1,915 matches
-
1964). Piesa Întâlnire cu îngerul (1965) comentează, în registre vag ironice, variante posibile ale unor crize conjugale, adăugând moralizarea aferentă. Ultima sa scriere dramatică, reprezentată postum, în 1980, Sentimente și naftalină (cu titlul inițial Valsul), este o satiră alimentată de contemplarea uzurii și deteriorării în relația femeie-bărbat, unde se pot recunoaște înrâuriri venind dinspre Micul infern de Mircea Ștefănescu. Câteva dintre aceste piese au fost cuprinse, în 1971, în volumul Teatru. SCRIERI: Într-o gară mică, București, 1934; Moața, Creața și
DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286863_a_288192]
-
al lui Faithless vă spune probabil mai mult decît Încerc eu să explic, abstractizînd, aici. DJ-ul ca Dumnezeu al hipermodernității are un punct de vedere de unde proprietățile virtualizante ale lumii pot fi excelent exploatate: „Una din marile mele pasiuni, contemplarea corpurilor” se poate manifesta nestăvilită din cabina de sticlă aflată În centrul imensei discoteci (monada supremă care face sistemul - mulțimea din discotecă mișcată de muzică - inteligibil?), astfel că naratorul/ea abandonează studiile. Totul - construirea unei noi identități - funcționează perfect pînă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu-mi este contemporan. Nu cred de bună seamă În gratuitatea creatoare de opere estetice, dar aștept de la motivații mai multă perversitate, mai multă detașare. Nu În ultmul rînd mă scot din sărite un anume masochism cu explozie Întîrziată, celebrarea contemplării În detrimentul intervenției, chiar și amănunte precum Îmbrîncirea În Întuneric a profilului generos al femeii-soție și reciclarea cu mai puțin reflex lucid a unor șabloane literare notorii de pe diverse paliere iubirea imposibilă, misterul aparentului vid provincial, abisalitatea ființelor dezechilibrate, finețea și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Hans Freyer, pe un ottocento Geist, constituit pe următoarele asumpții: - realitatea este dată o dată pentru totdeauna și este accesibilă înțelegerii și intelectului uman; - cunoașterea este un comportament total, autosuficient și autocentrat; - modalitatea de a ajunge la cunoaștere este cea a contemplării și a deducției ce își are originea în contemplare, datorită faptului că noțiunile și conceptele reprezintă realitatea. Asemenea greșeli nu mai pot fi urmate, crede Golopenția, într-un mod inocent fără a trebui să plătim un preț exagerat pentru acest
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
asumpții: - realitatea este dată o dată pentru totdeauna și este accesibilă înțelegerii și intelectului uman; - cunoașterea este un comportament total, autosuficient și autocentrat; - modalitatea de a ajunge la cunoaștere este cea a contemplării și a deducției ce își are originea în contemplare, datorită faptului că noțiunile și conceptele reprezintă realitatea. Asemenea greșeli nu mai pot fi urmate, crede Golopenția, într-un mod inocent fără a trebui să plătim un preț exagerat pentru acest idealism ce nu-și găsește locul în lumea de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Golopenția, „de setea de înțelegere cuprinzătoare și nuanțată a culturii, încredere în «prezența binelui pe pământ»... vocația echilibrului și o salubră, vizionară modestie în tot ce scriu, precum și căldura sensibilă cu care știu să-și înfrumusețeze viața prin lectură și contemplare”. Petru Comarnescu nu-și laudă prietenul doar în aceste epistole, ci își declară prețuirea pentru el și în presa vremii, ca în acel cald articol pe care l-a publicat, în 1933, în Rampa, în anul când Golopenția pleca la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
