9,556 matches
-
cumuleze sarcini oficiale, să persevereze în discuții și să ocolească echilibrat competiția, când simte că sorții nu-i sunt favorabili, sunt tot atâtea însușiri în stare să-l facă model de disciplină în păstrarea ierarhiilor și a reverențelor, strateg al compunerii propriei imagini. a împlinirea portretului lui Nicolae Suțu contribuie și ediția de față prin o proză de evocare nu de imaginație și, evident, autobiografică. Detalii locale cu valoare evocativă, convingeri, nădejdi, confruntări cu sine și cu alții, sunt adunate aici
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
adăposturi pentru oameni, vite; Cerul le-a fost acoperiș! // Doar fiare peste tot și loc stingher, / Ci au descins cu inimi oțelite, / Și n-au fugit de spaimă, nici de ger...”. Voshopolea imortalizează o lume mirifică, dar și de coșmar. Compunerea ei aproape exclusiv în sonete este o performanță de o rară virtuozitate. Dacă George Murnu l-a tradus magistral pe Homer, neîntrecutul aed al Antichității grecești, despre B. se poate spune că a creat el însuși în stil homeric, folosind
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
un răzvrătit împotriva lui însuși și împotriva lumii. Neaflând răspuns la întrebările pe care și le pune, el se lasă cuprins de o exasperare tulbure, domolită numai prin cruzime. Ca și Rienzi, Lăpușneanu-Vodă este scrisă în versuri albe, ceea ce permite compunerea de fraze ample, bogate și echilibrate, covârșite, uneori, de afluxul metaforelor. B. a alcătuit și un ciclu intitulat Urmașii lui Alexandru cel Bun în drame istorice, din care nu a scris decât episodul Ilie-Vodă, în cinci acte. Singurul merit al
BODNARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
notabil prin faptul că selecția ilustrează tematizarea patriei și a frumuseților ei, oportune ideologic. S. a scris și în genul memorialistic, un prim rezultat fiind Cartea cu oglinzi (1984). Apar aici, într-un stil emoționat, evocări ale unor dascăli sau compuneri de turist entuziast și receptiv. Exercițiul memorialistic va fi reluat în paginile intitulate Dincolo de efemer (I-II, 1994). Ca traducător, a oferit multe echivalări meritorii, mai cu seamă din poezia simbolistă. SCRIERI: Ferestre spre azur, pref. Șerban Cioculescu, București, 1970
STANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
va fi întrerupt (din toamna lui 167 până în decembrie 164); 3) cele 1290 de zile (12,11) care înseamnă trei ani și jumătate plus încă o lună. Potrivit interpretării lui Lacocque, „este posibil ca această lună suplimentară să reprezinte perioada compunerii capitolelor 10-12 din Cartea lui Daniel”; 4) cele 1335 de zile (Dan. 12,12): încă o lună și jumătate se adaugă cifrei precedente. „Putem vedea aici”, spune Lacocque, „termenul pentru publicarea în întregime a Cărții lui Daniel, două luni și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vorbit mai înainte”. Cu siguranță, Antichrist este anterior Comentariului la Daniel, care ar fi putut fi redactat - tonul tensionat al scrierii îndreptățește această presupunere -, la scurt timp după persecuția declanșată de Septimiu Sever, în 202‑203. În acest caz, data compunerii Antichrist‑ului s‑ar situa în jurul anului 200. II. Tratatul De Christo et Antichristo Introducere Vom prezenta și analiza, într‑o primă etapă, tratatul despre Anticrist, primul de acest gen din literatura creștină. De Christo et Antichristo are aspectul unei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cititorilor le este recomandat tratatul precedent. Concepția anticristologică expusă în Com. Dan. nu diferă esențial de cea din De Christo..., ci devine doar mai puțin ambiguă și, în același timp, mai radicală. Majoritatea specialiștilor sunt de acord în a situa compunerea seriei de omilii exegetice la Daniel între anii 203 și 205, în timpul persecuției declanșate de Septimius Severus (202‑203). În monografie, figura Anticristului era analizată dintr‑o perspectivă teologică mai mult sau mai puțin abstractă. Aici perspectiva se schimbă radical
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai degrabă favorabil creștinilor; răsturnare de situație; schimbare politică; „persecuție” foarte subtilă; conivență cu iudeii; tentativă de reconstrucție a templului din Ierusalim etc.). Deși cuceritoare, ipoteza celor doi cercetători ar trebui consolidată, dat fiind că rămân nerezolvate numeroase probleme: locul compunerii apocrifei; mediul socio‑cultural (este aproape sigur că avem de‑a face cu un text de proveniență populară); coincidențele dintre domnia lui Iulian și domnia lui Anticrist. Andrei și Gennari favorizează o lectură istorică a textului, ceea ce ar putea permite
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
