190,047 matches
-
în ATAC LA PERSOANĂ. În pagina a treia a ziarului în care continuă excelenta anchetă a lui Florin Diaconu, un titlu care spune totul despre conținutul volumului: "Antisemitism la nivel parlamentar, Manual antievreiesc sub egida Academiei Române." Hogea instigă la antisemitism, constată ziaristul de la JURNALUL NAȚIONAL. De asemenea, deputatul PRM instigă la violență împotriva țiganilor. Citatele pe care le oferă autorul anchetei sînt cum nu se poate mai limpezi din acest punct de vedere. Deputatul Hogea, avocat, este membru al Baroului din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15927_a_17252]
-
oficial. Autorul ei precizează că Gh. Buzatu "a avizat-o și a trecut-o sub egida Academiei", ceea ce Buzatu neagă, spunînd că Academia Română nu este implicată în publicarea volumului. Recapitulînd această anchetă și felicitîndu-l pe Florin Diaconu pentru realizarea ei, constatăm următoarele: În culegerea de articole publicată sub titlul Naționalistul, deputatul PRM Vlad Hogea instigă la rasism, antisemitism și xenofobie în termeni cît se poate de limpezi. Vicepreședintele Senatului, Gh. Buzatu, și el membru al PRM cauționează cartea și afirmă că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15927_a_17252]
-
sa transcendentă, de "luptă" (stare agonală) dintre cele două planuri adverse. Dar nu poate fi socotit un epigon al maeștrilor numiți. Prin experiența sa (orice creație autentică nu poate fi decît, cum ar spune Joyce, o work in progress), putem constata cum Răul înaintează spre noi zone, deschide noi priveliști, în consonanță cu o epocă în care a serbat triumfuri insolite. Apare nu doar proliferant, ci și monstruos diversificat. "Paradisului în destrămare", schemă oarecum prea generală, îi succede meditația existențialistă asupra
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
pe Călinescu cu opinia sa despre scriitorii evrei și, în general, despre evrei: "Ei sunt totdeauna informați, colportori de lucrurile cele mai noi, anticlasiciști, moderniști, compensează inerția tradiției și o fac să se revizuiască". Iar E. Lovinescu, mai înainte, observase, constatînd prezența masivă a evreilor în avangarda românească, că, în general, spiritul semit are vădită aplecare către negația vehementă iar consecința acesteia este revoluționarismul estetic ca și politic. Năzuiau frenetic acești tineri scriitori evrei de după primul război mondial și ceva mai
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
la maturitate, limba română, nu trăiesc limba română cînd o rostesc. Or, asta a fost una dintre grijile noastre atunci cînd am făcut filmul. Și bineînțeles, ne-am îngrijit și de înjurături, a fost și asta o problemă. Pentru că am constatat că în filmul românesc înjurăturile sînt contrafăcute. Părerea mea este că se introduc în mod artificial doi timpi - unul înainte, altul după - o pauză și o suspendare în vid care viciază expresia. Asta și din cauza regizorului și în virtutea tradiției, din
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
această plăcere de a descoperi, deci, sub text o biografie, un prezent al trăirii, un trecut sedimentat în cuvinte, și acest lucru m-a emoționat profund și mi-a și modelat în foarte mare măsură modul de a vedea critica. Constat acum, din comentariile care s-au făcut în legătură cu scrisul meu, că sînt trecut printre criticii aceștia de identificare. Nu mă supăr deloc, dimpotrivă, este o mare satisfacție, pentru că mi se pare că critica rămasă în exterior, critica distantă, rece, nu
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
doi a fost un abis, neînțelegîndu-se deloc. E, în aceste judecăți prea sumare, un prea mare neadevăr. De fapt, pentru a înțelege lumea românească trebuie apelat deopotrivă la Caragiale și la Eminescu. Ba chiar nu o singură dată avînd a constata că românul și românescul sînt mai bine dezvăluiți de nemuritoarea operă a lui Caragiale. Pentru că, nu-i așa?, nu atît în tragic profund vede românul lumea și viața. Încît, din acest punct de vedere, contemplînd comportamentul românesc de fiecare zi
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
critică apărută la sfîrșitul anului trecut la Editura Minerva. Graeculus, cum i se spunea, avea, într-adevăr, descendență grecească din partea ambilor părinți. Și, ca totul să fie complet, în ianuarie 1888, cînd se căsătorește cu Alexandra Burelly, fiica unui arhitect, constată că și ea avea, în genealogie, ascendență grecească. Aceasta nu înseamnă că nu s-a recunoscut român, ba chiar bun român, ascendența grecească fiind, atunci, lesne de identificat în genealogia multor intelectuali și oameni politici români. Nu o descoperim, mai
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
