1,866 matches
-
rr se rostește lung în cazurile limitate menționate mai sus, la secțiunea Consoane. În afară de aceasta, există unele lungiri individuale, dar admise de standard, ale consoanelor dd ("adduction" „aducție”), ll ("illisible" „de necitit”), mm ("grammaire" „gramatică”) și nn ("inné" „înnăscut”). Despre consoanele finale de regulă nepronunțate este de menționat că sunt totuși pronunțate la sfârșitul unor cuvinte care se leagă de cuvântul următor, dacă acesta începe cu o vocală (inclusiv cu h mut în grafie). Despre aceasta vezi Legătura ("liaison"). Grupuri din
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
quelles" și "rencontrées" marca femininului și pe cea a pluralului, acordându-se între ele. Imaginea dată cuvântului de literele folosite pentru scrierea sa face vizibilă apartenența la o anumită familie lexicală. Este unul din motivele pentru care s-au păstrat consoanele finale nepronunțate. De exemplu, m din "faim" „foame” este prezent și în "famine" „foamete”, "famélique" „famelic” și "affamé" „înfometat”. Pe lângă aceasta, imaginea cuvântului permite diferențierea omofonelor, de exemplu "faim" vs. "fin" „fin” vs. "feint" „prefăcut”. După apariția dicționarului din 1835
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
Acest articol tratează despre sistemul fonologic, fenomenele fonetice și prozodia limbii franceze standard. Aspectul sonor al limbii franceze prezintă următoarele caracteristici generale: Fonemele consonantice ale limbii franceze sunt: Observații: Consoanele în cuvinte: În ortografia franceză, consoanele duble sunt foarte frecvente, fără să corespundă în general unor consoane lungi în pronunțare. Sunt totuși cazuri când consoanele se pronunță lung. Sunt două tipuri de alungire a consoanelor, unul general, de natură combinatorie
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
Acest articol tratează despre sistemul fonologic, fenomenele fonetice și prozodia limbii franceze standard. Aspectul sonor al limbii franceze prezintă următoarele caracteristici generale: Fonemele consonantice ale limbii franceze sunt: Observații: Consoanele în cuvinte: În ortografia franceză, consoanele duble sunt foarte frecvente, fără să corespundă în general unor consoane lungi în pronunțare. Sunt totuși cazuri când consoanele se pronunță lung. Sunt două tipuri de alungire a consoanelor, unul general, de natură combinatorie (adică depinzând de vecinătatea fonetica), și
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
fenomenele fonetice și prozodia limbii franceze standard. Aspectul sonor al limbii franceze prezintă următoarele caracteristici generale: Fonemele consonantice ale limbii franceze sunt: Observații: Consoanele în cuvinte: În ortografia franceză, consoanele duble sunt foarte frecvente, fără să corespundă în general unor consoane lungi în pronunțare. Sunt totuși cazuri când consoanele se pronunță lung. Sunt două tipuri de alungire a consoanelor, unul general, de natură combinatorie (adică depinzând de vecinătatea fonetica), și unul individual, de natură subiectivă. Alungirea combinatorie a consoanei De exemplu
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
sonor al limbii franceze prezintă următoarele caracteristici generale: Fonemele consonantice ale limbii franceze sunt: Observații: Consoanele în cuvinte: În ortografia franceză, consoanele duble sunt foarte frecvente, fără să corespundă în general unor consoane lungi în pronunțare. Sunt totuși cazuri când consoanele se pronunță lung. Sunt două tipuri de alungire a consoanelor, unul general, de natură combinatorie (adică depinzând de vecinătatea fonetica), și unul individual, de natură subiectivă. Alungirea combinatorie a consoanei De exemplu, la verbele cu rădăcina terminată în r și
