1,810 matches
-
date trebuie utilizate de procesarea geometrică invocată. În codul secvențial este posibil să se controleze fluxul programului utilizând sintaxe if-then-else și forme variate de bucle. Asemenea structuri de control al fluxului au fost adăugate de curând la GPU-uri. Scrierile condiționale ar putea fi terminate utilizând o serie de operații aritmetice pe bit în mod corespunzător, dar branșamentele de buclă și condiționale nu au fost posibile. GPU-urile recente permit branșament, dar de obicei cu o penalizare de performanță. Branșamentul ar
GPGPU () [Corola-website/Science/322733_a_324062]
-
forme variate de bucle. Asemenea structuri de control al fluxului au fost adăugate de curând la GPU-uri. Scrierile condiționale ar putea fi terminate utilizând o serie de operații aritmetice pe bit în mod corespunzător, dar branșamentele de buclă și condiționale nu au fost posibile. GPU-urile recente permit branșament, dar de obicei cu o penalizare de performanță. Branșamentul ar trebui evitat în general în buclele interne, indiferent de microprocesor sau codul GPU, și tehnici variate, cum ar fi rezoluția static
GPGPU () [Corola-website/Science/322733_a_324062]
-
Toate pisicile sunt animale. Premisa 2": Labus este un animal. "Concluzie": Labus este pisică. Concluzia e eronată, pentru că Labus poate la fel de bine să fie câine, cal etc... Eroarea evaluării probabilităților: Se referă la a judeca un eveniment pe baza probabilităților condiționale, fără a lua în calcul efectul probabilităților evenimentelor anterioare producerii evenimentului în cauză. Eroare de coroborare (conjuncție): Presupune că un rezultat datorat îndeplinirii simultane a mai multor condiții este mai probabil decât un rezultat datorat îndeplinirii uneia singure. "Exemplu": Linda
Erori formale de logică () [Corola-website/Science/322764_a_324093]
-
fonetica), și unul individual, de natură subiectivă. Alungirea combinatorie a consoanei De exemplu, la verbele cu rădăcina terminată în r și care au infinitivul cu sufixul -ir ("courir" „a alerga”, "mourir" „a muri” etc.), la formarea viitorului simplu și a condiționalului prezent cade i-ul sufixului, ceea ce provoacă întâlnirea a doi rr, de unde rezultă [ʁː] lung: "je courrai" [ʒǝ.ku.ʁːe ] „voi alerga”, "îl/elle mourra" [mu.ʁːa] „va muri”. Aceasta permite diferențierea formei lor de condițional prezent de cea de
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
viitorului simplu și a condiționalului prezent cade i-ul sufixului, ceea ce provoacă întâlnirea a doi rr, de unde rezultă [ʁː] lung: "je courrai" [ʒǝ.ku.ʁːe ] „voi alerga”, "îl/elle mourra" [mu.ʁːa] „va muri”. Aceasta permite diferențierea formei lor de condițional prezent de cea de indicativ imperfect: La fel se diferențiază indicativul imperfect și prezent, persoanele I și a II-a plural ale verbelor cu rădăcina terminată în [wa]: "nous croyions" [nu.krwa.jːɔ̃] „(noi) credeam” (indicativ imperfect) / "nous croyons
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
ca semiauxiliare, iar verbul cu sens deplin este la infinitiv. În cele ce urmează se prezintă modurile, timpurile și perifrazele verbale din franceză, prin intermediul unui verb activ și al unuia reflexiv. Infinitiv - prezent: - trecut: Indicativ - prezent: - timpuri trecute: - timpuri viitoare: Condițional: - prezent: - trecut forma I: - trecut forma a II-a (aceeași formă ca a subjonctivului mai mult ca perfect): Subjonctiv: - prezent: - trecut: - imperfect - mai mult ca perfect: Imperativ: - prezent: - trecut: Participiu: - prezent: - participiu trecut (vezi formele compuse de până aici) - perfect
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
nowiki> Verbele de tipul "attendre" au la persoana a III-a singular desinența zero și în scris. În general, indicativul prezent francez are aceleași valori ca cel românesc. O diferență este că această formă se folosește în propozițiile subordonate circumstanțiale condiționale introduse prin conjuncția "si" inclusiv pentru exprimarea unei acțiuni viitoare. Exemplu: "Si tu finis tes études même dans dix ans, tu trouveras un emploi chez moi" „Dacă îți vei termina studiile chiar și peste zece ani, vei găsi un loc
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
primul rând o acțiune anterioar față de cea a altui verb la trecut, corespunzând în română uneori mai mult ca perfectului, alteori perfectului compus, alteori imperfectului: În afară de aceste folosiri, mai mult ca perfectul trebuie folosit și ca formă a predicatului subordonatei condiționale introduse prin "si", în locul conditionalului trecut, atunci când se exprimă o condiție neîndeplinită în trecut: "Si tu m’avais écouté, tu ne serais pas dans cette situation" „Dacă m-ai fi ascultat, n-ai fi în situația asta”. Formare: rădăcina infinitivului
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
