35,112 matches
-
să le dăm foc în poarta cimitirului! Marcu, mai târziu părintele Spiridon, încă mai era util sistemului, făcea parte din vechea școală de securitate de la Câmpina, acolo învățase meserie de la tovarășii profesori instruiți la Moscova, instrumentele NKGB-iștilor, cele mai concrete biografii. Nu poate fi scos pe linie moartă un ofițer care a lichidat dușmanii de clasă din tot județul. Domnul maior Marcu a luptat pentru propășirea comunismului, mai este util societății, a jurat credință țării, partidul are nevoie de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
va orna fereastra cu noi. Petre, eu nu sunt chipul la care te închini dimineața. Fecioara a deschis fereastră în icoană și m-a poftit, Fecioara este mult milostivă cu nedefinitul. Acum, din conturul gol, simțirea întregește iluzia omului singur. (Concretul identifică forme, duhul mimează așteptări.) Privește, Preacurata m-a învățat îmbrățișarea cu sufletul, nu am nevoie de mâini! Fecioara privește cerul prin acoperișul bisericii, prin frunze, prin nori. Astăzi am văzut soarele fără să deschid ochii. Doamne, ce limpede este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
leneșă, lumina candelei desena umbre de sfinți pe covoare, pendulul bătea ora două. Petru, nedumerit, privea timpul stalactită în barba lui Dumnezeu. 62. Genia, viața îmi este o continuă fugă, mi-e frică sa dau ochii de cel ce sunt. (Concretul, labirint fluid, rece, lipsit de substanță; concretul, precum o casă ce nu știe pulsul cerului. Plouă doar peste acoperișuri străine, se desfac norii în cochilii părăsite de melci, sfântul Ilie inundă numai corăbiile cu venele tăiate.) Concretul îmi numără vertebrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe covoare, pendulul bătea ora două. Petru, nedumerit, privea timpul stalactită în barba lui Dumnezeu. 62. Genia, viața îmi este o continuă fugă, mi-e frică sa dau ochii de cel ce sunt. (Concretul, labirint fluid, rece, lipsit de substanță; concretul, precum o casă ce nu știe pulsul cerului. Plouă doar peste acoperișuri străine, se desfac norii în cochilii părăsite de melci, sfântul Ilie inundă numai corăbiile cu venele tăiate.) Concretul îmi numără vertebrele de cal mort în grădina împăratului. Alerg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cel ce sunt. (Concretul, labirint fluid, rece, lipsit de substanță; concretul, precum o casă ce nu știe pulsul cerului. Plouă doar peste acoperișuri străine, se desfac norii în cochilii părăsite de melci, sfântul Ilie inundă numai corăbiile cu venele tăiate.) Concretul îmi numără vertebrele de cal mort în grădina împăratului. Alerg. În afara șotronului nu mă pricep să exist. Până la 7, cel mai bine printre morminte învăț să număr. Cimitirul este locul de joacă al îngerilor: pe inimă pășesc în vârful iluziilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bătea ora 2. Petru, speriat, încerca să culeagă timpul risipit pe covor timpul fugea în Evanghelie; coperta, un capac de sicriu. 63. Ești robul propriilor simțiri, Petre. Nu de lume fugi, nu de tine: decorul întregește iluzia, forma definește percepția, concretul delimitează, obsesia. Nu lumea îți toarnă plumb în brațele crucii, nu tu îi uzi rădăcinile să crească mare când vei fi mic, nu îngerii donează aripi lemnului desfrunzit. Robul propriilor nerăspunsuri ești, Petre. Icoana nu este o antologie de rugăciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
refuzul de a idiliza imaginea omului e încă o notă definitorie pentru viziunea antiutopică. Diferența de perspectivă e hotărîtoare. Toate ideile florentinului sînt întemeiate pe istoria adevărată. Deliberat, el se distanțează de procedeele fabulatorii ale utopicilor, preferind "simplei închipuiri" "adevărul concret al faptelor". Presimțind că un suveran îl va contrazice, Machiavelli nu recunoaște nici o valoare operelor de laudă dedicate principilor, de aceea își propune să facă o carte în care "să scrie lucruri folositoare pentru cei care le înțeleg". Sintagmele prin
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pentru că în prezentarea problemelor mă voi îndepărta de modul de tratare obișnuit al celorlalți. Intenția mea fiind însă aceea de a scrie lucruri folositoare pentru cei care le înțeleg, mi s-a părut că este mai potrivit să urmăresc adevărul concret al faptelor decît simpla închipuire. Căci sînt mulți aceia care și-au imaginat republici și principate pe care nimeni nu le-a văzut vreodată și nimeni nu le-a cunoscut ca existînd în realitate. Într-adevăr, deosebirea este atît de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