și dl Alexandru George, la Editura Minerva. Într-adevăr, stranie opinie și trist diagnostic care va fi contrazis puternic de opinia publică și de tot ce este însemnat în critica literară românească timp de aproape un secol. Sîntem nevoiți să constatăm uluiți și indignați că între opinia din 1891 a lui Sturdza și cea din 1908-1912 a lui Lovinescu deosebirile de apreciere sînt, totuși, atît de minimale încît aproape că s-au ivit din același trunchi de cecitate obtuză. Dar, încă
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
o anumită ambiguitate a situației: deși valorile stilistice suplimentare reprezintă o îmbogățire a limbii, iar codurile ironice permit constituirea de mesaje complexe, aceleași mijloace se pot transforma ușor în ofense, în insulte, producînd o extindere a agresivității cotidiene. Uneori se constată acumularea mai multor "cuvinte ironice" în anumite cîmpuri lexicale sau serii sinonimice. Una dintre aceste zone semantice mi se pare a fi cea a copilului - considerat nu atât din punctul de vedere al vîrstei ("defectul" de imaturitate), cît din acela
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
însuși devine personaj de tragedie, iar Antigona, Hamlet, Ivan Karamazov, prințul Mîșkin, Nikolai Stavroghin capătă înfățișarea unor ființe reale, ies din paginile cărții și se impun sensibilității cu forța realității trăite. Dacă Ivan Karamazov este "un Hamlet bolnav", condamnat să constate cu amărăciune că "după ce sensul vieții e suprimat, rămîne totuși viața", prințul danez e absolvit, prin moarte, de supliciul unei existențe lipsite de sens. Moartea survenită o dată cu vina pe care a fost constrîns de împrejurări să și-o asume, îl
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
un discurs pornografic, disimularea este foarte importantă. Tema "gravă" trebuie tot timpul să echilibreze frivolitatea fără limite. În Boccaccio planează amenințarea cu moartea și chiar Sade simte nevoia să dea încărcătură filosofică discuțiilor dintre orgii. Cartea începe cu... sfîrșitul: poliția constată moartea unui personaj cu influență, atît în vechiul cît și în noul regim, Lulu Visariuc. Moare în împrejurări misterioase, după toate posibilitățile în cadrul unui ritual al unei secte apărute după '90. După acest capitol, este reluată viața marelui dandy, Visariuc
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
convins că nu. Pur și simplu, vechea și comoda filosofie a PDSR și a d-lui Iliescu, că amînarea privatizării e mai bună decît orice privatizare nu mai are suport bugetar. De îndată ce s-a întors la Cotroceni, dl Iliescu a constatat că economia românească a ajuns la fundul sacului. Ceea ce nu l-a împiedicat, un timp, să facă declarații ritos-deconcertante împotriva FMI și a Băncii Mondiale. Declarații care au premers altor declarații ale președintelui României prin care acesta a precizat că
Privatizarea ca ironie a sorții by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15993_a_17318]
-
stabilit, de către o comisie de profesioniști, programe pentru fiecare specialitate iar pe baza acestora autorii sau editurile și-au redactat lucrările. La nivel de minister s-a constituit o Comisie națională pentru aprobarea manualelor, (CNAM), al cărei rol era să constate, unu, respectarea cu strictețe a programei, și, doi, stabilirea, pe baza unui punctaj clar, a valorii produselor. Procedura cerea ca ministerul să comunice în timp util lista manualelor care îndepliniseră criteriile tematice și de competență. Iată că, substituindu-se miticului
Manual de bune maniere pedeseriste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15977_a_17302]
-
rezervă un paragraf în tratarea cuvîntului căci; dovedindu-i astfel vechimea și ilustrînd-o cu citate din Cantemir, Țichindeal, Petru Maior și alții. Caracterul livresc al conjuncției căci e confirmat de Magdalena Vulpe (Subordonarea în frază în dacoromâna vorbită, 1980), care constată neînregistrarea ei în textele dialectale. Despre fenomenul confuziilor și al substituirilor între conjuncțiile parțial sinonime scrie și Mioara Avram (Gramatica pentru toți, 1997). E într-adevăr foarte probabil ca eroarea să fie o manifestare a fenomenului de hipercorectitudine: tendința vorbirii
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
filosofice moderne românești, personalitate excelent dotată și care dorea avid spre europenismul nostru cultural-sociografic. Din păcate, așteptatele sale opere filosofice nu au fost produse, totul consumîndu-se, extraordinar de important, în spațiul literar-estetic și cultural și încă destul de puțină vreme. "Aceasta - constată amar autorul nostru - este o fațetă esențială, nu numai a biografiei persoanei în cauză, dar mai cu seamă a destinului ciudat al culturii române: în clipa în care una din personalitățile sale excepțional înzestrate și pregătite se întoarce în țară
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