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
ale limbii franceze sunt: Observații: Consoanele în cuvinte: În ortografia franceză, consoanele duble sunt foarte frecvente, fără să corespundă în general unor consoane lungi în pronunțare. Sunt totuși cazuri când consoanele se pronunță lung. Sunt două tipuri de alungire a consoanelor, unul general, de natură combinatorie (adică depinzând de vecinătatea fonetica), și unul individual, de natură subiectivă. Alungirea combinatorie a consoanei De exemplu, la verbele cu rădăcina terminată în r și care au infinitivul cu sufixul -ir ("courir" „a alerga”, "mourir
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
general unor consoane lungi în pronunțare. Sunt totuși cazuri când consoanele se pronunță lung. Sunt două tipuri de alungire a consoanelor, unul general, de natură combinatorie (adică depinzând de vecinătatea fonetica), și unul individual, de natură subiectivă. Alungirea combinatorie a consoanei De exemplu, la verbele cu rădăcina terminată în r și care au infinitivul cu sufixul -ir ("courir" „a alerga”, "mourir" „a muri” etc.), la formarea viitorului simplu și a condiționalului prezent cade i-ul sufixului, ceea ce provoacă întâlnirea a doi
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
diferențiază indicativul imperfect și prezent, persoanele I și a II-a plural ale verbelor cu rădăcina terminată în [wa]: "nous croyions" [nu.krwa.jːɔ̃] „(noi) credeam” (indicativ imperfect) / "nous croyons" [nu.kʁwa.jɔ̃] „credem”. Tot combinatorie este alungirea consoanei la întâlnirea a doua consoane identice, una la sfârșit de cuvânt, a doua la începutul cuvântului următor: "pour réparer" [puʁːepaʁe] „pentru a repara”, "cette table" [sɛtːabl] „masă această”. Și în acest caz se pot produce opoziții, de exemplu între "elle
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
persoanele I și a II-a plural ale verbelor cu rădăcina terminată în [wa]: "nous croyions" [nu.krwa.jːɔ̃] „(noi) credeam” (indicativ imperfect) / "nous croyons" [nu.kʁwa.jɔ̃] „credem”. Tot combinatorie este alungirea consoanei la întâlnirea a doua consoane identice, una la sfârșit de cuvânt, a doua la începutul cuvântului următor: "pour réparer" [puʁːepaʁe] „pentru a repara”, "cette table" [sɛtːabl] „masă această”. Și în acest caz se pot produce opoziții, de exemplu între "elle a dit" [ɛ.la.di
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
a spus” / "elle l’a dit" [ɛlːa.di] „ea a spus-o”. Din cauza labilității lui / ǝ/ (adică a posibilității că aceasta să cadă, vezi mai jos, în secțiunea Vocale), unele cuvinte în care / ǝ/ este între două ocurente ale aceleiași consoane, sunt pronunțate cu consoana rostita de două ori simplu cu / ǝ/ între ele dacă se vorbește relativ lent și bine articulat, dar cu aceeași consoana rostita o dată și alungita, dacă se vorbește relativ repede și mai puțin bine articulat. Cele
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
a dit" [ɛlːa.di] „ea a spus-o”. Din cauza labilității lui / ǝ/ (adică a posibilității că aceasta să cadă, vezi mai jos, în secțiunea Vocale), unele cuvinte în care / ǝ/ este între două ocurente ale aceleiași consoane, sunt pronunțate cu consoana rostita de două ori simplu cu / ǝ/ între ele dacă se vorbește relativ lent și bine articulat, dar cu aceeași consoana rostita o dată și alungita, dacă se vorbește relativ repede și mai puțin bine articulat. Cele două pronunțări țin și
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
