3,539 matches
-
lui Dumnezeu. Poporul român are o viziune profund creștină asupra lumii, natura în armonia ei fiind creată și privegheată de divinitate. Nutrind un respect religios față de fire, omul se poartă cu o infinită dragoste față de animale, interpretează animist stihiile, întregul cosmos. Datoria omului este să prezerve puritatea firii, sfințenia ei, să nu o întineze prin păcate necugetate. La imprimarea acestor credințe, la formarea sufletului etnic au contribuit ordinea spirituală moștenită, folclorul („expresie” și „ordine de viață”), Biserica și Curtea boierească, în
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
a investigațiilor psihanalitice. Numitorul tematic comun al prozei lui P. îl formează relația dizarmonic - armonic/ rearmonizare și continua pendulare între patologic și normal, între care nu (mai) există o falie. Patologicul este depășit printr-o aspirație a (re)integrării în cosmos sau, mai puțin pretențios, printr-o reintrare în regula normalului: aspirație uneori ratată (Martin din Sângele, Cora din Cora și dragostea, 1943), alteori împlinită (Emil din Monstrul, Costin din Miracolul, 1939). E semnificativ că între antecedentele salvării lui Emil se
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
Ion Gheorghe) a imaginarului și a expresiei, anunțată de câteva poeme anterioare (spre exemplu, Invocația către Zamolxis din Jungla marină). Paradoxal, tema nu este muntele, ci Bărăganul, „nuntirea” cu această câmpie „mamă și fecioară”. Atras de poemul lung, cosmogonic, alegoric (Cosmosul necesar), consacrat în anii ’60-’70, și de un neoromantism de factură cvasifolclorică (ciclul Scrisorile voievodului), P. înregistrează un recul valoric. Dar, imprevizibil, se îndreaptă brusc și fără prea mare însuflețire spre optzecism. În Investigații (1984) se simte influența liricii
POENARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288864_a_290193]
-
fabuloase (unicornul, salamandra, aspida, vasiliscul, pasărea Phoenix) asociate unor concepții morale, filosofice sau religioase. Motive și semnificații mito-simbolice în cultura tradițională românească (1989) pornește de la motive mito-folclorice autohtone pentru a defini un model de gândire arhetipală, centrat pe înfruntarea dintre Cosmos și Haos. În Mythos & Logos. Studii și eseuri de antropologie culturală (1997) precizia informațiilor și reticența în fața speculațiilor hazardate se aliază cu o reală mobilitate a spiritului. Volumul include studii de istoria religiilor de factură diferită, de la cele de antropologie
OISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
de către demon, legenda românească a potopului, dendromitologia - cazul paltinului, balaurul și solomonarul ca termeni ai unei ecuații mitice arhetipale -, magia erotică, fecioara legând fiara, mitologia labirintului, limba adamică, antropologia locuirii tradiționale), pentru a evidenția importanța confruntării permanente dintre haos și cosmos ca elemente de semn contrar, coexistente în imaginarul popular românesc. În Imaginea evreului în cultura română. Studiu de imagologie în context est-central european (2001; Premiul Asociației Scriitorilor din București, Marele Premiu al ASPRO ș.a.), O. urmărește modul în care s-
OISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
LCF, 1980, 9; Sorin Titel, Folclorul în lumina unor noi interpretări, RL, 1980, 41; Mircea Muthu, „Grădina de dincolo”, ST, 1980, 9; Cezar Ivănescu, Andrei Oișteanu, LCF, 1982, 36; Dan C. Mihăilescu, Eheu, mitologia!, CNP, 1990, 25; Paul P. Drogeanu, Cosmos și Haos, LCF, 1990, 30; Paul H. Stahl, Motives et significations mytho-symboliques, „Études et documents balcaniques et méditerranéens”, 1993, 17; Ioana Pârvulescu, Un obiect straniu, RL, 1995, 24, 25; Barbu Cioculescu, Andrei Oișteanu și cutia cu bătrâni, JL, 1995, 37-40
OISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
