2,296 matches
-
nu este singurul papă acuzat de legături cu Diavolul, de-a lungul timpului au mai fost acuzați și alți papi precum Ioan al XXI-lea sau Benedict al XII-lea. În 1409, Grigore al XII-lea a fost anchetat de către Conciliu din Pisa. A adus anumite contribuții în domeniul științei, lucru vizibil în scrierile sale și a promovat dezvoltarea învățământului matematic în Europa. A predat disciplinele quadriviumului: matematică, logică, filozofie, astronomie. A promovat lucrările lui Euclid și Boethius. Lucrările scrise ale
Papa Silvestru al II-lea () [Corola-website/Science/302657_a_303986]
-
de istorie bisericească și drept canonic la Seminarul diecezan din Gherla, de unde noul Mitropolit Vancea l-a dus la Blaj, pentru a-l însărcina cu diferite funcțiuni în "Curia mitropolitană". În calitate de secretar, a însoțit pe mitropolit la Roma, cu ocazia Conciliului din Vatican (1870). După transferarea episcopului Ioan Olteanu de la Lugoj la Oradea, Victor Mihali a fost ales, în 1874, episcop pentru scaunul vacant din Lugoj. Aici a dezvoltat o intensă activitate religioasă, făcând numeroase vizite canonice și înălțând biserici și
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
l-a confirmat, în 9 noiembrie 1894, iar papa Leon al XIII-lea l-a numit în 18 martie 1895. În administrarea mitropoliei, noul ales a mers pe urmele predecesorului său, convocând "două sinoade arhidiecezane" (1896 și 1899) și un "Conciliu provincial" (17-26 septembrie 1900), care a celebrat cu mare solemnitate 200 de ani de la Unire, fiind prezenți toți episcopii, mult cler și popor.În vederea acestei comemorări, s-a tipărit la Blaj, sub conducerea regretatului și cunoscutului canonic Augustin Bunea, "Șematismul
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
să nu fie nimeni, dintre Uniți, îndemnat să treacă la ritul latin și chiar să nu fie îngăduite astfel de treceri fără autorizația specială a ""Sfântului Scaun"". Punctele dogmatice care vor trebui să fie respectate au fost cele fixate de Conciliul de la Florența. În limitele acestor norme au început călugării iezuiții din Alba Iulia discuțiile de Unire cu conducătorii Bisericii românești din Transilvania, la sfârșit de secol XVII, început de secol XVIII. După patru ani de discuții, când pregătirile au ajuns
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
de aceștia de a-i schimba credința și ritul, apoi argumentând folosul și binele ce ar urma prin unirea cu Roma. În ziua a doua, au stabilit condițiile Unirii : să primească cele patru puncte teologice fixate în anul 1439 la Conciliul de la Florența (întâietatea Papei, purcederea Sfântului Duh nu numai din Tată ci și din Fiu, existența Purgatoriului și pâinea nedospită bună și cea de anaforă), rămânând neschimbate ritul și disciplina ortodoxă. După stabilirea condițiunilor bisericești, s-au discutat condițiile politice
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
mic oratoriu pe care îl numește Paracletus, subordonat mănăstirii St. Denis. Are atâta audiență încât la un moment dat oratoriul său este reconstruit din piatră. Între timp (1121), una din lucrările sale, "De Unitate et Trinitate Divina", este condamnată la Conciliul din Soissons. Abélard se simte în pericol, crezând că va fi persecutat. Lucru care se și întâmplă oarecum după ce, fiind ales ca abate la mănăstirea Sf. Gildasius din Ruys, Bretania, călugării de acolo se arată recalcitranți, încercând chiar să-l
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
Stau un timp împreună, lucru scandalos, Abélard trebuind din nou să plece. Începe să-și scrie autobiografia, Historia calamitatum. Peste câțiva ani începe o altă polemică majoră, dusă până la conflict, cu Bernard de Clairvaux. Acesta îl acuză pe Abélard, la Conciliul de la Sens, în 1141, de erezie. Motivele acestei acuzații sunt mai multe, cel mai important, se pare, constând în considerarea Trinității ca simplu atribut divin (ca teolog, Abélard a fost adept al dialecticii, fapt ce l-a condus mereu la
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
în conexiune cu teoria atributelor divine). Un alt punct fierbinte al activității sale îl constituie cartea Sic et non, constând în citate din Sfinții Părinți, aranjate astfel încât să contrazică adevărurile teologiei, fără a oferi o soluție la aceasta. Abélard părăsește Conciliul fără să se apere, apelând direct la papa Inocențiu al III-lea. Între timp, Bernard scrie și el Papei, formulând un denunț asupra unui susținător de-al lui Abélard. Papa îi interzice lui Abélard să mai scrie, ordonând ca restul
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
de logică din patru cărți, în care expune teoria diviziunii și definiției, comentează pe Porfir, Boethius și Categoriile lui Aristotel), "Glossulae in Porphyrium". Textele teologice sunt: "De unitate et trinitate divina" („Despre unitatea și treimea divină”, 1120, tratatul condamnat la Conciliul de la Soissons), "Sic et non" („Da și nu”, 1122-23), "Theologia Christiana" (1124-1136), "Expositio ad Romanos" (Expunere despre [Epistola lui Pavel] către romani), "Ethica seu Scito teipsum" („Etica sau cunoaște-te pe tine însuți”), respectiv "Dialogus inter Philosophum, Judaeum, et Christianum
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
la dezirabilitatea actului de satisfacere a ei. Virtutea (ca virtute sufletească) înseamnă eliminarea dorinței, lupta cu viciul. Păcatul este deci ceva strict interior, el nu poate fi nici sporit, nici scăzut prin cantitatea actelor. Una din propozițiile abélardiene condamnate la conciliul din Sens a fost aceea că cei care l-au crucificat pe Hristos nu au comis un păcat deoarece au acționat din ignoranță. Philip Schaff, ed., "A Religious Encyclopaedia or Dictionary of Biblical, Historical, Doctrinal, and Practical Theology", 3rd ed.
