7,400 matches
-
R. Sanson, 1976) au urmărit etapele prin care data de 14 iulie a fost construită și impusă ca sărbătoare națională a Franței și tehnicile ceremoniale prin care mecanismul comemorării a reordonat și resemnificat trecutul. Dacă inițial finalitatea sărbătorii era una „conservatoare” (a păstra și apăra memoria revoluției), foarte repede o nouă perspectivă, teleologică, și-a făcut loc: sărbătoarea trebuia nu numai să comemoreze faptele de odinioară, ci și să promoveze un „viitor repetitiv”, un viitor al speranței, un viitor care garantează
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
, gazetă politică apărută la Craiova în aprilie-mai 1879 și în aprilie-mai 1883. Publicație efemeră, scoasă prima dată la 18 aprilie 1879 în cadrul campaniei electorale a Partidului Conservator, D. a fost redactată de I. L. Caragiale, chemat special de la București pentru a întări rândurile publiciștilor conservatori din capitala Olteniei. Nu s-a păstrat nici un număr din gazetă, dar s-au conservat alte mărturii ale rolului pe care scriitorul l-
DOLJUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286819_a_288148]
-
la Craiova în aprilie-mai 1879 și în aprilie-mai 1883. Publicație efemeră, scoasă prima dată la 18 aprilie 1879 în cadrul campaniei electorale a Partidului Conservator, D. a fost redactată de I. L. Caragiale, chemat special de la București pentru a întări rândurile publiciștilor conservatori din capitala Olteniei. Nu s-a păstrat nici un număr din gazetă, dar s-au conservat alte mărturii ale rolului pe care scriitorul l-a avut cu acest prilej: o carte de vizită prin care își asumă răspunderea pentru tot ce
DOLJUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286819_a_288148]
-
concertate, statornice și decisive provenite din sudul Dunării, în timpul lui Constantin cel Mare, creștinismul a cuprins treptat întreaga populație nord-danubiană, mai ales în intervalul 350-450. Învingând în timpul acesta rezistența păgânismului, el s-a generalizat treptat și în lumea rurală, mai conservatoare, adeptă a vechilor credințe. În a doua jumătate a secolului al VI-lea, se poate vorbi în fostele teritorii ale Daciei romane, despre o populație romanică, general latinofonă și creștină. În secolul al VI-lea, creștinismul apare consolidat definitiv la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rural, de aceea numele orașelor a dispărut și s-a pierdut până și noțiunea de oraș, dar nici proprietățile (fermele) agricole (villae) n-au supraviețuit (vezi cap. I). În asemenea condiții vitrege, continuitatea trebuie urmărită în ținuturile rurale (sate), mai conservatoare și mai rezistente, care au păstrat formele de organizare străveche (arhaice), precum comunitatea sătească, putem menționa denumirea de sat (fsat), din latinul fossatum, și aceea de țară (țări), din terra (terrae). Comunitatea rurală s-a organizatt ca o obște sătească
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
denotă că limba română este cea mai apropiată dintre toate limbile romanice de vorbirea populară și cea mai puțin influențată de latina clasică, deoarece biserica și administrația (statul) s-au dezvoltat în sfera greco-slavă din Bizanț. Aceasta evidențiază și spiritul conservator al părții vestice din Dacia traiană, unde colonizarea romană a fost intensă și de lungă durată, cu așezări populate și înfloritoare, ca și cele din Dobrogea. E. Gamillscheg opina: "Nucleele românești din provincia Dacia găsite de noi în Munții Apuseni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Munții Făgăraș, în Muntenia de sud, poate și cele din unele regiuni din sudul Olteniei, reprezintă continuarea firească a unor așezări romane". Brătianu susține, sprijinit pe observațiile romanistului Gamillscheg, ideea întâlnirii a două curente, unul transcarpatic, mai vechi și mai conservator, și altul transdunărean, deschis influențelor pătrunse pe valea Dunării, întâlnire din care a rezultat limba română (această idee revine, la Brătianu, și în Tradiția...). Trebuie să subliniem din nou ușurința cu care circulau termenii veniți de dincolo de Dunăre și fuziunea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acestuia, mai colaborează cu versuri, proză, note și articole, iscălind și Grigore Sevastin sau Al. Croitoru (pseudonime la care târziu se va adăuga și Miron Cristea), la „Revista idealistă”, „Revista noastră”, „Bunul prieten”, iar după ce devine student, la „Revista celorlalți”, „Conservatorul”, „Românul literar și politic”, „Insula”, „Versuri și proză”, „Facla”, „Rampa” ș.a. Editorial, debutează cu placheta Spre Cetatea zorilor (1912). După ce își ia, în 1911, licența în drept și, în 1913, pe cea în litere, avocat la Târgu Jiu și profesor
CRUCEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
București, 1985; Lauda vieții, îngr. și pref. Florea Firan, Craiova, 1987; Scrieri în proză, îngr. și pref. Constantin Mohanu, București, 1987. Traduceri: Alphonse Daudet, Scrisori din moara mea, București, f.a. Repere bibliografice: Lucilius [Alexandru Macedonski], O treime de poeți, „Liga conservatoare”, 1905, 6; [Ovid Densusianu], Mihail Cruceanu, „Spre Cetatea zorilor”, „Vieața nouă”, 1912, 8; Trivale, Cronici, 155-157, 238; Aderca, Contribuții, I, 397-400; Perpessicius, Opere, II, 331-342, XI, 165-169; Lovinescu, Scrieri, IV, 564-565; Călinescu, Ist. lit. (1982), 705; Valeriu Râpeanu, Mihail Cruceanu
CRUCEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
duce acum o campanie agresivă împotriva poporanismului „Vieții românești”, identificat cu sămănătorismul, dar mai cu seamă împotriva literaturii lui M. Sadoveanu, într-un lung serial de articole: Ce a însemnat „Curentul nou” de la 1906 (1/1920), Poporanismul liberal și poporanismul conservator (3/1920), Falimentul poporanismului (4/1920). În paginile celei de-a doua serii a revistei, publică schițe și nuvele Jean Bart, Bucura Dumbravă, Constanța Marino-Moscu, Al. Cazaban, Ludovic Dauș, Tudor Măinescu, G. Rotică, iar versuri semnează Ludovic Dauș și Al.
