246,706 matches
-
din tine să iubești bucata de stâncă mai mult decât pe propriul copil ea nu e niciodată prea grea - deschideți-mi cartea vorbiți-mi eu am să vă răspund în alfabetul meu de grăunțe presărate în pădurea cea mare pentru copiii rătăciți un gest o fluturare de mână ar fi de ajuns cineva a zăvorât râsul sub șapte lacăte în spațiul dintre privirile noastre nu mai încape nimic fără memorie n-am să-mi amintesc funia spune spânzuratul am să port
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
bagajele de ce stau aici agitând mâinile în întuneric imagini în mare e scoica în scoică firul de nisip eu în nisipul pe care nu-l vor mesteca niciodată dinții stridiei ploaie de noapte fâșâitul unei mașini prin ploaie urletul unui copil la un alt etaj lumina e aprinsă gheara încleștată tot sub umărul stâng golul nu se umple scriind nu se mai umple somnul e departe cineva a tras piedica splendidei arme de colecție mai este până când carnea va exploda în
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
poate nici aceste rânduri nu sunt adevărate ele sunt doar scândurile unui gard vopsit îndărătul căruia jalnicul leopard este ținut în viață cu perfuzii ca să-și mai arate colții în sărbătorile legale acum e târziu mașinile fâșâie prin ploaie un copil oarecare urlă nu știu dacă am să adorm golul nu se umple scriind nu se mai umple nu înțeleg nu îmi place laptele și asta nu înseamnă că el nu e bun nu îmi plac garoafele și asta nu înseamnă
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
puține gînduri se bucură, parcă văd în fiece clipă un sicriu scîncind între pulpele fremătînd ale mamei/ căzînd și prinzînd rădăcini în putregaiul acestei pregătiri pentru o singură cale; scîncet ciudat, amestecătură de cîntec și plîns/ arta pierderii sufletului: un copil rătăcit într-o pustietate fără flori și ferestre rugîndu-se-ntruna în toate limbile morții!). * * * de la o vreme cămătarii își toarnă arginții în sîngele stins ca-ntr-o groapă cu var, mama și tata tot vin unul spre celălalt cu capul ascuns
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
pariau pe navete de bere că vor împușca cît mai multe dintre statuile de placaj și hîrtie: nopți la rînd ai fost duhovnicul trupurilor lor ciuruite pentru ca mai tîrziu să le dai foc în spatele blocului dezvirginîndu-ți improvizațiile, toată slava invidiilor. copil "de nimic" stăpînind oamenii-țintă ce ard în picioare ca niște cruci blestemate de pulberi mereu ucigașe.
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
exact așa cum zic chinejii tu să fii drept apoi umbra poate să fie strâmbă să nu-ți pese sentimentul că sunt o imagine îmi dădea senzații de vomă în panică am apăsat pe claxon și a ieșit un sunet de copil de biserică de vioară că sunt singur apăsam pe ambreaj și nimic nici o mișcare sunt singur întunecat deformat ba una ba alta cazarme-pădure remușcări-carantină chei- -cuțit convingeri-galapagos galimatias-gala dali se auzea o stradă în creierul nor lăcrimioare o pastorală
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
de a se topi repede sau încet, de a sta mult timp ca o lapoviță, apoi de a se liniști ca ființă vie, rămânând pe vârful munților Kebnekaize, mult timp, aproape un an, până când, în sfârșit, va întâlni imaculata față de copil a unei noi zăpezi. Toate aceste nume sunt sacre pentru laponi și unele din ele au pătruns și în limba suedeză care are și ea, ca toate limbile, denumiri speciale pentru zăpadă și starea ei mișcătoare, metamorfoze dansatoare, schimbându-se
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
Soarele devenise o sferă de foc la orizont. Viața din oraș trecuse într-o nouă lumină. Pulsul febril se încetinise simțitor. Am mers repede, imaginându-mă zburând, luându-mă la întrecere cu trecătorii necunoscuți. Exact așa cum făceam când eram un copil cu picioare foarte repezi și paisprezece kilometri erau nimic pentru mine. Acum erau alții mai iuți decât mine dar nu mă lăsam deloc, mergând cât puteam de repede, de dragul întrecerii gratuite. Am traversat podul Lidingö într-o stare euforică, de parcă
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
Ea poate fi de asemeni locul unde se ascund stafii, spațiul dominat de îngerul morții (ca-n podul copilăriei, unde naratorul la persoana întîi avea "impresia că..., la intrarea mea, o stafie se retrăgea mai în umbră, mirată că un copil atît de firav se strecurase, iscoditor și temerar, în acest imperiu în care domnea numai îngerul morții"). Umbra e viața în moarte și moartea în viață. În măsura în care este opusul vieții reale, banale, prozaice, umbra poate avea și o încărcătură poetică