celor cinci mari factori se bazează pe valențele cararcterizante ale limbajuluiă. Individul uman, persoana umană se mai dimensionează prin statute și roluri sociale, prin funcționarea sa în cadrul unor practici sociale instituționalizate, prin vizarea valorilor de bine, adevăr și frumos, prin contemplarea transcendenței. Omul este o ființă biologică și are un psihism în virtutea acestei apartenențe ce-i conferă și o dimensiune socială. Caracterizarea omului ca ființă bio-psiho-socială nu surprinde însă ceva care să îl diferențieze clar de universul biologic. Eventual, omul în
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sinteza pe care o făcea portretismul, care contempla existența unui alt om, așa cum răzbătea aceasta în expresivitatea chipului său. Căci, dacă din copilărie reușim să înțelegem intențiile situaționale ale altcuiva - așa cum demonstrează „teoria minții” -, înțelegerea morală a celuilalt necesită timp, contemplare și sinteză. Identitatea unei persoane în perspectivă tipologică sau în sens de ființă unică, ancorată în corporalitatea sa, rămâne și în prezent o problemă de investigat, o temă de studiu metodic. Bio-psiho-tipologia în secolul XX Faptul că există o legătură
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
aceea a lui Ioan Alexandru) lasă loc meditației asupra poemului ca act și mod de existență. Un Li pe drumul mătăsii (1997) este un jurnal de călătorie, cartea unui poet, dominante fiind tonul liric, starea de poezie autentică produsă de contemplarea unei țări a contrastelor, o lume stranie și fascinantă. Pielea poetului (2000), răsplătită cu Premiul de Excelență al Filialei din Arad a Uniunii Scriitorilor și cu premiile revistelor „Poesis”, „Familia” și „Observator” din München, reprezintă transcrierea unei alte călătorii: eul
DAN-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
mea se miră// Ce voci subpământene/ Te-au ispitit în noapte/ Să-neci în somn și lene/ Comoara ta de șoapte?”. Toate mijloacele revelației poetice cultivate de C. bat mereu la porțile zăvorâte ale Necunoscutului: și mirarea, și întrebarea, și contemplarea activă, și chemarea acerbă a tăcerii, și claritatea - devenită liră -, dar și misterul, somnul care turbură, prelungind așteptarea tăcerii, incertul. Între iluzie și aparență se produce extrem de subtila trecere a poetului, jocul său magic de-a râsul/plânsul. Acest mecanism
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
prin modul de a percepe natura și sensul vieții, atât în poezie, cât și în proză. A rămas de altfel, în plan biografic, ieșeancă de-a lungul întregii vieți. Nostalgia traiului patriarhal, profunzimea trăirilor, liniștea care acoperă furtunile din adâncuri, contemplarea anotimpurilor și a viețuitoarelor fac parte din alchimia sufletească a spațiului care l-a dat pe M. Sadoveanu. Umorul gentil al scriitoarei a fost deseori apropiat de cel al lui G. Topîrceanu. O altă componentă a stilului său este feminitatea
CAZIMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
imprimă limpezime, solaritate, seninătate; de aceea, până și cotloanele sunt irizate, astfel încât nostalgia este vagă, resemnarea calmă și tristețea senină. Cărțile care urmează, perfect omogene și nemodificând major imaginea unei poete exaltate de natură, aduc câteva elemente noi: melancolia în contemplarea trecerii timpului, spaima și neliniștea provocate de un progres tehnic ce sufocă natura și viața. Astfel, registrul liric nu este prea vast (căci poeta nu supralicitează printr-o tematică ce simte că nu-i aparține), dar în nici un caz strâmt
CETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286182_a_287511]
-
și comune. Dintre atributele optzecismului, C. privilegiază autenticismul, cultivând investigarea cotidianului. Abordarea nu e însă nicidecum minimalistă: personajul-diarist, apoi naratorul auctorial disecă fenomenalul, fac psihologie discursivă, verbalizează, interpretează și semantizeză cotidianul. Iar uneori se înregistrează salturi bruște - dar plauzibile, spre contemplarea „filosofică” a generalităților, a sensului existenței, a legităților și semnificațiilor. Finalul - cu sinuciderea Iuniei, probabil din slăbiciune, din inadaptare, din neputința de a fi fericită - învederează înclinația naratorului de a recurge la ipoteze, supoziții, variante de „adevăr”, într-o „anchetă