prin care N. s-a impus în lirica de dupa parnasianism și simbolism, instaurând intempestiv o resurecție romantică aparte: astfel, la romanitatea poetei au fost raportate panteismul mistic, dar și naturismul păgân, vitalismul concrescent contemplării morții, cultul înaintașilor, exaltarea deopotrivă a cosmosului și a micului univers, cu deosebire vegetal, plonjeul în intimitatea eului, toate turnate în clasicitatea solemnă a prozodiei, cu manifestă conotație a unui discurs sapiențial, de sorginte străveche. În 1925, la propunerea unui grup de personalități animat de N. Iorga
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
din Poezia lui Eminescu pornește de la un vers revelator („De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și”), al cărui son profund, cu rezonanțe existențial-vizionare, „închide” sensurile lirismului plutonic. „Fenomenul originar” al tuturor proiecțiilor mitice eminesciene constă, așadar, în „plânsul lăuntric al cosmosului”, dar un cosmos nestructurat integral, rămas încă într-o stare de somnolență haotică, marcat de „paloarea mortală” a neantului. Dintr-o asemenea „demonie cosmotică” se desprind niște figuri emblematice sau arhetipuri prin care se constituie mitologia poetică. Ele sunt Odin
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
Eminescu pornește de la un vers revelator („De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și”), al cărui son profund, cu rezonanțe existențial-vizionare, „închide” sensurile lirismului plutonic. „Fenomenul originar” al tuturor proiecțiilor mitice eminesciene constă, așadar, în „plânsul lăuntric al cosmosului”, dar un cosmos nestructurat integral, rămas încă într-o stare de somnolență haotică, marcat de „paloarea mortală” a neantului. Dintr-o asemenea „demonie cosmotică” se desprind niște figuri emblematice sau arhetipuri prin care se constituie mitologia poetică. Ele sunt Odin, Orfeu, cel „sălbăticit
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
pagini, cartea se vrea o cronică a revoluției franceze din 1789 și, în ultimele capitole (XII-XIV), a ecourilor ei valahe. „Acest roman - una dintre cele mai temerare «construcții» epice din literatura noastră - e un haos care tinde neîncetat a deveni cosmos și în care colecționarul de cuvinte românești Dinu Nicodin și-a putut satisface patima” (I. Negoițescu). De altfel, scrierea poartă dedicația „Ție, Limbă românească - limbă dumnezeiască!”. Compoziția, digresivă și mereu deschisă (ca și Lupii, O călătorie pe Olt), prinde în
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
și ca ființă cu personalitate și responsabilități, centru către care gravitează „învățăturile” și tentativele de modelare, sau omul ca alcătuire favorizată ori oropsită este descris sub specia unei demnități aproape intangibile, proprie unei creaturi unice și privilegiate între toate componentele cosmosului. Formal, pledoaria pentru om apelează la veșmântul teologic (la fel făceau și Erasm, și Pico della Mirandola), spiritul ei este însă modern, de pură sorginte umanistă, și impune prin consecvență și elevație. Sacrificarea omului va fi condamnată („Însă iată că
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
muncii. „Capitalismul rațional” ar fi rezultat din acțiunea valorilor corespunzătoare vocației asociate cu ascetismul protestant. Atunci când ascetismul a trecut din celulele monastice în viața cotidiană și a început să domine moralitatea mundană, el și-a afirmat contribuția la construcția uriașului cosmos al ordinii economice moderne. Capitalismul apare astfel odată cu și ca urmare a influenței exercitate de valorile morale ale puritanismului și ascetismului creștin. Acestea au fost convertite, adică secularizate, în forma valorilor materialiste ale maximizării profitului, ale acumulării și investirii. Valorile