Să observ că acest literaturo-centrism e o stare de fapt generalizată, practic, în lume, peste tot avînd preeminență acei cugetători care creează și în spațiul literaturii sau au contingență cu ea. Dar e adevărat, poate, că mai ales la noi, constatăm lipsa de stimă acordată lucrărilor fundamentale. Nu din această eroare de receptivitate sîntem, din păcate, o cultură mai ales lirică, căreia îi lipsesc cărțile de sinteză, instrumente de lucru absolut indispensabile (ediții critice încheiate, dicționare - cele al limbii române stă
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
sau măcar să viseze mai insistent că ar putea lăsa în urmă ceva care să-i supraviețuiască în mod vizibil și definitiv. Creatori ai unei civilizații făcute spre a fi ,,purtate pe șaua calului", după cum necruțător și cu o îndurerare surdă constata G.M. Cantacuzino, se pare că provizoratul ne-a intrat atît de profund în fibra morală și în abisul psihologic încît nici pînă astăzi nu ne-am lecuit de convingerea că lucrul durabil iese, în ceea ce ne privește, din scara umană
Construcție versus administrație (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16019_a_17344]
-
ortodoxie ortodoxism, căutînd aici sigla specifică a românității (Nu-l declarase Nae Ionescu pe Samuil Micu Klein un "călugăr papistaș", socotind că acest exponent de seamă al Școlii Ardelene, pentru că era greco-catolic, n-a fost, pur și simplu, român?). Se constata încă în Schimbarea la față a României că e, și din acest punct de vedere, departe de ortodoxismul manifest. Găsim acolo ideea argumentată: "Ortodoxia noastră e circumstanțială, atenuată și neprimejdioasă. Stilul nostru religios este labil și gelatinos. În viitor, ortodoxia
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
interesantă, ci numai viețile sfinților; procesul prin care un om renunță la sine și apucă pe căile sfințeniei... Dar procesul prin care cineva devine hagiograf? A merge pe urmele sfinților... a-ți umezi tălpile prin lacrimile lor...". Și mai încolo constata oarecum împăcat în dezolare: "Nemîngîierea noastră este că nu mai avem cui ne adresa. Am ajuns să ne spovedim singurătăților muritorilor. Trebuie să fi fost odată lumea în Dumnezeu. Istoria se împarte în două părți: aceea în care, oamenii se
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
despre copilărie, despre adolescență, unele de un umor extraordinar, dar toate sînt imediat viciate de un orgoliu retoric ieșit din comun. Fiecare gest trebuie explicitat, devitalizat așadar. Autorul ajunge la Spiru Haret direct din acel sat uitat de lume și constată: "Cam trei sferturi din cuvintele limbii române moderne îmi erau necunoscute. Trebuia să mă deprind acum să zic "vopsea", în loc de "văcsea", sau "puțin" în loc de "o țîră" și să evit vorbe care ar fi sunat bizar, de neînțeles, în urechea unui
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
în comunitatea tradițională. De aici potențialul dramatic al unei astfel de iubiri, o dramă persistentă de altfel, pentru că printr-un (incredibil!) decret din 1940 se stabilea categoric: "căsătoriile între evrei și români de sînge sînt oprite". Și totuși, "s-a constatat că cel mai mare grad de căsătorii mixte între evrei și non-evrei din Europa se înregistrează în spațiul românesc". Cu tot antisemitismul său recunoscut, Nicolae Iorga însuși recunoștea că "multe femei frumoase" se află printre evreii din Bucovina. Una dintre
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
să sărim peste prima săptămînă din ianuarie, am rămas datori cu semnalarea unor lucruri foarte interesante. Unul dintre ele este interviul acordat dlui Daniel Cristea-Enache de către dl Andrei Pleșu pentru Adevărul literar și artistic din 11 decembrie 2001. Dl Pleșu constată că s-a răspîndit obiceiul de a considera că aproape orice gest literar din perioada comunistă a cauționat regimul sau a reprezentat o formă de complicitate. Am remarcat și noi această tendință, mai ales la tineri sau mai puțin tineri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15598_a_16923]
-
Năstase de o reacție "tipic mafiotică". Ceea ce nu izbutesc angajații Ministerului de Interne, să descopere probe că Sorin Vântu ar fi implicat în afaceri necurate reușește soția acestuia, Angelica. Cităm din EVENIMENTUL ZILEI: "Soția părintelui FNI a cerut instanței să constate că S.O.V. a vîndut fictiv grupul Gelsor, depunînd un act adițional secret. Documentul probează că Sorin Vântu a condus din umbră firmele și că poate fi tras la răspundere în cazul în care șefii Gelsor vor fi găsiți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15598_a_16923]
-
de competență pe care îl dă practica în chestiuni de amănunt; un stat care face din cetățenii săi niște pitici, pentru ca ei să fie instrumente mai docile în mâinile sale, chiar dacă o face în scopuri benefice - un asemenea stat va constata că nici un lucru realmente mare nu se poate realiza cu oameni mici". Rezultatele guvernării comuniste nu fac decât să confirme astăzi critica ideii de bine general și necesitatea unei sfere private. John Stuart Mill, Despre libertate. Traducere din engleză de
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]