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
în țara noastră de "ce-ar fi fost dacă-ar fi fost": speculațiile sunt îndreptățite dar, vai, inutile. Rămîne triumful artistic al autorului, care utilizează atît de convingător posibilitățile efectului de "înstrăinare" al teoreticienilor formalismului rus, privind cu ochi de copil și de adolescent mizeriile războiului și ocupației, lașitățile și turpitudinile care ies deodată la iveală, micile eroisme și marile suspiciuni, retorica militară găunoasă și sensurile tăcerii. Curios la prima vedere, dar explicabil prin circumstanțele istorice în care a fost scris
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
piedici frunza sunătoare a lemnului le acoperă tu îți ascunzi fața în mîini moartea ochii-ți descoperă nisipul se naște în cariere de nisip vîntul îl împrăștie-n dună tu îți ascunzi poema după cuvînt - mîinile moartea-ți adună Vișin Copil mama îmi așternea pentru somn dar numai cînd era sărbătoare patul din lemn de vișin din camera mare (adică în graiul nostru cea mai frumoasă odaie ținută doar pentru oaspeți de seamă) cel acoperit cu poneavă și strujacul cu paie
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
lemn de vișin din camera mare (adică în graiul nostru cea mai frumoasă odaie ținută doar pentru oaspeți de seamă) cel acoperit cu poneavă și strujacul cu paie mă trezeam dimineața cu ochii-nroșiți de scrumul viselor colorate de peste noapte copil vara îmi plăcea să mă urc în vișinul copt de la marginea plațului coboram pe la amiază cu gura-ncuiată cerul gurii roș-albastru-nnegrit astăzi cînd nimic din toate acestea nu-mi mai e la-ndemînă caut doar cuvîntul ce nu vrea să(-mi) rămînă
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
friguri înțelegea însă că nu dor de casă putea fi ci un altul pe care nu-l mai simțise pînă aici dorul de valea cealaltă de ea doar auzise o cunoștea numai din ce-i povestiseră încă pe cînd era copil puținii bătrîni ai bătrînelor cuvinte lăsate acasă (de-ar fi avut acum măcar unul cu el i-ar fi fost de mare folos în împrejurările prin care trecea) și aceștia ce-și mai aminteau și ei dintr-o memorie aproape
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
ni se spună și nouă "de ce", nu de alta, dar cu unii dintre ei ne-am fi putut plimba pe stradă, fără să știm că sînt "trădători", așa cum aflăm pe urmă din cîte un articol publicat de Eugen Barbu, acest "copil din flori"... Ivănescu a criticat formalismul presei literare. Ca redactor la Luceafărul, a văzut cum e promovată o poezie "patriotică" găunoasă și cum de la o săptămînă la alta directivele se schimbă: ba să se publice poezie patriotică, ba să nu
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
a locuit la destule adrese, a vizitat rude, prieteni, cunoștințe, colaboratori, autorități rezidînd în alte multe locuri, a schimbat o serie de locuri de muncă. În tinerețe, a avut locuință în zona Obor și în Strada Armenească, în estul urbei; copiii își aminteau de casa părintească vîndută înainte de a se muta pe Strada Sf. Spiridon (azi Maria Rosetti) colț cu Strada Rotari (azi I.L. Caragiale), au urmat Str. Sculpturei și Str. Berzei, în partea de vest. Casa lui Iorgu Caragiale, unul
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
sângerând al cui va fi păcatul? Avem nopți și avem zile Avem nopți și avem zile, Împărțim pâinea în clipe, Îndoim apa cu sânge, Numărăm morții, măsurăm viii, Ne pipăim în oglindă pleoapele Cu pete mici de lumină. Ne creștem copiii. Visăm. Înviem. De pe pernă dimineața Ne culegem spinii. Credem în soare, credem în ploi. Ne spălăm vorbele cu sudoare. O singură zi Ai cusut, Doamne, veac de veac, Cer de cer, om de om și-ai făcut o zi, O
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
dată în mîlul nopții: am 11 ani; urcată pe o scară rezemată de un perete alb, scobesc o țeavă de stuf, plină cu polen de albine, în timp ce pe aripa mea stîngă s-a așezat un fluture cu un cap de copil - roșu cu negru cu puncte portocalii... mama bîjbîie cu mîinile aerul din fața ei... mama e un deal - mi-am făcut casa pe ea.... pereții se prăbușesc în gol, tavanul dispare: un stol de bărbați cu aripi negre urcă la cer