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Ioan Scurtu, G. Topîrceanu, Natalia Iosif, N. Țimiraș, Al. Anestin, Sergiu Cujbă, Claudia Millian, Alceu Urechia (Un sfat pe zi), P. Botzan, Ioan Adam (Gărgăuni). Natalia Iosif traduce din Samain, Andrei Naum din Lenau, Al. Anestin din Victor Hugo (Și cosmosul surâde) și Leconte de Lisle (Amiaza). „Cronici vesele” dă Al. G. Doinaru, care semnează și Ivan Turbincă. Criticul oficial este Ioan Scurtu, care consacră întinse cronici de întâmpinare unor scrieri precum Criticele dlui Titu Maiorescu, Spice de N. Gane, Carmen
MINERVA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288157_a_289486]
-
tradus și a scris articole de popularizare a fenomenului. SCRIERI: Enigmatic, Pământul, Craiova, 1977; Proiecte planetare (în colaborare), București, 1986; Întâmplări din mileniul III, București, 1989; Laboratoarele lumii, București, 1992. Antologii: O planetă numită anticipație, București, 1985; Nici un zeu în cosmos, București, 1985 (în colaborare); Povestiri ciberrobotice, București, 1986 (în colaborare); Povestiri despre invențiile mileniului III, București, 1986 (în colaborare); Cosmos XXI. Întâmplări dintr-un univers al păcii, București, 1987 (în colaborare); Cronici microelectronice, București, 1990 (în colaborare); Cronici metagalactice, București
MIRONOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288178_a_289507]
-
Întâmplări din mileniul III, București, 1989; Laboratoarele lumii, București, 1992. Antologii: O planetă numită anticipație, București, 1985; Nici un zeu în cosmos, București, 1985 (în colaborare); Povestiri ciberrobotice, București, 1986 (în colaborare); Povestiri despre invențiile mileniului III, București, 1986 (în colaborare); Cosmos XXI. Întâmplări dintr-un univers al păcii, București, 1987 (în colaborare); Cronici microelectronice, București, 1990 (în colaborare); Cronici metagalactice, București, 1990 (în colaborare). Repere bibliografice: Tudor Octavian, O carte fără gen literar, o carte, totuși, bună, FLC, 1978, 21; Mirela
MIRONOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288178_a_289507]
-
care recunoaște necesitatea altoirii, a comerțului, a curiozității ofensive. Sunt două atitudini arhaice care se regăsesc în matricea „creștinismului cosmic”: pelerinajul la „locurile sfinte” apare ca o simplă conversie a transhumanței, riturile liturgice sunt o imagine a călătoriei într-un cosmos spiritual, iar cimitirul, troițele sau biserica sunt tot atâtea mărci ale permanenței sacrului. Unii cărturari se ocupă metodic de zestrea locului sau a pământului, în timp ce alții „pierd vremea” consemnând profilul alterității, descoperind instrumentele comparației și învățând regulile de negoț cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Oralitatea sibilinică și ezoterică a pitagoreicilor atrage atenția asupra importanței inițierii, fără de care experiența cunoașterii rămânea parțială. Prima filozofie este mai cu seamă orală și oraculară nu fiindcă exprimă înțelepciunea unui mythos imemorial, ci întrucât crede în ierarhizarea ontologică a cosmosului. La Platon, dialogul exersat ca dialectică devine emblema filozofiei care depășește sfera privată a conversației. (Aceasta și pentru că limbajul este probabil singurul sistem semiotic autotelic.) Între culpabilizarea socratică a scriiturii (Phaidros, 274 b-e) și prostituarea rostirii în cazul sofiștilor, Platon
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
experienței umane în forma unei narațiuni exemplare, având o valoare etiologică și soteriologică. Mitul explică și expiază. Timpul mitic este responsabil pentru condiția prezentă a omului. Miturile culturilor tradiționale surprind situarea omului în miezul unui conflict între forțele care guvernează cosmosul. Intuiția unității experienței umane a timpului este aici fundamentală. Lumea și umanitatea nu sunt simple abstracții; ele se țin împreună într-un destin împărtășit. Gândirea simbolică a mitului organizează experiența lumii într-un poem pe care unii filozofi greci, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ale vremii - cum ar fi disputa ariană sau poate chiar teologia origenistă -, Antonie putea rămâne, prin formație, același agrammatos