2,265 matches
-
grupuri. În fine, pedeapsa pe care ne-o acordăm nouă înșine tinde să fie, de regulă, mai blândă decât cea pe care ne-o dau cei care ne judecă. Așadar, aceste postulate (de nivel superior) sunt dominate de iluzii, de constructe, de optimism și de self-service. "Individul privește realitatea prin niște ochelari cu lentile roz". Pare că, pentru a se adapta și pentru a-și trăi viața, omul recurge, în cele mai frecvente cazuri, la o abordare nerealistă a lumii (Rimé
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
superior), mai mult sau mai puțin realiste, sunt organizatoare ale sensului și ale ordinii. Enunțurile lor îl apără pe individ de capcanele care obsedează destinul omului. Fără ele, acesta ar fi cuprins de anxietate și condamnat la inactivitate. Astfel, "pe măsură ce constructe precum "universul are un sens, o ordine, o coerență" sau "pot să controlez evenimentele" sunt implementate notează autorul belgian -, precaritatea situației sale personale se estompează. Și din moment ce experiența de zi cu zi nu este în măsură să-i contrazică pretențiile
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fi transformate, de exemplu, în entuziasm comunicativ, care se poate constitui într-un plus al modului în care transmitem o anumită informație; sunt situații în care emoțiile devin mai convingătoare decât un discurs elaborat). (2) Emoțiile sunt datum-uri (personale) sau constructe contextuale de exemplu, emoțiile generate de o schimbare neașteptată în contextul comunicativ (a apărut în situația respectivă de comunicare o persoană care intimidează locutorul; brusc, nu se mai aude bine interlocutorul la telefon și este o discuție foarte importantă/ urgentă
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
liniile directoare respective, fără o încercare de a construi și promova elemente novatoare în politica publică românească, menite să răspundă cerințelor interne și să sprijine atingerea obiectivelor europene. Domeniul formării profesionale se află într-o etapă de dezvoltare parțială a constructului instituțional (vezi performanțele Consiliului Național pentru Formarea Profesională a Adulților și acoperirea dificilă la nivel regional). Legislativ și strategic, România pare că răspunde cerințelor de a avea o piață a programelor de formare profesională, însă obstacolele birocratice și lipsa de
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
posibilitatea de a reflecta nevoile locale. Mai jos sunt prezentate modurile în care o serie de state membre ale Uniunii Europene au ales să reglementeze instituțional politicile de ocupare și formare profesională. Țările nordice sunt caracterizate de o simplitate a constructului instituțional la nivel de minister/autoritate centrală; în schimb, țările sudice (Spania, Italia, Portugalia) au ales să creeze departamente și instituții conexe cu multiple funcții. Un alt aspect interesant este că țările care înregistrează cele mai bune performanțe pe piața
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
persoane (Hahn, Payne, 1997). Cât de bine se simte o persoană în compania altor persoane definește sănătatea socială a acesteia. A avea relații sănătoase, uneori solicită un efort considerabil. Conceptualizarea pozitivă a stării de sănătate din ultimii ani include câteva constructe de bază: un corp sănătos, relații interpersonale de calitate, existența sensului și scopului în viață. Persoanele cu relații personale de calitate și cu rețele sociale suportive tind să fie mai rezistente la îmbolnăvire și recuperează mai rapid după îmbolnăvire comparativ
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
nu-l poate explica. 11) Modelul anti-psihiatric a reprezentat un moment de „criză epistemică” în evoluția gândirii și a practicii psihiatriei moderne. Negând orice aspect negativ al vieții psihice, catalogat ca fiind patologic, „curentul anti-psihiatric” considera „boala psihică” drept un construct artificial, inexistent în realitate, produs de gândirea medico-psihiatrică. Se producea în felul acesta o „ruptură epistemică” între „narațiunea clinică a bolnavilor” și „discursul epistemic al psihiatrilor”. Boala mintală înceta să mai existe, ea fiind un produs al unui „discurs clinic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
starea de alteralitate sau de anormalitate psihică a „cazului” sau a bolnavului psihic. Dar din punct de vedere metodologic ea este rezultatul raționamentului medical care desemnează anormalitatea psihică. Prin urmare boala ca atare este de fapt un concept operațional, un construct al intelectului cunoscător, care desemnează în limbajul științific medical, transformarea psihopatologică a persoanei bolnavului sau „grupajul de fenomene psihice morbide” observate de medicul-cercetător la subiectul/bolnavul său. Ea este expresia științifică a stării de dezechilibru sau de tulburare patologică a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dinamică proprie, strict individuală și personală pe care trebuie să o considerăm ca reprezentând „experiența sufletească interioară”, proprie și specifică fiecărei persoane, incomunicabilă și incomprehensibilă celorlalți. Pe baza celor de mai sus G.W. Allport conchide că personalitatea este „un construct”, ceva gândit, dar care nu există realmente. Ea este un „concept