2,124 matches
-
să-ți simți sprâncenele ca pe două răni în formare și amintirile tale să-ți pară că încep de la facerea lumii. (Din volumul "Spectacol în aer liber o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961) În ce privește exilul, nu m-am consolat cu "inima", ci cu LIMBA, cea care nu m-a părăsit niciodată! M-am simțit perpetuu "acasă" folosind-o cu ardoare. Da, credeam în comunism ca într-o posibilă armonizare a lumii (criza mea mistică). Deși m-am căsătorit de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
trăiești o vreme în exil, să fii departe, să te simți singur... Știu că aceste lucruri le-ați povestit în cărțile Dvs., dar...povestiți totuși cititorilor care n-au reușit să vă citească ultimele cărți. În ce privește exilul, nu m-am consolat cu "inima", ci cu "limba", cea care nu m-a părăsit niciodată! M-am simțit perpetuu "acasă" folosind-o cu ardoare. A.B.Cum era cenzura comunistă și cum scăpați de ea? Ce tertipuri foloseați? Poezia scrisă în România în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
României. Mulți s-au gân‑ dit ca, în primul rând, odraslele lor să facă o facultate, pentru a avea o viață oarecum mai comodă, chiar cu riscul ca repartizările să fie la țară, departe de familie. Și apoi toți se consolau cu ideea că lasă că ne descurcăm noi, vom putea să aranjăm ceva. A.M.P. : Reproșul meu nu se referă la felul în care au gândit ei, pentru că fiecare gândește cum vrea, cu totul inacceptabil este că niciunui adolescent nu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
o metaforă : descoperisem două seturi de personaje care îmi plă‑ ceau și, odată cu ele, îmi venise ideea să le fac să tră‑ iască în același timp și în aceeași poveste, deși în istorie trăiseră în epoci diferite. Și ceea ce mă consolase pe mine era ideea lui Teilhard de Chardin (un preot iezuit savant) din Fenomenul uman, pe care nici nu știu cum să o explic fărĂ să o vulgarizez. (SĂ mai adaug că noi eram generația SF ?) Ideea centrală era că, de fapt
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de coroane strânse prin subvenție publică, revanșa publicului admirator față de scriitorul care nu avea să mai primească onoarea marelui premiu. În mod straniu, Eliade reconstituie imaginea lui Strindberg privind procesiunea muncitorilor sub semnul unei participații simpatetice: „Singurul lucru care mă consolează șs.m.ț, scrie el: de la ferestrele acestei case, la etajul IV, Strindberg a privit procesiunea organizată de muncitorii orașului”1. Cum se putea simți Eliade consolat de reacția spontană și compensatoare a muncitorilor demonstrând cu făclii sub fereastra lui
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Strindberg privind procesiunea muncitorilor sub semnul unei participații simpatetice: „Singurul lucru care mă consolează șs.m.ț, scrie el: de la ferestrele acestei case, la etajul IV, Strindberg a privit procesiunea organizată de muncitorii orașului”1. Cum se putea simți Eliade consolat de reacția spontană și compensatoare a muncitorilor demonstrând cu făclii sub fereastra lui Strindberg? Nu se gândea chiar la el însuși? Avatarul demersurilor pentru candidatura lui Eliade la Premiul Nobel cuprinde mai multe date. În 1977, s-ar fi aflat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
-vă la această posibilitate chiar pentru un alt an, 1964, 1965. Vrem să avem, din când în când, un visiting professor pentru un trimestru (efectiv, zece săptămâni - dintre care șapte sau opt de cursuri). În fine, voi încerca să mă consolez! Iarna este excesiv de aspră anul acesta. Lucrez cum pot. Fasciculul II din Hșistory ofț Rșeligionsț a apărut și pregătim acum volumul 2 (articole de Benjamin Rowland 1, Stella Kramrish, șGustave Edmundț van Grunebaum, Marie Delcourt, Gasparini). Duchesne-Guillemin a acceptat să
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și bunului-simț! - pe iubitul meu maestru de la Salamanca, Miguel de Unamuno, care, În mult citata de mine carte a sa Sentimentul tragic al vieții, dezbătând cu „furie și melancolie” argumentele pro și contra existenței unei vieți de apoi, neputându-se consola cu rațiunea rece care ne depășește prin logică și bun-simț, convingându-se că totul Începe și se termină cu Materia, strigă pur și simplu: Și chiar dacă e așa, dacă cosmosul vizibil și invizibil ne așteaptă cu o moarte ultimă, fizică
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