descris de Atanasie cel Mare2: un țăran coptic capabil să citeze pe de rost din Scripturi, deși contempla doar cartea naturii, cosmosul invizibil și pe Creator. Călugăr charismatic admirat de filozofii păgâni itineranți, Antonie este lipsit de aerul „ezoteric” al gnosticilor păgâni. Dacă există deci cu adevărat problema „intelectualismului” lui Evagrie, atunci ea îl privește și pe Antonie cel Mare. A condamnat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a Rusiei vechi țariste - i-a dat tânărului Serghei lungi insomnii dominate de insolvabile întrebări existențiale: care este sursa răului în om, de ce această aparentă neputință a binelui în lume, din ce pricină moartea domnește peste întreaga făptură? Odată spulberat cosmosul copilăriei în zorii unei epoci a sclaviei, fricii și terorii, tânărul Serghei pierde contactul cu realitatea discretă a prezenței lui Dumnezeu, pe care o cunoscuse de mic în slujbele Bisericii și în „liturghia după liturghie” a cosmosului. A fost atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
făptură? Odată spulberat cosmosul copilăriei în zorii unei epoci a sclaviei, fricii și terorii, tânărul Serghei pierde contactul cu realitatea discretă a prezenței lui Dumnezeu, pe care o cunoscuse de mic în slujbele Bisericii și în „liturghia după liturghie” a cosmosului. A fost atunci tentat să caute în mistica orientală a vidului o soluție la chinuitorul său zbucium lăuntric, în care pulsa suferința pentru destinul nefericit al Rusiei. Abandonând voluntar rugăciunea, aflat încă la Moscova, Serghei se dedică pentru câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de un văl fin de Reiki, cuprinzînd Pămîntul ca Într-o pînză de vindecare. 16. Apoi orientați-vă din nou atenția către fasciculul Îngust de lumină Reiki și lăsați-l să se Înalțe chiar dincolo de atmosfera Pămîntului, din ce În ce mai departe prin Cosmos, trecînd de stele, Îndreptîndu-se către centrul Universului, Înspre Lumină, Înspre Sursă, Înspre Tot Ceea Ce Este. Simțiți cum intră În legătură cu sursa absolută de iubire, de lumină și de vindecare și Încercați să percepeți o parte din acestea coborînd prin fasciculul de
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
de iubire, de lumină și de vindecare și Încercați să percepeți o parte din acestea coborînd prin fasciculul de lumină Reiki. Această vindecare absolută ar putea apărea ca o lumină aurie sau de orice altă culoare, curgînd În josul fasciculului prin Cosmos, prin atmosfera Pămîntului, trecînd prin văzduh, prin acoperiș și prin tavan și pătrunzînd În corpul clientului. Vizualizați iubirea, lumina și vindecarea profundă inundînd trupul acestuia, pînă cînd Îl umple cu totul cu energie minunată și liniștitoare. 17. CÎnd simțiți intuitiv
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
acest proces este complet, orientați-vă din nou atenția, Încet, asupra locului În care fasciculul de lumină Reiki se unește cu Sursa și, cu mare recunoștință și cu mult respect, detașați ușor fasciculul și Începeți să-l aduceți Înapoi prin Cosmos, prin atmosferă, prin tavan, pînă cînd ajunge din nou În interiorul clientului. 18. Acum pecetluiți această vindecare deosebită, imaginîndu-vă un Simbol al Puterii desenat deasupra chakrei plexului solar și/sau a inimii, rostindu-i În gînd mantra sacră de trei ori
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
Budescu, „Omul interior”, TR, 1985, 50; Al. Călinescu, Contraste, CRC, 1986, 27; Nicolae Manolescu, Doi poeți, RL, 1988, 11; Cornel Ungureanu, Miturile orașului, O, 1988, 13; Ioan Holban, Ipostaze lirice, CRC, 1989, 18; Calistrat Costin, „Călător o singură dată prin cosmos”, ATN, 1988, 6; Laurențiu Ulici, O alternativă lirică, RL, 1989, 3; Adrian Dinu Rachieru, Celestul și teluricul, „Meridianul Timișoara”, 1990, 17; Eugen Simion, Melancolicul april, RL, 1990, 44; Ioan Holban, Viața la sfârșit de veac, la sfârșit de mileniu, CRC
BUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]