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
rangul de Arhiepiscopie Majoră, cu autonomie egală celei a patriarhiilor catolice orientale. După Marea Schismă din 1054 eforturile de refacere a unității între creștinătatea apuseană și cea răsăriteană au fost neîntrerupte. Cadrul legal pentru unirea bisericilor a fost stabilit de Conciliul de la Ferarra-Florența, ale cărui decizii sunt cunoscute pe scurt sub numele de „punctele florentine”. Unul dintre membrii delegației Bisericii Grecești la conciliu a fost Mitropolitul Damian al Moldovei (1437-1447), care s-a numărat printre semnatarii punctelor florentine, întorcându-se în
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
între creștinătatea apuseană și cea răsăriteană au fost neîntrerupte. Cadrul legal pentru unirea bisericilor a fost stabilit de Conciliul de la Ferarra-Florența, ale cărui decizii sunt cunoscute pe scurt sub numele de „punctele florentine”. Unul dintre membrii delegației Bisericii Grecești la conciliu a fost Mitropolitul Damian al Moldovei (1437-1447), care s-a numărat printre semnatarii punctelor florentine, întorcându-se în Moldova și activând până la moarte ca unit cu Biserica Romei. Tot în comuniune cu scaunul apostolic al Romei a fost și succesorul
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
deciziile sale erau condiționate de acceptarea lor de către superintendentul calvin). După discuții purtate cu iezuitul Ladislau Baranyi, Teofil Seremi a convocat în 1697 sinodul mitropoliei. Printr-un act sinodal datat 21 martie 1697 se decide unirea cu Roma după regulile conciliului de la Florența și exemplele precedente ale unirii de la Brest și ale formării episcopiei greco-catolice de Muncaci. Clerul român urma sa primească aceleași privilegii și imunități ca și clerul de rit latin. Pe 4 aprilie 1697 cancelarul imperial, contele , a prezentat
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
a dedicat problemei adopționalismului spaniol (cf. PL 99, col. 374 și 386). Cel mai important evenimint religios al pontificatului său a fost refacerea unității bisericești dintre Orient și Occident, unitate ruptă de persecuția iconoclastă. La cel de-al II-lea Conciliu din Niceea (al 7-lea ecumenic, 787), a fost reprezentat de doi delegați: cultul sfinților, al icoanelor (imaginilor sacre) și a relicviilor a fost recunoscut legitim și mântuitor, salutar. Scrisoarea Papei adresată împărătesei Irene (Irina) și fiului ei Constantin al
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
a relicviilor a fost recunoscut legitim și mântuitor, salutar. Scrisoarea Papei adresată împărătesei Irene (Irina) și fiului ei Constantin al IV-lea, în care primatul roman era bine precizat și puternic proclamat, a fost solemn aprobată de Părinții Conciliari. Acest Conciliu, datorită faptului că a fost format numai din episcopi orientali (cei occidentali nu au fost invitați) a fost rău văzut de Carol cel Mare și de teologii săi. În plus, traducerea latină a actelor sale (a canoanelor), făcută din porunca
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
văzut de Carol cel Mare și de teologii săi. În plus, traducerea latină a actelor sale (a canoanelor), făcută din porunca lui Adrian I, a fost foarte defectuoasă. Astfel cuvântul grecesc προσκύνήσις, care înseamnă "venerație", fost tradus cu "adorație", ca și cum conciliul ar fi definit adorarea icoanelor. Din inițiativa și sub controlul regelui Carol cel Mare, un grup de teologi a compus o detaliată și polemică "refutatio" a tot ceea ce îl atingea mai puțin favorabil din actele conciliare; această refutatio a fost
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
a compus o detaliată și polemică "refutatio" a tot ceea ce îl atingea mai puțin favorabil din actele conciliare; această refutatio a fost publicată și este cunoscută sub numele de „"Libri Carolini"”. Atunci papa Adrian I a luat pana întru apărarea conciliului și (să) a furnizat regelui franc toate explicațiile necesare - o face cu erudiție remarcabilă - (cf. PL. 98, coll. 1247 - 1292; cf. și Mansi, XIII, 759-810). Se pare însă că aceste explicații au ajuns prea târziu să împiedice Sinodul de la Frankfurt
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