arde, ne arde”. Sau: „O fugă tot mai aspră după cerul pur, / În suflet ca un roșu trandafir ardea. / Și cântecul nepământean crescut din ea / Era balsam și hrană pentru trubadur”. Aceeași obsesie străbate, ascendent, Țara de foc (1943), amplă compunere scrisă în prozodie tradițională, apărută în colecția revistei „Meșterul Manole”. Poemul, o căutare a înălțimilor inaccesibile, „nu e conceput plastic, ci creat muzical-contrapunctic” (Ovidiu Papadima), folosind cu virtuozitate și eficiență laitmotivul, anticipând tehnica și chiar temele lui Ștefan Aug. Doinaș
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
Ca profesor de poetică, Ș. și-a pus în practică abilitățile compunând câteva texte în versuri. Într-un volum omagial alcătuit de poetul Ladislau Nagy (tipărit la Oradea, în 1804), apărea și Elegia XXV a nobilului transilvănean George Șincai...., o compunere în latină, în care, după laudele aduse inițiatorilor culegerii, autorul își face autobiografia, cu aluzii la unele realități contemporane. Tradusă în românește, a fost publicată în „Gând românesc”. În alt volum, destinat să celebreze aniversarea principelui moștenitor al tronului habsburgic
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
poemă pastorală a lui Ș., concepută ca un dialog între niște ciobani români care laudă reformele împăratului, dar nu ocolesc nici neajunsurile vieții sociale. Cu ocazia înscăunării episcopului Samuel Vulcan, în 1806, mai scoate o broșură, în care adaugă două compuneri omagiale în versuri românești, însoțite de traducerea lor în maghiară și latină. În întreaga sa activitate didactică, în preocupările sale enciclopedice, în istorie, Ș. preia și sintetizează realizările înaintașilor, se înscrie temerar în spiritul epocii, contribuind decisiv la renașterea românească
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
fior, lirica lui erotică nu e mai izbutită decât poezia satirică ori cea de meditație. Nici versurile din 101 fabule (1869) nu ies prin nimic în evidență. Ceva mai inspirată se arată a fi poezia epică, de asemenea imnurile religioase. Compuneri ca Limba românească, Plugușorul sau romanța Hora nouă, pe muzică de Alexandru Flechtenmacher, au circulat multă vreme, dar calitatea lor nu intră în discuție. S. pătrunde însă în literatură cu traducerea în versuri, din grecește, a tragediei Ahil de Athanasie
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
umblat luni de zile. După modelul romanelor în foileton ale lui N. D. Popescu, pornește să scrie istorisiri haiducești (pe una dintre ele, Florea Corbeanu, avea să i-o confiște profesorul de franceză). Haiducul Iancu Jianu îl va inspira pentru compunerea unui text dramatic. Editează o revistă poligrafiată, „Aurora”, redactată aproape în întregime de el. Scrie și sute de versuri, menționabil fiind poemul eroicomic Tragediile Galatei, pentru că i-a atras o eliminare temporară din liceu. După ce în 1897, sub pseudonimul Mihai
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
de plăcerea orientală a povestitului. De altfel, romanele istorice de maturitate ale lui S. nu mai urmează formula celor juvenile, ci dezvoltă rafinamentul narativ cu care drumeții poposiți la Hanu Ancuței deapănă întâmplări trecute. Acum autorul dă la iveală vaste compuneri epice de o factură proprie, foarte originală. Ele reconstituie realist momente din istoria Moldovei, cu oamenii și așezările ei, dar fac să transpară îndărătul lor paralelisme cu basmul, dăruind personajelor și isprăvilor acestora un abur fabulos. Romanul Zodia Cancerului sau
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
fiică a lui Pârvu Craiovescu, Vlădaia, a fost soția marelui logofăt Vâslan Furcovici, socotit hiclean de Voievodul Vlad Vintilă și ucis din această pricină înainte de 11 ianuarie 1535. Urmașele lui Vlad Voievod Călugărul și cei din apropierea lui apar frecvent în compunerea unor familii ale marilor dregători. Pârcălabul Gherghina era frate cu Doamna Rada a lui Vlad Călugărul, iar fiica lui, Hrusana, a fost măritată cu Drăghici Craiovescu (fiul lui Danciu zis Gogoașe), cel care a nutrit la un moment dat visuri
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au înfrumusețat, așa și măria ei ...”, „Pomeana” le va fi de folos multora: „făcând-o ca în veci bună pomenire stremoșilor, moșilor și părinților lor să râmâe și al lor nemortŭ nume...”. Unii dintre ei (cu o presiune importantă în compunerea inscripției din 1696; datarea este ca la ctitoriile brâncovenești și în cronica lui Radu Coreceanu: „isprăvind-o la al optulea anŭ alŭ domniii lor...”) sunt prezenți și în tablourile voative: „Bunul și creștinul Ioan Costandin Băsărabŭ voevod i g(o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
văduvele) și cei morți sunt inscripțiile, concomitent podoabe ale mormintelor și purtătoare ale unor mesaje menite să-l facă pe cel ce pășea în necropolă să citească numele de pe piatră și, eventual, să-l asocieze unei rugăciuni 85. Inscripțiile perimetrale, compunerile de pe lespezile funerare, epitafurile (cu sensul de text aflat pe un monument de îngropăciune) - cele tot mai sofisticate ale fanarioților, în care cărturarii puși să le alcătuiască fac exerciții antichizante și îi proclamă pe grecii mutați, peste înțelegerea lor, din