făcut să treacă drept un mare om, pe care mulți miniștri l-au recunoscut drept primejdios, însă pe care l-au urmat, ale cărui abominabile maxime au fost oferite principilor spre studiu, căruia nimeni nu-i răspunsese încă în mod concret și pe care mulți dintre politicieni îl urmează fără a voi să fie acuzați de aceasta. Fericit ar fi cel care ar putea distruge complet machiavelismul din lume! Eu i-am arătat inconsecvența, e rîndul celor care conduc omenirea să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
franceză trezea de altfel neliniștea multor observatori, ba chiar într-o mare parte a opiniei publice. Acest lucru s-a soldat, în ultimă instanță, cu considerabile progrese realizate în studiul dinamicii populației și, de asemenea, într-o manieră mult mai concretă și mai realistă, prin conceperea și punerea în aplicare a primelor politici de natalitate franceze (Tapinos, 1997). Într-adevăr, Franța a fost una din primele țări din lume care a început, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
ar putea stârni uimirea pentru faptul că îmbătrânirea populației, după două secole de scăderi regulate și simultane ale fertilității și natalității, nu a survenit mult mai repede și nu a avut până acum o amploare superioară celei observate în mod concret, mai ales în Franța. De fapt, trei factori explică păstrarea, pe parcursul secolului al XX-lea, a vârstei medii a populației din lumea bogată, în mod special în Franța, la un nivel acceptabil: mai întâi scăderea mortalității infantile și juvenile; explozia
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
alocația parentală pentru educație este susceptibilă de a fi plătită oricărei familii cu doi copii din care unul are mai puțin de trei ani, imediat ce unul din părinți își întrerupe total sau parțial activitatea profesională pentru creșterea copilului. În mod concret, această condiție asupra activității se adresează mai mult unor familii ale căror venituri sunt modeste, căci costul de oportunitate pentru oprirea sau reducerea activității este cu atât mai mare cu cât venitul din activitate este mai ridicat. Conform aceleiași logici
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
e În stare să deseneze, cromatic și volumetric, configurațiile contingentului. Cu poezia, e alt ceva: ea are un limbaj propriu, diferit de tranzitivitatea obli ga torie a prozei, iar proza, oricît de interiorizată ar fi, are nevoie de epic, de concretul existenței reconstruite, recolo rate cel puțin În convențiile sale elementare. Or, potrivit lor, poate R.S.R. să ofere mai mult decît o imagine sărăcită a realității, coborîtă la al doilea sau la al treilea nivel de reflec tare? ... Reflec tare o dată
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
am iubit enorm și-l iubesc și astăzi pe Macedonski pentru acuitatea descriptivă, pentru coloritul meridional al tablourilor sale, Îl ador pe Arghezi pentru forța cu care-ți azvîrle În față văpăi ascunse, prin care Întreține gherila fără șir a concretului, pe Trakl pentru priveliștile parcă preistorice, pe Apollinaire pentru epica și cromatica lui cu brîndușele de culoarea cearcănelor, pe Rilke pentru capacitatea de a deflagra instantanee memorabile, pe Dylan Thomas pentru efectul exaltant al strălucirilor lui. Pe urmele lor și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
jur Împrejur. Cum adică, să privesc? Cum și cu care retină?... Răspunsul mi l-am dat mai demult, iar acum, prin cărțile sale, vine și mă confirmă mai puțin obișnuitul cărturar Dumitru Constantin-Dulcan. Întrebat dacă studiul morții clinice aduce argumente concrete În favoarea realității lumii celeilalte, neuropsihiatrul afirmă: „Unul din cele mai puternice argumente este faptul că, În timpul morții clinice, nevă ză torii din naștere văd pri ma oară ce se Întîmplă În jur. Ei văd cu ochii spiri tului, ai corpului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
monoteismul iudaic, unde toți sunt egali în fața lui Iahve)60. • Alte sensuri ale lui aphiemi: „a emite”, „a da drumul” (lacrimilor sau cuvintelor); cu pneuma: „a-și da duhul, a muri”. Avem de-a face cu un ansamblu de sensuri concrete în care nu intervine deloc ideea de voință, de hotărâre a subiectului de a șterge cu buretele consecințele nefaste ale unei acțiuni reprobabile. • Indiferență sau nepăsare față de consecințele unui acțiuni: „a lăsa să scape”, „a da drumul”, „a neglija”, „a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
extraordinară, pentru a o răpune. Aceasta își „taie” un munte și plutește așezată pe el deasupra pământului. Mulțimea o atacă furioasă. Atunci, ființa cu chip de om scoate din gură un val de flăcări. Toți vrăjmașii devin scrum, în sensul concret al cuvântului. Ființa coboară de pe muntele zburător și cheamă împrejurul său o altă mulțime, calmă și senină. Viziunea are o clară semnificație eshatologică, scoasă în evidență și de interpretarea oferită în continuare. Omul ieșit din apele mării nu este altul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