naționale; astăzi, mulți matematicieni și informaticieni lucrează În afara României. Românii țin mult la prioritățile lor științifice și tehnologice și cad ușor În complexul persecuției atunci când li se pare că nu sunt apreciate Îndeajuns. Unii dintre ei, cel puțin, se pot consola cu recordurile sportive. Trăim Într-o epocă a sportului, și un sportiv are toate șansele să fie mai onorat decât un om de știință. țările ex-comuniste, printre care și România, dispun (Încă) de un avans. Regimurile comuniste au promovat sportul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
au fost interzise (părinții obosiți au pledat pentru un compromis: „doar un pic înfricoșător?“ - care a fost respins). Asta l-a dezamăgit profund pe Robby, așa că în timp ce Jayne verifica paharele care fuseseră în spălătorul de vase, am încercat să-mi consolez fiul. La modul părintesc, l-am asigurat că a merge necostumat era probabil în interesul tuturor, oferindu-i ca exemplu povestea propriei mele experiențe de Halloween din clasa a șaptea, când m-am dus la școală ca Vampirul Sângeros și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
șoricelul mort, și geamul deschis. Jayne oftă în momentul în care intră în camera lui Sarah, unde Wendy tocmai o culcase. Sub plapuma de nuanța lavandei, Sarah ținea în brațe păpușa aceea îngrozitoare, cu fața scăldată în lacrimi. M-am consolat cu faptul că în cele din urmă lacrimile vor înceta, dar cum puteam s-o întreb în acel moment cum ajunsese chestia aia din camera lui Robby în brațele ei în tot acel timp? - Mami! exclamă Sarah, cu vocea tremurându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cine ești. Asta m-a forțat să vorbesc rapid. - Terby nu există cu adevărat, iubito. Nu e o pasăre adevărată. Nu e vie. Eram foarte conștient că mă uitam urât la păpușă, dând din cap ușor, ca și cum m-aș fi consolat singur. Sarah o duse din nou la ureche de parcă asta i-ar fi cerut să facă. M-am abținut să i-o smulg din brațe (îi simțeam mirosul păcătos) atunci când se ridică în capul oaselor ca să asculte mai bine ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sa. Robby continuă să plângă până când hohotele se calmară, apoi se trase, roșu la față, epuizat. Dar plânsul îl potopi din nou, forțându-l să se aplece înainte, fața în palme, furios pe lacrimile lui, când am încercat să-l consolez. Își luă fața dintre palme după ce încetase să mai plângă și mă privi cu un soi de tandrețe, iar atunci l-am crezut că nu-mi ascundea nici un secret. În acel moment lumea era a mea. Nu mai eram personajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
facultate a stafiilor“. Nu am decât propria experiență. Am investigat peste șase mii de fenomene supranaturale. Am clacat din nou. Plângeam și încercam să nu respir prea zgomotos. - Ce mă fac? am întrebat de câteva ori. Miller începu să mă consoleze. - Dacă vrei să mă angajezi, datoria mea e să vin acasă la tine și să invoc manifestările fizice a indiferent ce bântuie locul acela. - Cât de...rău ? Vreau să zic trebuie să fiu acolo? M-am forțat să încetez să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
contribuția lui Terby.) Însă atunci când am explicat ce se întâmplase pe stradă în legătură cu accidental dintre Range Rover și 450 SL - am fost tratat cu scepticism. În acel moment relatarea mea a fost considerată lipsită de temei, lumea încercând să mă consoleze cu ideea că pierdusem atât de mult sânge încât era imposibil să-mi amintesc totul cu claritate. Când Ann și Earl Bishop au sunat la 911 și au alergat afară să vadă ce se întâmplase cu mașina care se izbise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Încerc și la editurile din provincie, dar nu Îmi fac iluzii deșarte, neavând nici o cunoștință. Voi termina lucrul și voi aștepta cu Încăpățânare, pentru că sunt convins că este o lucrare interesantă prin materialul adunat În decursul atâtor ani. Deocamdată mă consolez cu gândul că nu este singura lucrare care așteaptă ! În speranța că rândurile mele vă vor găsi În alte condiții decât cunoaștem din ultima Dvs. scrisoare, mă fac și interpretul Gabrielei și al soțului ei, transmițându-vă Dvs. și D-nei
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