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
a doua lectură configurează un univers inedit, greu inseriabil deocamdată în tipologiile constituite ale romanului românesc. Mircea Ciobanu e un artist care își scoate efectele din căutarea contrastului. A observa cu ochi de estet mahalaua sufletească - iată, în definitiv, tema. Contemplarea e, în același timp, nesățioasă și ironică. Remarcabilul tact artistic (și în limbă) îl oprește pe romancier de la excese. Meritul literar provine din echilibrul păstrat între extreme. Senzorialitatea naratorului e copleșitoare și totodată reticentă. Procură delicii, fără să abuzeze. Istorii
CIOBANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
psihologiei comportamentiste. Narațiunea este adesea diluată de un descriptivism amintind de „școala privirii” și de Noul Roman, de notații introspective sau de inserturi eseistice. E o proză rafinată, cu un scrupul stilistic ce lasă impresia de „răceală elegantă” (Nicolae Manolescu). Contemplarea amuzat-ironică și compătimitor-omenească a unor situații aparent absurde e în consens cu orizontul de așteptare al epocii, ostil determinismului simplist al prozei teziste din anii ’50, instituind totodată un accent polemic, un dramatism nepatetic, dar „sincer” față cu prozaismul frustrant
CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
dar „sincer” față cu prozaismul frustrant al vieții cotidiene. Cam aceleași însușiri definesc și Neliniștitul iunie (1979), pseudojurnal al unui sejur estival al personajului auctorial la un canton pierdut în Bărăgan, microroman al unei mici lumi izolate și anonime. Modalitatea contemplării naturii, antropomorfizarea peisajului, învestit cu corespondențe culturale și o sugestivitate motivată subiectiv, mărturisesc afinități cu viziunea unui Geo Bogza. Romanul O lacrimă de privit (1970) și culegerea de schițe Tu care treci pe-aici... (1973) evocă surghiunul tomitan al poetului
CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
navigație pentru uzul somonului albinos, mesajul lapidar este abandonat în favoarea unui amplu poem secvențial ce reface un drum inițiatic: călătoria spre izvoare se înfățișează ca o paradigmă a valorizării etice a destinului uman. Istoria naturală și alte poeme propune o contemplare activă a lumii; ludicul își face simțită prezența, fără a se renunța însă la notarea exactă a stărilor complexe, la taină și mister. A patra carte de poezie din 1997, Grup nominal, este gândită ca o revoltă împotriva dominației verbelor
ALEXIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
haiku. Mitologia e deplin stăpână în Cornetul cu înghețată al lui Polifem (1999), dar referința e mai mult ironică, fiind mereu induse trimiteri la cotidian. Versurile lui A. prezintă un poet la care melancolia trecerii insidioase a timpului, interiorizarea prin contemplare, pătrunderea tainelor și căutarea lor definesc o voce lirică aparte, în care discursul e mereu bine controlat. Traducerile, cu precădere din limba sârbă și germană, îi vizează mai ales pe scriitorii bănățeni contemporani. SCRIERI: Ideografii lirice contemporane, Timișoara, 1977; Ecorșeu
ALEXIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
32; Serafim Duicu, Din nou tentația sintezei, VTRA, 1978, 9; Cornel Ungureanu, Lucian Alexiu, „Ideografii lirice contemporane”, O, 1978, 10; Moraru, Semnele, 20-21; Piru, Debuturi, 71-74; Grigurcu, Între critici, 314-321; Ulici, Prima verba, III, 233-234; Țeposu, Istoria, 197-198; Gheorghe Mocuța, Contemplarea activă, PSS, 1998, 1-2; Cornel Ungureanu, După 30 de ani, O, 1998, 6; Carmelia Leonte, Îndrăzneală și ambiguitate, CL, 1998, 10; Ioan Moldovan, Un debut întârziat, F, 1998, 12; Lucian Suciu, Două cărți de Lucian Alexiu, „Arca”, 1999, 1-3; Ada
ALEXIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
nu are mare greutate, cel din urmă este cel care participă efectiv și decisiv la alcătuirea unei realități moralizatoare mult mai autentice pentru creștinul medieval decât cea searbădă, lipsită de sens, pe care i-ar fi putut-o oferi simpla contemplare a naturii. Pe scurt, ceea ce se întâmplă sub acțiunea creștinismului este mutarea accentului dinspre o perspectivă realistă, "naturalistă" către una simbolică, moralizatoare. Obiectiv vorbind, din punct de vedere științific, cunoașterea înregistrează o perioadă de declin; dar ce poate însemna "obiectiv
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
faptele lor perverse. El se hrănește din cadavre, întrucât păcătosul se delectează cu plăcerile carnale care produc moarte"24. De cealaltă parte, acvila ar fi simbolul evanghelistului Ioan, simbolizându-l pe bunul creștin, care părăsește lucrurile lumești, pierzându-se în contemplarea celor cerești 25. Prin urmare, în lumea medievală, lucrurile sunt clare: acvila lui Zeus din Antichitate a fost divizată în două: o pasăre de rău augur, semn al morții și una care, impunându-se ca imagine a lui Hristos, culege
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în care toate separațiile, toate pierderile care au constituit obiectul estetic devin evidente. Spune tot Rancière: "Arta există în diferența însăși între forma de viață comună pe care ea o reprezenta pentru cei care au produs operele și obiectul de contemplare și de apreciere liberă care este pentru noi"125. În virtutea separării de corpul lor istoric, mărgăritarele au dreptul la o viață estetică autonomă. De aceea, această metaforă interesează în ciuda conotațiilor negative ale dezordinii, ale fragmentării sau incompletudinii; aș spune chiar
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
lunare, cu câteva foi săptămânale de ieri alaltăieri pe lângă presa cotidiană seculară din țări mari catolice? Numește Franța, Anglia, Spania, Italia, Austria, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, ș.a. Înțeleg de ce-i venea rău amicului delegat al AGR-lui, canonicul dr. I. Georgescu, la contemplarea covârșitoarei deosebiri a pavilioanelor străine față de cele ale noastre"841. Deși Expoziția a fost de o "măreție și grandoare excepțională"842, presa românescă nu s-a ridicat la înălțimea acestui eveniment, iar publicațiile din țara noastră nu s-au putut
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Despre rugăciune, în Scrieri alese, Herald, București, p.144 și 84: “Rugăciunea este lucrarea demnă de vrednicia minții. Ea este întrebuințarea cea mai potrivită și mai desăvîrșită a minții.” Există, însă, pasaje la Evagrie, în care este numită rugăciune chiar contemplarea sau descoperirea directă a lui Dumnezeu, acolo unde nu mai e loc de cuvinte (p.136 și 51): “Cît despre Dumnezeu, El obișnuiește să se descopere în starea de rugăciune.” (p.52): Starea de rugăciune este o dispoziție nepătimașă, care
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
Spre exemplu Sfântul Isaac Sirul vorbește de copilărie, adolescență și maturitate spirituală. În Comentarii la psalmi Origen propune o scară în trei trepte preluată, prin Evagrie (Tratatul practic 1 și Gnosticul 49), de misticii care leau urmat: 1) practica, 2) contemplarea naturală și 3) cunoașterea lui Dumnezeu. Sfântul Dionisie propune în Ierarhiaia cerească III,2-3, o scară în trei trepte care va deveni clasică: 1) purificare; 2) iluminare; 3) desăvârșire. Se observă că este vorba de aceleași trepte, însă expresiile care
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]