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de pe piatra tombală de la Argeș, pe care, în relief plat, este înfățișat Voievodul, călare și cu buzdugan în mână. Dacă presupunerea potrivit căreia acest „hronic” condensat a fost incizat în timpul vieții lui Radu, la porunca lui, este corectă, atunci întreaga „compunere” devine un pseudo reprezentant al categoriei de „exprimări postume”. Dacă însă toate cele trei părți ale pisaniei - „anunțul” inițial („Răposat-a robul lui Dumnezeu și mult milostivul Io[an] Radul, mare voievod [...]”), ce poartă și o dată (în anul 7037 [1529
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Maica Mărie/ Pe cei vii și pe cei morți/ și-și înseamnă a lor sorți” - și „fântânii uitării”, din care adăpându-se, sufletul uită lumea. Relații despre „lumea de dincolo” îi ofereau cititorului din Veacul de Mijloc o sumedenie de compuneri: „călătoriile” (descendente), „vedeniile” și „visele” (gen bine dezvoltat în mediul călugărilor). Aceste texte apocrife - unele de veche tradiție: voiajurile extramundane - preluate de literatura creștină, având o antichitate considerabilă, îi furnizau cititorului informații și-i satisfăceau nevoia de narație 513 (neîncetând
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Și așa zic eu [...] cătră dumneata [cutarele] și cătră célialalte iubite rudenii”) în circumstanțe potrivite - cum ar fi zis Ioan Zoba: „Când moare de bun neam și cinstită cocoană” - a fost făcută de un copist familiarizat cu practica unor asemenea compuneri. Moartea ca „dulce adormire” (stare din care „trezirea - înviere” se produce firesc) - și nu ca drastică „ruptură” - era o „încheiere” cu destule încorporări în meditațiile asupra omenescului sfârșit din veacul al XVIII-lea românesc (în „consolații”, în epitafuri), pentru care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ceiia ce au născut pre Dumnezeu”. Biserica de la Argeș, ce patronează, ca act ctitoricesc, discursul memorial, deține o funcție importantă în „economia” retorică a acestui text. înspre ea, către sensurile ce le degajă gravitează, cred, cele două rugăciuni care ornează compunerea lui Neagoe. Prima, o „rugăciune către Fecioara Maria”, susține - ca un postament moral, iarăși o convenție de neocolit - intenția de edificare. Cea de-a doua, „rugăciune către Hristos”, legitimează - printr-o aluzie limpede: „Și iarăși ne închinăm ranelor celor de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ea o îmbracă în „orația” lui Toader din Feldru amintește vădit de omiletica bizantină, de Chrisostom mai ales (din Omilia despre răbdare, text cercetat și de Neagoe Basarab, și din altele), scriitor ce pare a fi prezidat, ideatic și oratoric, compunerea logogfrafului român: „Șă mérgem să petrécem mortul înainte până nu ne petrec pre noi alții și să vedem lucru mare și minunat, să vedem ceia ce-s în gropi. Pute-vei să spui carele-i împărat și carele-i rob
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de Ioan Zoba din Vinț, Sicriul de aur, ediție îngrijită și studiu introductiv de Anton Goția, Editura Minerva, București, 1984. 610. Ardelenii vor manifesta o predilecție deosebită pentru acest tip de discurs și vor alcătui și în timpul modern „îndrumare” pentru compunerea lui. Vezi Joannu P. Papiu, Cuventări funebrali seau la casuri de moarte, Gherl’a MDCCCLXXV; Zacharia Boiu, Cuventări funebrali și memoriale, Sibiu, 1889; Titu Budu, „Cuventări funebrale și iertațiuni din auctori renumiți și din scriptele repausatului. Despre profilul omileticii funebre
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Voniga, Omilitica sau studiul oratoriei bisericești, Orăștie, 1907; Mateiu Voileanu, Cuvântări ocasionale, Sibiu, 1902. 611. Ioan Zoba din Vinț, op. cit., p. 137. 612. Vezi Gabriel Ștrempel, în Antim Ivireanul, Opere, Editura Minerva, București, 1972, p. XLIX. 613. Titlul întreg al compunerii este: Cartea lui Neagoe Voievod cătră chir Vlădica Macarie și cătră alți egumeni și ieromonahi și preoți și cătră tot clirosul, când au îngropat a doua oară, în mănăstire la Argeș, oasele mume-sei, Doamnei Neagăi, și ale coconilor lui, Petru
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
unele poeme cenzurate sau databile, cu intenția vădită a concentrării lirismului și a transpunerii reflecției în gnomism moral, uneori în versuri memorabile. Singura lui piesă de teatru reprezentată - Iubesc pe al 7-lea, a stârnit interesul criticii de specialitate. Alte compuneri dramatice i-au rămas în reviste: Saltul de panteră („Argeș”, 1968), Ringul de dans („România literară”, 1969). A mai compus scenarii de film: Ora zero (1979), Cursa cu obstacole (1980), ambele ecranizate de Nicolae Corjos. SCRIERI: Astrul nimănui, București, 1970
SOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]