CURENTUL NOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286587_a_287916]
-
trebuie corelate cu cifrele călătorilor transportați - în anul 2006 s-a înregistrat o creștere semnificativă -, în condițiile în care transporturile rutiere de persoane par să fi intrat într-o perioadă nefavorabilă. Situația datoriilor apare ca fiind gestionată într-un stil conservator. Cu excepția anului 2004, când a înregistrat un vârf relativ, datoriile urmează dinamica generală, regăsindu-se în „valurile” de noi mijloace de transport achiziționate sau în investițiile de infrastructură. Tabelul I.5 Sursă: http://www.mfinante.ro/contribuabili Notă. În 2001
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
primă parte (purtând titlul Rumänien wie es ist) apare în ziarul vienez „Die Zeit”, sub semnătura Un patriot român. În 1908, crezând că dă curs unei chemări politice pe care, de fapt, nu o avea, C. se înscrie în Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu. Împlinind șaizeci de ani, refuză proiectul de sărbătorire și recompensa națională ce se plănuia în România, socotind desigur că toate acestea vin prea târziu. Moare fulgerător, de inimă, rămășițele lui pământești fiind aduse după un
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
în 1909, îl face implicării politice a omului de condei, C. nu are vocație în acest domeniu. E adevărat și că disprețuia prea mult politicianismul pentru a se înregimenta în vreun partid. Natură capricioasă, el semnează când la „Timpul”, ziar conservator, când la „Voința națională”, organ liberal, dar și la „Constituționalul” junimist, la „Gazeta poporului”, foaie liberală, și iarăși la un ziar conservator, „Epoca”. După o perioadă de atașament, poate sincer, față de ideile liberale, C. ajunge să le considere un reflex
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
prea mult politicianismul pentru a se înregimenta în vreun partid. Natură capricioasă, el semnează când la „Timpul”, ziar conservator, când la „Voința națională”, organ liberal, dar și la „Constituționalul” junimist, la „Gazeta poporului”, foaie liberală, și iarăși la un ziar conservator, „Epoca”. După o perioadă de atașament, poate sincer, față de ideile liberale, C. ajunge să le considere un reflex degradat, până la schimonoseală, al pașoptismului. Este una dintre temele publicisticii sale, pe care o exploatează și în comedii. Fără a se integra
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
se înscrie în Partidul Radical al lui G. Panu; împreună cu Panu, va trece la conservatori, criticând drastic, în „Epoca”, liberalismul românesc. Nici acest ultim mariaj nu durează. În 1901, în „Moftul român”, se declară independent. Va intra, totuși, în Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu, ținând și el cuvântări în turneele și campaniile omului politic pe care îl admiră. Articolele sale politice, reportajele parlamentare, reflectând toate aceste sinuozități și inconsecvențe, impun prin luciditate, prin energia iradiantă a argumentației și, în
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
în variabila gamă de opțiuni a scriitorului. Părerile lui C. despre artă și literatură nu trădează, orice s-ar spune, un spirit teoretic. Sunt reflexiile inteligente și de bun-simț ale unui om - „om vechi”, cum se recomanda singur - cu vederi conservatoare. Dacă arta oglindește realitatea, viabilitatea ei este asigurată de „înțelesul omenesc” pe care îl conține („nici artă fără înțeles, nici înțelesul fără artă”), dar, în planul expresivității, și de talentul și truda creatorului. Dintre toate felurile de a scrie, se
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
N. Suțu și G. Mârzescu, dar unul dintre redactori, dacă nu unicul, trebuie să fi fost Iacob Negruzzi. Cu un aspect modern, în comparație cu celelalte periodice locale, C. nutrea ambiția de a se adresa întregii țări, în numele fracțiunilor ieșene ale Partidului Conservator. Gazeta devine ea însăși un teren de luptă politică între gruparea conservatorilor „vechi”, condusă de G. Mârzescu, și grupul tinerilor, având în frunte pe Vasile Pogor, Titu Maiorescu și Iacob Negruzzi. Spațiul cel mai întins este ocupat în C. de
CONSTITUŢIUNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286388_a_287717]
-
redactori calificați, unul dintre ei fiind I. L. Caragiale, care tocmai demisionase de la direcția Teatrului Național. C. a avut o apariție neîntreruptă până la sfârșitul anului 1900, când, victimă de data aceasta a unei noi restructurări a organizației din București a Partidului Conservator, va fuziona cu „Timpul”, în locul lor ieșind astfel „Conservatorul”. Din 1891 s-a interzis difuzarea gazetei în Transilvania, iar subterfugiul de a continua expedierea sub o denumire de circumstanță, „Gazeta nouă”, nu a reușit. Linia politică va fi cea junimistă
CONSTITUŢIONALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286387_a_287716]
-
tocmai demisionase de la direcția Teatrului Național. C. a avut o apariție neîntreruptă până la sfârșitul anului 1900, când, victimă de data aceasta a unei noi restructurări a organizației din București a Partidului Conservator, va fuziona cu „Timpul”, în locul lor ieșind astfel „Conservatorul”. Din 1891 s-a interzis difuzarea gazetei în Transilvania, iar subterfugiul de a continua expedierea sub o denumire de circumstanță, „Gazeta nouă”, nu a reușit. Linia politică va fi cea junimistă, cu nuanțele impuse de conjuncturile politice și sociale. Dar
CONSTITUŢIONALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286387_a_287716]
-
lungi și minte scurtă, cu o intrigă facilă, de vodevil, reprezentată în 1845 și tipărită în același an. Ironia autorului, greoaie, se îndreaptă în egală măsură (la fel ca în unele comedii ale lui V. Alecsandri) împotriva boierilor mărginiți și conservatori, dar și împotriva tinerilor ușuratici, întorși de la Paris cu maniere cosmopolite. Eroii vorbesc într-o limbă moldovenească firească, cu unele preferințe lexicale (arhaisme sau neologisme) care le dezvăluie starea socială sau nivelul de cultură. A mai compus o comedie cu
COPCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286405_a_287734]
-
lui Hasdeu. Și tot poetul mai indică o sursă: Baco e o prescurtare de la Bacchus, la care adaugă latinescul via („cale”), așadar: Bacovia înseamnă și „calea lui Bacchus”. Frecventează cenaclul literar al lui Macedonski. Alte colaborări, la „Românul literar”, „Liga conservatoare”, „Revista idealistă”. Cele mai multe (și mai bune) poeme sunt scrise de B. în această perioadă (20-22 de ani). Numele lui este menționat de M. Dragomirescu în „Convorbiri” (februarie 1907), iar I. M. Rașcu (Evandru) scrie despre el (Un cântăreț al toamnei
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
și a făcut parte, din 1894 până în 1904, din comitetele succesive de direcție ale „Convorbirilor literare”, la care a și colaborat, în aceeași perioadă. Activitatea politică a junimiștilor a susținut-o prin articolele din „România jună” (1899-1900) și din „Tribuna conservatoare”, ziar al cărui redactor a fost din martie 1903 până în iulie 1904. Discipol al lui Maiorescu, B. a reprezentat una dintre speranțele junimismului de după 1890. Dar articolele sale de critică literară, rămase în pagini de revistă, ca, de altfel, și
BASILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285667_a_286996]
-
locale, ministere de resort etc.), care nu au fost nevoiți să caute soluții Și să ia decizii în acest sens. Din păcate, cererea turistică este în continuare motivată mai ales de prețuri Și modă, iar oferta rămâne în continuare extrem de conservatoare. În al doilea rând, creșterea a rămas conceptul-cheie al societății Și, în consecință, Și al industriei turistice. Chiar dacă apariția conceptului de dezvoltare durabilă a ridicat semne de întrebare cu privire la unele forme ale creșterii, industria turistică nu a reușit să accepte
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
Drept tot din Iași, se transferă la București, obține licența în 1907 și doctoratul în 1911. Din 1910, semnează D. Barnosche (Barnoschi)-Vasiliu, oficial numindu-se Dumitru V. Barnoschi abia din 1939. În anii din preajma războiului se apropie de Partidul Conservator și de fruntașul acestuia, P. P. Carp. În timpul ocupației germane, este prefect al județului Prahova. În 1920, primește recomandarea de profesor la Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți, dar numirea nu i-a fost ratificată, sub pretextul colaboraționismului cu
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
, gazetă politică și literară apărută la București, de trei ori pe săptămână și apoi zilnic, între 29 noiembrie 1878 și martie 1884. Când fracțiunea „liberalilor sinceri”, ale cărei idei politice le apăra B. p., se unește cu Partidul Conservator, gazeta fuzionează cu „Timpul” și în locul lor se va înființa, de la 18 martie 1884, „România”. La B. p. a colaborat frecvent cu articole de orientare literară, dar și în calitate de cronicar dramatic și literar, G. I. Ionnescu-Gion. În 1879 și 1880
BINELE PUBLIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285740_a_287069]