operațional” al psihologiei și al psihopatologiei. Pentru psihiatrie, ceea ce are importanță este bolnavul. În sfera antropologiei psihologice, interesul se deplasează asupra persoanei (M. de Unamuno, F. Laplantine). În felul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este vorba în teoria noastră, cu ceea ce putem numi constructivismul social. Cînd sociologii caută să demonstreze că o instituție sau o relație socială (piața, de exemplu) nu e naturală, altfel spus nu este inerentă naturii umane, atunci cînd vorbesc de "construct social" poziția lor e cea a constructivismului social. Considerînd realitatea socială o realitate istorică și construită, constructivismul social se opune naturalismului social (care presupune, de exemplu, că "piața" este o realitate inerentă naturii umane). Ideea de "construct social", critica naturalismului
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cînd vorbesc de "construct social" poziția lor e cea a constructivismului social. Considerînd realitatea socială o realitate istorică și construită, constructivismul social se opune naturalismului social (care presupune, de exemplu, că "piața" este o realitate inerentă naturii umane). Ideea de "construct social", critica naturalismului social nu implică deloc o poziție constructivisă în plan epistemologic. Să ne oprim la problema structurilor sociale. Sunt posibile două poziții epistemologice. Din poziție realistă, structurile sociale reprezintă o realitate în sensul obișnuit: "constructul social" în chestiune
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
umane). Ideea de "construct social", critica naturalismului social nu implică deloc o poziție constructivisă în plan epistemologic. Să ne oprim la problema structurilor sociale. Sunt posibile două poziții epistemologice. Din poziție realistă, structurile sociale reprezintă o realitate în sensul obișnuit: "constructul social" în chestiune este o constrîngere exterioară. O structură socială nu este o realitate, ceea ce vrea să însemne că ceva exterior stipulează poziția epistemologică constructivistă. Teoria noastră spune: e vorba de un ansamblu de posibile și imposibile, pe care și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
expresiilor și sînt excluse prin însăși cunoașterea lucrurilor. În mod similar, o construcție artificială de tipul Piroții carulează elatic, corectă din punct de vedere gramatical, dar inacceptabilă din punctul de vedere al statutului semnului lingvistic (care cere relația cu un construct logic), nu se poate considera concordantă normalității limbii (cuvintele antrenate în enunț nu desemnează nimic în nici o limbă). Deci, ceea ce este comun tuturor limbilor înainte de orice este capacitatea de desemnare a obiectelor, a situațiilor obiective și a relațiilor dintre entități
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
un corn în frunte, calul și cornul fiind elemente ale obiectivității, complexul realizat din însumarea lor însă nu mai este cuprins aici). Pe de altă parte, abstracțiile alcătuiesc, pentru rațiunea omului modern -cel puțin−, o categorie distinctă de cea a constructelor ce pornesc de la datele sensibilității, în vreme ce fanteziile se cer, de obicei, alăturate acestor constructe. Abstracția "dreptate", de exemplu, nu manifestă nici o afinitate de încadrare alături de noțiuni precum "casă", "pîrtie", "sintagmă" etc., în vreme ce fantezia "inorog" s-ar vrea adăugată grupului "cal
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
însumarea lor însă nu mai este cuprins aici). Pe de altă parte, abstracțiile alcătuiesc, pentru rațiunea omului modern -cel puțin−, o categorie distinctă de cea a constructelor ce pornesc de la datele sensibilității, în vreme ce fanteziile se cer, de obicei, alăturate acestor constructe. Abstracția "dreptate", de exemplu, nu manifestă nici o afinitate de încadrare alături de noțiuni precum "casă", "pîrtie", "sintagmă" etc., în vreme ce fantezia "inorog" s-ar vrea adăugată grupului "cal", "mamifer" etc. De aceea, abstracțiile realizează trepte în cunoașterea rațională, iar fanteziile produc îmbogățiri
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
modernă, ci dintr-o astfel de limbă în alta. În cazul limbii germane, situația este diferită, deoarece, pe de o parte, aceasta a preluat elemente terminologice greco-latine ce se pot regăsi și în alte idiomuri europene, dar are și multe constructe realizate pe terenul ei, iar, pe de altă parte, fiecare dintre aceste idiomuri are o relație specială cu această limbă, în sensul că acceptă sau nu împrumutul din germană. Chiar în condițiile existenței unor resurse foarte bogate în limba-scop și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
predecesorii săi au eșuat. Ca domeniu de studiu, politica internațională este caracterizată de legi, adică enunțuri care evidențiază relații invariante sau probabile între variabile (mărimi care pot lua diferite valori). Între legi și teorii există o deosebire esențială, teoriile fiind constructe intelectuale menite să explice legile, iar pentru aceasta este nevoie ca ele să creeze un tablou mental simplificat, abstras din realitate, al domeniului cercetat. În cadrul unei teorii se combină enunțuri descriptive și enunțuri nonfactuale (asumpții) teoretice, rolul acestora din urmă
