; nici compromis cu prostul gust”. Conducerea sa e asigurată de Iacob Șternberg - director artistic, A. Mazo - director administrativ și Ion Călugăru - secretar al comisiei artistice. Printre redactorii teatrului s-a numărat și M.H. Maxy, care a montat cîteva piese și a realizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în România, publicate în Contimporanul - și poemele din faza dadaistă franceză, ambele constînd în „asocieri neprevăzute de cuvinte sau imagini” și „stilizări ilogice, reduse uneori la simple jocuri lexicale”. Stupefiat de faptul că „aceste capricioase aiurări departe de a’l compromite pe autor, dimpotrivă îl supravalorifică”, el constată, pe bună dreptate - citînd din antologia noii poezii franceze de la Ed. Krà - că „s’a răsturnat și sensul noțiunilor”, de vreme ce Tzara e considerat „poet pur”, de o „limpezime proaspătă”... Și conchide atrabilînd ironic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la urechea unui fapt divers o garoafă carminată, ridicînd gluma la nivelul unui principiu poetic și convorbind cu Dumnezeu, cu mult mai simplu, mai cetățenesc (dacă termenul n’ar aminti teroarea revoluțiilor), mai democratic chiar (dacă termenul n’ar fi compromis astăzi) decît o făcea cu sine însuși acum aproape douăzeci de ani”. Diferența față de optica lovinesciană apare manifestă. „Ahasver modern” bîntuit de „neliniști metafizice”, „eseistul reputat din Cărți și imagini din Franța” e fixat într-o formulă pe care critica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
instanța echivalentă cu fosta Înaltă Curte de Casație este în mod obligatoriu un... colonel. Slujba de grefier la Înalta Curte de Casație conferea funcționarului care o îndeplinea un indiscutabil prestigiu și de aici teama lui Urmuz că s-ar putea compromite în ochii colegilor și superiorilor, dacă aceștia ar fi aflat că face literatură. (...) Urmuz a dus-o foarte bine, mai bine în tot cazul decît imensa majoritate a scriitorilor contemporani cu el” (op. cit, pp. 311-312). Un „contestatar” mai moderat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
era, neapărat, acela de a te omorî, ci de a stârni în tine o teamă care să te aducă în situația de a te compara cu plantele. Scopul Inchiziției era să te prefacă în plantă, Galilei. Cenușa lasă urme și compromite, în vreme ce planta trece neobservată. Și nu ești prea departe de acest destin. Deocamdată, ceea ce te împiedică e memoria ta. Roagă-te să nu uiți ce s-a întîmplat. XXII ― Așadar, tot eu sunt vinovat? ― Vina ta, Galilei, nu e numai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
O abjurare formală era soluția cea mai inteligentă în situația în care mă aflam. Sfântul Oficiu apucase să decidă că teoriile mele erau erezii și să anunțe public asta printr-un edict. Nu mai putea da înapoi fără să se compromită. ― Singura ieșire era să te compromită pe tine. ― Acceptând ceva impus, sub amenințare, se vedea și mai bine că ideile mele erau foarte periculoase pentru Inchiziție. Ei recunoșteau, indirect, că se temeau de ce gândeam eu. Și nu avea rost să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mai inteligentă în situația în care mă aflam. Sfântul Oficiu apucase să decidă că teoriile mele erau erezii și să anunțe public asta printr-un edict. Nu mai putea da înapoi fără să se compromită. ― Singura ieșire era să te compromită pe tine. ― Acceptând ceva impus, sub amenințare, se vedea și mai bine că ideile mele erau foarte periculoase pentru Inchiziție. Ei recunoșteau, indirect, că se temeau de ce gândeam eu. Și nu avea rost să mă încăpățînez. I-am lăsat să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
borcănel cu alcool și o pereche de mănuși de latex. — Bravo ție, viața e o competiție, spuse sentențios Miria, trebuie să Încerci totul ca să știi ce Îți place și ce nu. Tu, de exemplu, având În vedere că nu te compromiți niciodată, Îți place ceva? Valentina se gândi la Marilyn Manson, care, așezat sub imaginea unui nou-născut răstignit, atârna pe peretele bucătăriei din casa bunicii, deasupra canapelei-pat. Dar numai tâmpiții se Îndrăgostesc de cântăreți. — Îmi place baschetul. Animalele. Științele. — Da’ nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]