cu Dvs. I am dat și adresa dvs. din Suceava, așa că trebuie să vă așteptați. Îmi pare rău că și la dvs. (soția și dvs.) sănătatea nu este la normal. Munca excesivă și unele fricțiuni prezente , sunt cauza. Să ne consolăm că posteritatea ne va prețui eforturile noastre și vor urma exemplele! Dea Domnul! Pentru noi doi tristețea e mai mare că chinul vieții este aproape de capăt! Pentru dvs. (...), terminus-ul e mult mai departe. În tot cazul, vara ne dă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ceea ce m-a impresionat mai mult, este sensibilitatea, emoția puternică și noblețea femenină care este Într-un suflet de bărbat ca al Dvs.! E greu să temperezi durerea sufletească, dar totuși, dacă facem și oarecare filosofie a vieții, ne putem consola mai ușor. În fața destinului omenesc, trebuie să rămânem tari. S-a dus, unde ne vom duce și noi... și unde poate ne vom Întâlni ca spirit. Este puterea dinamică din corp, care se Întoarce În univers și poate mai păstrează
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
nu strice ce-ai făcut mata. D-na Ungureanu s-a bucurat auzind de d-na Niculescu-Varone, care i-a fost colegă la universitate, la lb. română (D-na Ungureanu are 2 licențe: româna și germana). În ceea ce privește pe denigratorul matale, consolează-te: toți i-am avut . Neamțul are un proverb foarte bun, „Die schlechsten Früchte sind es nicht woran die Vespen nagen” și... treci peste asta! Ține-mă, te rog mult, În curent cu Iașul. Dacă te duci acolo, te rog
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
destul de amărât: nu s-a asigurat cu destui franci la Paris, iar aici, la Lille, a schimbat bani - o rată foarte mică - la gara de trenuri, unicul ghișeu deschis la această oră, și evident că a ieșit în pierdere. Îl consolez, spunându-i că nu e singurul care n-a prevăzut „întărirea” francului în nordul Franței. Andrej mă întreabă, arătându-mi pe hartă, dacă Théâtre Sébastopol e chiar Teatrul Sevastopol. Totul e posibil. La Paris am mers pe bulevardul Sevastopol, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că în Letonia e rău, că, dincolo de pospaiul occidental, totul e putred pe dedesubt. Briedis folosește un limbaj metaforic, o terminologie abisală, agreată și de Maria. „Lasă, Leons, că la noi e putred și pe deasupra, și dedesubt!”, încearcă să-l consoleze Nae. În aceeași seară, la hotel, în prima semifinală a lui Euro 2000, Portugalia pierde în fața Franței prin așa-zisa „moarte subită” sau „golden goal”. Îmi pare sincer rău. Franța e deja campioană mondială, iar Portugalia lui Figo se chinuiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lui Liu An (179 122 î.Hr.), intitulată Bătrânul de lângă frontieră care și-a pierdut calul: "Un bătrân locuia cu familia lui nu departe de frontieră. Într-o zi, calul lui a trecut la barbari. Vecinii îi căinau, dar bătrânul se consola: "Cine știe dacă această pagubă nu se va transforma într-o zi în bucurie?" Și într-adevăr, câteva luni mai târziu, calul s-a întors la ei aducând cu el și o splendidă iapă sălbatică. Vecinii voiau să-l felicite
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ia tot mai mult spre gri deschis. Dezamăgire. Iar cercetările pentru găsirea adevăratei vaci roșcate salvatoare au fost reluate. Și toate acestea se petrec în secolul al XXI-lea, sub egida prestigiului unor oameni inteligenți, informatizați și hiperconectați. Lumea se consolează gândindu-se că acești lunatici sunt niște excentrici, niște marginali. Eu unul cred că sunt revelatori ai unei personalități de bază. Ei călătoresc într-un omnibuz care vrea s-o ia înaintea trenului în care-i îmbarcată lumea noastră, și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Astăzi, deploră cârtitorul meu, e suficient să apari o dată la televizor pentru a fi considerat savant, închipuiți-vă! Acest El-Kardawi apare ca și cum ar fi scris cincizeci de lucrări! Ce epocă!" În jurul lui, tinerii izbucnesc în râs: cam demodat bătrânul! Îl consolez, mărturisindu-i că și noi, necredincioșii, din Occidentul nostru în debandadă, a trebuit să luăm act de schimbarea de dinastie: autoritățile noastre intelectuale și morale sunt acum autorii de scheciuri, actorii și cântăreții (pun totul la genul masculin ca să nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vă spun ce anume a contat pentru mine personal. Atunci când mergeam s-o vedem pe mama vreunui martir pentru a-i aduce la cunoștină moartea fiului ei, noi marxiștii, progresiștii, nu prea știam ce să-i spunem pentru a o consola. Eram total descumpăniți în fața morții. Organizam noi niște funeralii, dar ceva nu prea era în ordine. Acum știu ce am de spus într-o asemenea situație, știu care-s vorbele de îmbărbătare. "Fiul tău te așteaptă în paradis. Pentru el
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]