indicativul prezent: "Il vient demain" „Vine mâine”. Diferența dintre cele două exemple este că viitorul simplu prezintă acțiunea ca promisă, pe când prezentul exprimă cu mai multă certitudine că acțiunea va avea loc. Viitorul nu poate fi folosit pentru predicatul subordonatei condiționale cu "si". În locul lui se folosește indicativul prezent (vezi mai sus Indicativul prezent). Formare: "avoir" sau "être" la viitorul simplu + participiul trecut: Viitorul anterior exprimă o acțiune situată în timp înaintea altei acțiuni, exprimată cu viitorul simplu sau cu modul
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
deosebite ale sale este exprimarea unei acțiuni presupuse din trecut. În acest caz corespunde prezumtivului trecut din română: "Il revient déjà ; il aura manqué son train" „Se întoarce deja; o fi pierdut trenul”. Forma acestui timp este aceeași cu a condiționalului prezent (vezi mai jos), fiind folosit în propoziție subordonată, de exemplu în vorbirea indirectă, pentru a exprima o acțiune posterioară celei a predicatului propoziției regente, dacă acesta este la un timp trecut (regulă a concordanței timpurilor la indicativ): "Tu m
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
regent este la un timp trecut: Exemplu: "Il regrettait que son essai eût échoué (limba veche) → "Il regrettait que son essai ait échoué (limba actuală) „Îi părea rău că încercarea sa a dat greș”. Formele temporale folosite curent la modul condițional sunt prezentul și trecutul numit forma I. Formare: rădăcina viitorului simplu, care este forma de infinitiv (fără "e" în cazul sufixului "-re") + desinențele indicativului imperfect. De aici rezultă că verbele care sunt neregulate la viitorul simplu sunt neregulate și la
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
sunt prezentul și trecutul numit forma I. Formare: rădăcina viitorului simplu, care este forma de infinitiv (fără "e" în cazul sufixului "-re") + desinențele indicativului imperfect. De aici rezultă că verbele care sunt neregulate la viitorul simplu sunt neregulate și la condiționalul prezent. Exemple: În general, valorile condiționalului prezent francez sunt aceleași ca ale celui românesc, cu unele deosebiri: Formare: "avoir" sau "être" la condițional prezent + participiul trecut: Și folosirea acestei forme verbale este în general aceeași ca a celei corespunzătoare din
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
I. Formare: rădăcina viitorului simplu, care este forma de infinitiv (fără "e" în cazul sufixului "-re") + desinențele indicativului imperfect. De aici rezultă că verbele care sunt neregulate la viitorul simplu sunt neregulate și la condiționalul prezent. Exemple: În general, valorile condiționalului prezent francez sunt aceleași ca ale celui românesc, cu unele deosebiri: Formare: "avoir" sau "être" la condițional prezent + participiul trecut: Și folosirea acestei forme verbale este în general aceeași ca a celei corespunzătoare din română. Deosebiri: Din cele două forme
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
indicativului imperfect. De aici rezultă că verbele care sunt neregulate la viitorul simplu sunt neregulate și la condiționalul prezent. Exemple: În general, valorile condiționalului prezent francez sunt aceleași ca ale celui românesc, cu unele deosebiri: Formare: "avoir" sau "être" la condițional prezent + participiul trecut: Și folosirea acestei forme verbale este în general aceeași ca a celei corespunzătoare din română. Deosebiri: Din cele două forme ale imperativului, prezent și trecut, cea de-a doua este rar folosită. În franceză, imperativul prezent are
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
-mă”. Verbul la gerundiv nu are niciodată subiect propriu, acțiunea pe care o exprimă este o împrejurare a acțiunii verbului regent, iar cele două sunt totdeauna simultane. În principal are funcție de complement circumstanțial de mod, de timp, de cauză sau condițional, care uneori se împletesc. Exemple: Le client est sorti du bar en titubant „Clientul a ieșit din bar clătinându-se”, "Ils ont eu un accident en rentrant de vacances" „Au avut un accident întorcându-se din concediu”, "Elle s’est
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
național ca fiind sărbători în care se fac cadouri. Un inel oferit ca un cadou de Crăciun, cel mai probabil va rămâne în posesia femeii în cazul unei despărțiri. În majoritatea statelor din America, inelele de logodnă sunt considerate "cadouri condiționale" în conformitate cu normele legale de proprietate. Asta e o excepție față de regula generală care susține ca orice cadou nu se returnează după ce este oferit. Un caz în New South Wales, Australia a vizat un proces foarte urât, în care bărbatul a
Inel de logodnă () [Corola-website/Science/329333_a_330662]
-
a anulat chiar dacă bărbatuș i-a spus femeii că poate să păstreze inelul de logodnă. Curtea Supremă din New South Wales a susținut că, deși bărbatul i-a spus femeii că poate să îl păstreze, inelul a rămas un cadou condițional,i deoarece reflecta dorința lor de a se împăca și pentru că l-a aruncat, femeia a fost nevoită să plătească costul inelului, adică 15,250 dolari. În Anglia și Wales, dăruirea unui inel de logodnă se presupune a fi un