jos, în secțiunea Vocale), unele cuvinte în care / ǝ/ este între două ocurente ale aceleiași consoane, sunt pronunțate cu consoana rostita de două ori simplu cu / ǝ/ între ele dacă se vorbește relativ lent și bine articulat, dar cu aceeași consoana rostita o dată și alungita, dacă se vorbește relativ repede și mai puțin bine articulat. Cele două pronunțări țin și de varietăți regionale. În sudul Franței este mai frecventă prima, în nordul ei - a doua: Exemple: Alungirea individuală a consoanei afectează
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
aceeași consoana rostita o dată și alungita, dacă se vorbește relativ repede și mai puțin bine articulat. Cele două pronunțări țin și de varietăți regionale. În sudul Franței este mai frecventă prima, în nordul ei - a doua: Exemple: Alungirea individuală a consoanei afectează în primul rând consoane duble în scris, pronunțarea fiind influențată de acest lucru. Exemple: Asemenea alungire poate fi emfatica, în cazul accentuării inițiale (vezi mai jos secțiunea Accentuarea). Alungirea emfatica poate afecta și consoane scrise simplu, tot din cauza accentuării
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
alungita, dacă se vorbește relativ repede și mai puțin bine articulat. Cele două pronunțări țin și de varietăți regionale. În sudul Franței este mai frecventă prima, în nordul ei - a doua: Exemple: Alungirea individuală a consoanei afectează în primul rând consoane duble în scris, pronunțarea fiind influențată de acest lucru. Exemple: Asemenea alungire poate fi emfatica, în cazul accentuării inițiale (vezi mai jos secțiunea Accentuarea). Alungirea emfatica poate afecta și consoane scrise simplu, tot din cauza accentuării inițiale. Exemple: "Formidable !" [fːɔʁ.mi
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
doua: Exemple: Alungirea individuală a consoanei afectează în primul rând consoane duble în scris, pronunțarea fiind influențată de acest lucru. Exemple: Asemenea alungire poate fi emfatica, în cazul accentuării inițiale (vezi mai jos secțiunea Accentuarea). Alungirea emfatica poate afecta și consoane scrise simplu, tot din cauza accentuării inițiale. Exemple: "Formidable !" [fːɔʁ.mi.dabl] „Formidabil!”, "Épouvantable !" [e.pːu.vɑ̃.tabl] „Îngrozitor!” La contactul dintre consoane pot avea loc diferite fenomene de asimilare. Există mai multe tipuri de asimilare: Din alt punct de
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
poate fi emfatica, în cazul accentuării inițiale (vezi mai jos secțiunea Accentuarea). Alungirea emfatica poate afecta și consoane scrise simplu, tot din cauza accentuării inițiale. Exemple: "Formidable !" [fːɔʁ.mi.dabl] „Formidabil!”, "Épouvantable !" [e.pːu.vɑ̃.tabl] „Îngrozitor!” La contactul dintre consoane pot avea loc diferite fenomene de asimilare. Există mai multe tipuri de asimilare: Din alt punct de vedere, asimilarea poate fi: Sistemul fonologic francez cuprinde 16 vocale: Observații: Vocalele în cuvinte: Vocalismul francezei curente actuale prezintă unele tendințe de îndepărtare
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
dispară: În afară de /e/ și /ə/, toate vocalele pot fi lungi și scurte, din motive combinatorice: Tabelele de mai jos prezintă comportarea vocalelor din punctul de vedere al cantității, în silaba accentuată, în funcție de caracterul închis sau deschis al acesteia, si de consoana care le urmează în silaba închisă. Vocale alungite numai de /v/, /z/, /ʒ/, /ʁ/ și /vʁ/: Vocale alungite de orice consoana: Limba franceză are trei semivocale: /j/, /w/ și /ɥ/, corespunzătoare vocalelor /i/, /u/, respectiv / y/. Toate trei pot forma
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
vocalelor din punctul de vedere al cantității, în silaba accentuată, în funcție de caracterul închis sau deschis al acesteia, si de consoana care le urmează în silaba închisă. Vocale alungite numai de /v/, /z/, /ʒ/, /ʁ/ și /vʁ/: Vocale alungite de orice consoana: Limba franceză are trei semivocale: /j/, /w/ și /ɥ/, corespunzătoare vocalelor /i/, /u/, respectiv / y/. Toate trei pot forma diftongi ascendenți, iar / j/ și diftongi descendenți. Exemple: "bien" [bjɛ̃] „bine” (cu diftong ascendent), "évantail" [e.vɑ̃.taj] „evantai