toate explicațiile necesare - o face cu erudiție remarcabilă - (cf. PL. 98, coll. 1247 - 1292; cf. și Mansi, XIII, 759-810). Se pare însă că aceste explicații au ajuns prea târziu să împiedice Sinodul de la Frankfurt (794), în care a fost condamnat Conciliul Niceea II, ca și cum ar fi învățat adorarea icoanelor. Biograful papei Adrian I spune că a fost un mare îndrăgostit de biserici „"amator ecclesiarum"” și că a insistat pentru restructurarea și înfrumusețarea lor; privilegiate au fost bazilicile și bisericile romane (Romei
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
figuri principale - ca Pavel. În plus, pun accentul pe faptul că Luca nu cunoaște Scrisorile lui Pavel și pare să nu fie bine informat asupra evenimentelor importante ale vieții lui Pavel (de ex. viziunea total diferită a celor doi asupra Conciliului din Ierusalim: - acord unanim este în privința faptului că Luca a fost un personaj cult, familiarizat cu cele două culturi: elenă și iudaică, că a fost de origine păgână și că a trăit în aria paulină, în legătură cu Bisericile care l-au
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
lor Rigomer din Le Mans. La scurt timp înainte de moartea sa, Clovis a convocat un sinod de episcopi gali la Orléans pentru a reforma biserica și a crea o legătură puternică între coroană și episcopatul catolic. Acesta a fost Primul Conciliu de la Orléans. a murit în 511 și e îngropat în Basilica Saint Denis din Paris, în timp ce tatăl său fusese îngropat alături de ceilalți regi merovingieni la Tournai. La moartea sa, teritoriul său a fost împărțit între cei patru fii ai săi
Clovis I () [Corola-website/Science/303235_a_304564]
-
condamnărilor episcopului Tempier din 1270. În 1273 Bonaventura se implică din nou în polemicile universitare prin rostirea unor "Comentarii la Hexameron", după care este creat cardinal. Papa Grigore al X-lea i-a încredințat pregătirea listei de probleme și organizarea Conciliului de la Lyon, la care se dorea reunificarea Bisericilor de Răsărit și de Apus. De asemenea, la același conciliu, Bonaventura este însărcinat să discute cu reprezentanții Constantinopolului pentru a obține de la aceștia abjurarea actului schismatic. I se datorează, spun unii istorici
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
Comentarii la Hexameron", după care este creat cardinal. Papa Grigore al X-lea i-a încredințat pregătirea listei de probleme și organizarea Conciliului de la Lyon, la care se dorea reunificarea Bisericilor de Răsărit și de Apus. De asemenea, la același conciliu, Bonaventura este însărcinat să discute cu reprezentanții Constantinopolului pentru a obține de la aceștia abjurarea actului schismatic. I se datorează, spun unii istorici, faptul că bizantinii au acceptat reunificarea din 1274. Între timp părăsește conducerea ordinului (în mai 1274), grav bolnav
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
și unul de desfătare artistică. Convinsă că o comunicare cu divinitatea nu este posibilă decât în atmosferă creată de cîntecele prescrise de Antifonarul papei, biserica avea motive mai mult decat îndestulătoare să se indigneze. De aici, anatemele pe care diferitele concilii ecleziastice le aruncau aspră acestor fenomene de înnoire și laicizare, încercând să stăvilească evoluția, să readucă muzică bisericească pe făgașul cuminte al gregorianului. Era însă în zadar; oricât ar fi de amenințătoare, anatemele nu puteau opri torentul impetuos a cărui
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
Sub numele de Biserici vechi orientale sunt cunoscute Bisericile apostolice care au refuzat să recunoască hotărârile Conciliului din Calcedon, din anul 451, rupând comuniunea cu Biserica Romano-Catolică și cu Biserica Ortodoxă Răsăriteană. Aceste biserici se împart în cele denumite sub termenul generic de Bisericile celor trei concilii sau "Biserici necalcedoneene" (care cred că Isus Cristos a fost
Bisericile vechi orientale () [Corola-website/Science/299474_a_300803]
-
sunt cunoscute Bisericile apostolice care au refuzat să recunoască hotărârile Conciliului din Calcedon, din anul 451, rupând comuniunea cu Biserica Romano-Catolică și cu Biserica Ortodoxă Răsăriteană. Aceste biserici se împart în cele denumite sub termenul generic de Bisericile celor trei concilii sau "Biserici necalcedoneene" (care cred că Isus Cristos a fost Dumnezeu adevărat și om adevărat, însă cu o formulă a lui Chiril din Alexandria) și o Biserică asiriană, ruptă de celelalte după Conciliul din Efes. De asemenea, aceste biserici se
Bisericile vechi orientale () [Corola-website/Science/299474_a_300803]