Inel de logodnă () [Corola-website/Science/329333_a_330662]
-
Phillippe Eberhard arată că dacă ecuațiile acceptate ale teoriei relativiste ale câmpului cuantic sunt corecte, niciodată nu ar trebui să fie posibil să se încalce experimental cauzalitatea utilizând efecte cuantice (a se vedea referința care tratează problema, subliniind rolul probabilităților condiționale). Cu toate acestea, există cei care perseverează în încercarea de a comunica retroactiv. Unii fizicieni au speculat despre posibilitatea ca aceste experimente să poată fi modificate într-un mod care ar fi în concordanță cu experimentele anterioare, dar care ar
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
sunt fundamentate în dreptate, și un angajament față de dreptate poartă cu el o obligație de nu respecta legi nedrepte. nu sunt necesare, întrucât contractele sociale nu sunt esențiale pentru o acțiune morală . Nu se ajunge la hotărâri în mod ipotetic, condițional, ci și absolut, ca în . Acest lucru necesită ca un individ să-și imagineze ce ar face în locul altuia, dacă ar crede ceea ce-și imaginează cealaltă persoană că este adevărat. Consensul rezultat este acțiunea întreprinsă. Astfel, acțiunea nu este
Modelul stadial de dezvoltare morală al lui Lawrence Kohlberg () [Corola-website/Science/337468_a_338797]
-
în franceză), participiul prezent și participiul trecut. Apăruseră în schimb alte forme verbale încă în perioada anterioară, care se generalizează în franceza veche. Formele personale ale auxiliarului "avoir" „a avea” devin desinențele personale ale viitorului ( > > "chanterai" „voi cânta”) și ale condiționalului prezent ( > * > "chanteroie" > fr. mod. "chanterais" „aș cânta”). Pe lângă perfectul compus, se constituie și majoritatea celorlalte forme verbale compuse, cu verbele auxiliare "avoir" și "être" „a fi”, în esență distribuite între verbele cu sens lexical deplin ca în franceza modernă. Formelor
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
verbul auxiliar conjugat la timpul simplu și participiul trecut al verbului cu sens lexical deplin, exprimând caracterul săvârșit și anterior față de timpul simplu sau față de alt timp compus. Astfel apar și indicativul mai mult ca perfect, viitorul anterior, trecutul anterior, condiționalul trecut, subjonctivul trecut, subjonctivul mai mult ca perfect și infinitivul trecut. Apar deja și forme supracompuse, dar li se cunosc puține ocurențe și nici ulterior nu vor fi folosite frecvent. Pe lângă continuarea împrumuturilor din latină, secolul al X-lea este
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
a conjugării franceze se definitivează la sfârșitul secolului al XVII-lea. Perfectul compus abia începe să fie folosit în locul perfectului simplu. Gramaticile îl limitează pe primul la acțiunile care au loc cu mai puțin de o zi înainte de momentul vorbirii. Condiționalul trecut este încă rar în secolul al XVII-lea în locul subjonctivului mai mult ca perfect cu aceeași valoare, dar îl va înlocui în mare măsură în a doua jumătate a secolului următor. Dacă până atunci negarea simplă a verbului se
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
timpurilor verbale din propozițiile frazei. Modul verbal al predicatului subordonatei depinde în general de cum vede subiectul propoziției principale acțiunea, evenimentul, existentă, starea, recepționarea pasivă a unei acțiuni exterioare, transformarea etc., într-un cuvânt procesul subordonat. Acest mod poate fi indicativul, condiționalul sau subjonctivul. Fiecare își are corespondentul în limba română (cel al subjonctivului este conjunctivul), dar din punctul de vedere al folosirii lor, modurile nu-și corespund totdeauna în cele două limbi. Alegerea modului este indicată de anumite elemente ale frazei
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
poate avea subiect aparent, "ce", "cela" sau "ça". În acest caz, "îl" este înlocuit de "ce": "Que tu hésites, c’est normal". Modul predicatului unei subiective de dupa principala este determinat de ceea ce exprimă predicatul principalei. Se folosește modul indicativ sau condițional dacă predicatul principalei exprimă: Subjonctivul este cerut de verbele regente care exprimă: Predicatul subiectivei este în mod normal la subjonctiv dacă aceasta stă înaintea principalei: "Cela me pârâit évident que Dupont est coupable" „Îmi pare evident că Dupont este vinovat
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Dupont est coupable" „Îmi pare evident că Dupont este vinovat” → "Que Dupont soit coupable, cela me pârâit évident". Modul de folosit pentru predicatul completivei directe este de asemenea determinat de ceea ce exprimă verbul sau regent. Se folosește modul indicativ sau condițional dacă verbul regent exprimă următoarele: Predicatul completivei directe este la subjonctiv dacă verbul sau regent exprimă următoarele: Sunt și verbe regente care au mai multe sensuri sau nuanțe de sens, si in functie de acestea, predicatul subordonatei poate fi la
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]