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
de toate: poezie, proză, studii istorice, a făcut traduceri. A desfășurat o impresionantă activitate anticomunistă, vorbind multă vreme la postul de radio "Europa liberă". Pentru românii din exil, George Ciorănescu a fondat revista Apoziția. Memorialistul nostru a fost al șaselea copil al numeroasei familii. I se spunea Puiu, pentru că se născuse la șapte luni și părinții nu-i prea vedeau o viață lungă. (Parcă vrând să-i contrazică, a trăit 88 de ani!) În Spania, lumea cunoscută i se adresa numindu
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
a consimțit a se fotografia, însă numai în grup, alăturea cu noi. Ne-am și așezat împreună. După indicațiile noastre însă, fotograful l-a scos numai pe dînsul, ceea ce nu puțin l-a supărat mai apoi văzîndu-se amăgit ca un copil." Apoi un grup de elevi de la Liceul "Matei Basarab" din București au înființat o societate literară, dorind să-i pună numele "Eminescu", președintele societății era Moțoc, desigur la sugestia profesorului lor Ion Filibiliu, căruia poetul i-a luat apărarea în
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
strigat de o voce necunoscută. Era Orit. Sosise cu o mare întârziere pe care o neutraliza un buchet de crini splendizi. - Puri și frumoși ca musafirul nostru, spuse, îndreptându-se întins spre el și oferindu-i florile. Deci tu ești copilul minune! Era fardată violent, stătea în picioare în fața lui și-și legăna șoldurile. Mirel se lăsă prins cu ușurință în plasa atențiilor ei. Se retraseră amândoi în jurul unei măsuțe de pe balcon și începură să vorbească animat. Orit punea întrebări cu
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
fragment dintr-o parte, ea însăși doar un capitol dintr-o carte, și aceasta în multe, în nenumărate tomuri. Dar simțeam că pătrunzând în labirintul din acea stâncă, cu oscioarele din preajmă ce păreau bricolate ca pentru un joc de copil puteam înainta spre acel totum, spre întregul cosmic la care năzuia tinerețea mea puțin știutoare. Identificam pe atunci acest întreg cu universalitatea înțeleasă " pe urmele lecturilor mele kantiene, încă destul de firave " ca Allheit, ca totalitate, nu ca Allgemeinheit, ca generalitate
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
dintr-o capcană pe care i-am întins-o. Își șterse sudoarea de pe fruntea încălzită de atmosfera înăbușitoare a apartamentului în care căldura verii pătrundea cu forță. Se uită la mine cu o privire duioasă și îngăduitoare, ca la un copil care rostește cuvinte necontrolate. Deodată expresia lui căpătă o altă nuanță, rostind: - Cum să plec la Sibiu, pe arșița asta? Pentru mine o deplasare chiar numai pînă în grădina Cișmigiu, înseamnă un act de neconceput, chiar și drumul pînă la
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
noapte. Înainte de a intra în curtea lui, Șuiu vomitase sprijinindu-și tîmpla de stîlpul porții. Era învățat să bea, deși nu-i plăcea, dar acum întrecuse măsura. Frigul și emoția îi dădeau un fel de slăbiciune, ca înaintea unui examen (copil de țăran, rămăsese cu frica examenelor). Umerii îi tremurau cînd păși în tindă. Lampa de petrol ardea aruncînd umbre pe pereți și el își văzuse deodată uniforma, curățată și periată de soție, agățată într-un umeraș. Din cauza pîlpîirii fitilului aceasta
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
parcă. Străbătură maidane prăfoase, străzi pietruite, li se păru că intră, ies și din nou reintră în oraș. Din fața caselor de la periferie, date cu var din belșug, femei îi priveau cu mîna la gură. Cocoțați în pomi sau pe garduri, copiii azvîrleau în ei cu mere. Gîfîind dădură buzna în port, izbindu-se și călcîndu-se pe picioare cînd se regrupară pe loc. Curioși, lacomi, scrutau apa pămîntie care le lingea tălpile. Așteptau primul ponton sau șlep, care să-i transporte dincolo
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
în Făgăraș, Iezerul și Păpușa. Agenții de securitate năvăliseră brusc în casă doborând cu umărul ușa veche, intraseră apoi și în "bucătărioara de vară" unde se făcea focul. Știau că "puiul de năpârcă" nu va face închisoare - era doar un copil, dar o bătaie soră cu moartea tot îi trebuia. Au legat-o cu piciorele în sus de grinda bucătăriei, au bătut-o la tălpi cu gârbaciul. Cum o fi ajuns unealta asta a diavolului în mâinile unor români! E drept
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]