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
faites" [fɛt] „faceți” ~ "faire" [fɛːʁ] „a face”, "œuvrer" [œ'vre] „a lucra” ~ "œuvre" [œːvʁ] „opera, creație”, "jeûner" [ʒø'ne] „a posti” ~ "jeûne" [ʒøːn] „post”, "saut" [șo] „săritură” ~ "saute" [soːt] „(el/ea) sare”. Există și alternante vocală nazala ~ vocală orală corespunzătoare + consoana nazala: "îl tient" [il'tjɛ̃] „el ține” ~ "ils tiennent" [il'tjɛn] „ei țin”, "paysan" [pɛjzɑ̃] „țăran” ~ "paysanne" [pɛj'zan] „taranca”, "chien" [ʃjɛ̃] „câine” ~ "chienne" [ʃjɛn] „cățea”. Între vocale total diferite există alternante la unele verbe, între formă
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
verbe, între formă de indicativ prezent și cea de perfect simplu: "peut" „poate” ~ "puț" „putu”, "sait" „știe” ~ "șut" „știu”, "prend" „ia” ~ "prit" „lua”, "met" „pune” ~ "mit" „puse”. Alternantele consonantice sunt mai puțin frecvente decât cele vocalice. Cele mai importante sunt consoanele în alternanta cu lipsa consoanei: "îl bat" [il.bɑ] „el bate” ~ "ils battent" [il.bat] „ei bat”, "îl répond" [il.ʁe.pɔ̃] „el răspunde” ~ "ils répondent" [il.re.pɔ̃d] „ei răspund”, "îl dort" [il.dɔːʁ] „el doarme
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
prezent și cea de perfect simplu: "peut" „poate” ~ "puț" „putu”, "sait" „știe” ~ "șut" „știu”, "prend" „ia” ~ "prit" „lua”, "met" „pune” ~ "mit" „puse”. Alternantele consonantice sunt mai puțin frecvente decât cele vocalice. Cele mai importante sunt consoanele în alternanta cu lipsa consoanei: "îl bat" [il.bɑ] „el bate” ~ "ils battent" [il.bat] „ei bat”, "îl répond" [il.ʁe.pɔ̃] „el răspunde” ~ "ils répondent" [il.re.pɔ̃d] „ei răspund”, "îl dort" [il.dɔːʁ] „el doarme” ~ "ils dorment" [il.dɔʁm] „ei
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
il.re.pɔ̃d] „ei răspund”, "îl dort" [il.dɔːʁ] „el doarme” ~ "ils dorment" [il.dɔʁm] „ei dorm”, "étudiant" [e.ty.djɑ̃] „student” ~ "étudiante" [e.ty.djɑ̃t] „studentă”, "mis" [mi] „pus” ~ "mise" [miːz] „pusă”. Între două consoane diferite, alternantele sunt mai rare. Există mai ales între /f/ și /v/: "neuf" [nœf] „nou” ~ "neuve" [nœv] „nouă”, "sportif" ~ "sportive". Toate fenomenele prozodice (accentuarea, intonația, ritmul și debitul vorbirii) sunt strâns legate în franceză de noțiunea de grup ritmic. Grupul
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
dintr-un cuvât monosilabic într-o enumerare, sau mai lung, daca debitul vorbirii este relativ rapid. Unitatea grupului ritmic este asigurată de câteva fenomene fonetice. Înlănțuirea consonantica În interiorul unui grup ritmic, când un cuvant se termină în pronunțare cu o consoana (și atunci când cuvântul este izolat) și este urmat de un cuvânt care începe cu o vocală, cuvintele se înlănțuie prin trecerea consoanei în cuvântul următor, în calitate de inițială a primei silabe a acestuia. Prin urmare, "avec eux" „cu iei” se pronunță
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
câteva fenomene fonetice. Înlănțuirea consonantica În interiorul unui grup ritmic, când un cuvant se termină în pronunțare cu o consoana (și atunci când cuvântul este izolat) și este urmat de un cuvânt care începe cu o vocală, cuvintele se înlănțuie prin trecerea consoanei în cuvântul următor, în calitate de inițială a primei silabe a acestuia. Prin urmare, "avec eux" „cu iei” se pronunță că un singur cuvânt: [a.vɛ.kø] (punctele marchează sfârșitul silabelor). Regulă este valabilă și când în scris consoana este urmată de
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]