După isprăvirea sacrificiului, îngerul însoțitor, Iaoel, îl așază pe Abraham pe aripa dreaptă a porumbelului, el însuși suindu-se pe aripa stângă a turturelei și astfel zboară până la al șaptelea cer. Călătoria, suișul descris în termeni cât se poate de concreți, în dimensiune fizică, are probabil la origine o experiență personală de ordin mistic 119. La un moment dat, îi întâmpină o lumină extrem de puternică; Abraham se simte sfârșit, părăsit de vlagă. În interiorul acestei lumini se află o mulțime de figuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
intrare. Dar cel mai șocant episod, pentru un creștin ortho-dox, îl constituie nașterea. La două luni după ce rămâne însărcinată, Maria constată cu uimire că burta i s-a retras, în timp ce Iosif are viziunea nașterii fiului său, Isus. Prin urmare, caracterul concret al Întrupării este negat prin recurgerea la viziune. Să clarificăm acum pe scurt câteva aspecte ideologice ale apocrifei. Așa cum remarcă Norelli, autorul nu urmărește să transmită o hartă exactă a lumii de dincolo. Primele cinci ceruri sunt identice, descrierile par
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Lui i se datorează recoltele îmbelșugate, întrucât dăruiește roua și ploaia, și tot lui, răgazul obținut de cei păcătoși în infern (a se vedea Apocalipsa lui Pavel). Descrierea spațiilor extramundane și a întâlnirilor cu locuitorii lor pleacă de la experiențe mistice concrete, transfigurate literar. Exemplul cel mai frapant îl găsim tot în 4Ezdra, unde ni se descrie o tehnică specială pentru obținerea viziunii (9,23-25): Ezdra trebuie să petreacă singur, vreme de șapte zile, în deșert; va consuma numai flori și ierburi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și cea sapiențială prezintă nu puține elemente comune. În Enoh sau în Testamentul lui Abraham, viziunile sunt povestite de cei doi protagoniști fiilor sau întregii lor familii en guise de testament. E vorba despre un testament spiritual, firește. Aceste viziuni concrete, rod al unor experiențe mistice, supramundane, cu rol mobilizator (protagoniștii urmăresc progresul în virtute al neamului lor), se combină cu numeroase apoftegme sau anecdote formative, rod al experiențelor oferite de viața obișnuită, de zi cu zi. Prin urmare, scopul urmărit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
versiunea lui Aquila șo altă traducere în greacă a Vechiului Testament, mai literală - n.n.ț, fidelă literei textului biblic, constituie pentru dânșii calea ideală de acces spre acest text. (M. Harl) Voi exemplifica ideea lui Marguerite Harl prin câteva exemple concrete. Așadar cum citeau și cum interpretau Părinții Bisericii Vechiul Testament? - Origen își începe Exortația la martiriu cu un citat din Isaia 28,9-11. Dăm versiunea Bibliei românești, iar apoi versiunea din textul lui Origen. Biblia românească: „șPe cine vrea acesta să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe de o parte, ele sunt necreate (existând din veci), întrucât aparțin lui Dumnezeu; pe de altă parte, sunt diferite de esența divină, ce rămâne intangibilă, de nepătruns și transcendentă. Lumina contemplată de isihaști în inimă ar fi tocmai lumina concretă a acestor „energii necreate”. Datorită acestei teorii, Palamas păstrează neatinsă ideea transcendenței lui Dumnezeu și aduce argumente în favoarea unei mistici creștine de natură practică, și nu doar rațională (ca la Origen și Evagrie). În replică, adversarii săi l-au acuzat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la chestiunile prezentului, ci „să pătrundă până la sursa vitală a spiritului lor, până la acea intuiție fundamentală și secretă care le călăuzește gândirea și ne revelează una din marile atitudini posibile (sic!), pe care teologia le-a adoptat într-o situație concretă și unică”. Așadar, nu readaptare a unor soluții, perimate prin însuși faptul că aparțin unui trecut radical diferit de prezent, ci pătrundere în intimitatea Tradiției, pentru a înțelege sensul unor „gesturi” pe care Biserica le-a făcut în contexte ireversibile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un obiect, ci ca pe Subiectul prin excelență”; „să țină cont de dimensiunile noi pe care știința le-a conferit timpului și spațiului, pe care literatura le-a conferit sufletului și societății”; în sfârșit, teologia trebuie să devină „o atitudine concretă în fața existenței, lumina interioară a unei acțiuni où la vie se joue toute entière”. Dar patristica ce rol poate avea în scenariul respectiv? Pentru Daniélou, o primă trăsătură a gândirii religioase a epocii o constituie restabilirea legăturii cu sursele esențiale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]