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
ce include și instituțiile informale: obiceiuri, practici, cutume). Traiectul instituțional (institutional path) se modifică lent, progresiv și, mai ales, are o logică proprie care nu este Întotdeauna cea a eficienței sociale. El se manifestă cu precădere la nivel cognitiv, prin intermediul constructelor mentale, reprezentărilor și cunoștințelor sociale despre realitate ce persistă În obiceiuri, practici, cutume. Actorii Înțeleg și interpretează informațiile venite din mediu prin raportare la propriile modele subiective ale realității. Informația este așadar filtrată de constructele mentale ce tind să confirme
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
precădere la nivel cognitiv, prin intermediul constructelor mentale, reprezentărilor și cunoștințelor sociale despre realitate ce persistă În obiceiuri, practici, cutume. Actorii Înțeleg și interpretează informațiile venite din mediu prin raportare la propriile modele subiective ale realității. Informația este așadar filtrată de constructele mentale ce tind să confirme și să perpetueze traiectul instituțional respectiv. Astfel, pot persista instituții ineficiente, dar care sunt percepute ca legitime de către membrii societății. Această percepție este cauzată fie de limitările modelelor cognitive subiective, fie de faptul că este
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Granovetter, cu o viziune suprasocializantă a actorului; fundamentul acțiunii este constituit fie de normele sociale, rolurile sau valorile internalizate (teoria acțiunii sociale a lui Parsons, 1937) fie de cogniții, rutine, tipizări (etnometodologie, fenomenologice sau de felul celor descrise În teoria constructelor enunțaă de D.C. North), mai precis de sistemul simbolic. Atât modelul economic clasic, cât și modelele instituționaliste și cele sociologice accentuează normativitatea acțiunii, fie că aceasta este exprimată În forma principiului raționalității instrumentale, ori a normelor sociale, sau a rutinelor
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Înfăptuirea acțiunii. Logica constrânge, dar În același timp autorizează și Împuternicește anumiți actori cu capacități de acțiune legitime În anumite domenii de activitate. Instituțiile nu sunt astfel doar reglatoare, ci și constitutive (de exemplu, societatea comercială pe acțiuni este un construct social instituit prin lege, o universitate este de asemenea social autorizată, prin mecanisme de acreditare, pentru a produce cunoaștere); ele constituie sensuri pentru acțiune: actori și strategii de acțiune. Instituțiile sunt astfel, mai mult decât contracte impuse coercitiv, proiecte culturale
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
intern relațiilor sociale, nu este impus de mecanisme exterioare și este mai degrabă autocontrol. Schimburile repetate crează interdependențe care se susțin pe o combinație de obligații, așteptări, reputații și interese mutuale (Larson, 1992:98). Normele cooperării, Încrederea și reciprocitatea sunt constructe contextuale ale relațiilor sociale statornicite, având o istorie proprie și devin sursele ordinii sociale. Acestea explică cooperarea economică În cadrul rețelelor Într-o mai mare măsură decât câștigurile mutuale sau normele generalizate. Mai mult, acestea din urmă, instituțiile În general, se
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de ziariști, au devenit proverbiali pentru că "una erau întrebați și alta răspundeau", comportament comunicațional la care contribuie și folosirea termenilor vagi în mod excesiv. Caracterul vag al comunicării definește un anumit grad de imprecizie al mesajelor comunicării. El este un construct psihologic ce se referă la "starea de spirit" a emițătorului care nu stăpânește suficient faptele, nu are cunoștințe sau înțelegerea necesară unei comunicări eficiente. Imprecizia este o condiție ce ține de stimuli interni și este determinată în principal de măsura
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
Încercare de a oferi o interpretare și clasificare comprehensibilă a tulburărilor anxioase a fost realizată de Sigmund Freud. De la primele lucrări de psihanaliză și până la sfârșitul vieții, Freud a fost preocupat preferențial de anxietate, pe care o considera un efect, construct psihologic central al modelului psihanalizei, al conflictului intrapsihic și simptom al numeroaselor sindroame. In 1895 Freud a separat din cadrul neurasteniei nevroza de angoasă, ca entitate clinică distinctă și a propus o nouă clasificare care a cuprins două tipuri principale: nevrozele
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
emoționale; au persecutat, în trecut și în prezent, sacralitatea și interioritatea în numele pragmatismului utilitarist... În numele multiculturalismului vedem adesea că acțiunile productive și constructive - chiar rațiunea și progresul - sînt denigrate sau puse la îndoială. În practică, odată relativizate, înjosite și considerate "constructe sociale" arbitrare de rînd, valorile reale se găsesc în situația de a fi lesne aruncate la gunoi. Însuși miezul năzuințelor romantice, și anume adînca preocupare pentru resursele simbolice, emoționale și subiective ale omenirii, pare să fie neglijat și gata să
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]