1,945 matches
-
întâmpinăm cum se cuvine. Coborârea spre lac implica traversarea a încă trei peluze - toate năpădite de iarbă neîngrijită, crescută sălbatic - legate între ele de alei abrupte pe care trebuiau să umble cu grijă pentru că multe pietre erau desprinse sau aveau crăpături ascunse, suficient de mari pentru a-ți prinde în ele piciorul. În sfârșit, o serie de trepte de lemn putrezit coborau până la apă. Ajunseră taman la timp ca să vadă avionul amerizând pe suprafața luminată de lună a iazului și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a unui ecran de televizor. Deci cum aș putea eu accepta dintr-o dată că era acum una dintre forțele care conspirau împotriva Fionei - că se furișaseră deja în viața ei nevinovată? Era ca și cum pe ecran ar fi început să apară crăpături și această cumplită realitate se scurgea afară: sau ca și cum bariera de sticlă se prefăcuse în mod miraculos în lichid și fără să-mi dau seama alunecasem peste prăpastie ca un Orfeu visător. Toată viața încercasem să-mi găsesc drumul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ieșită din imaginația poetului. Pascal se simțea ca sărmanul Dionis pe cale să dea nas în nas cu avatarul faraonului Tla. Pașii îl purtau ca vrăjit prin curtea pustie, pe lângă zidul gol al lumilor apuse. Dintr-o dată huhurezul zbură dintr-o crăpătură a zidului. Zbura molcom, purtat de aripi cafenii. Hu hu! Hu hu! Fără temere, se așeză pe o piatră. În sfârșit veni și ziua când aripatele vorbesc, zise. Și clipi din ochii lui rotunzi. Nu-i așa? ─ Ce-i de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vedea de ceva vreme. — Da’ n-aveam de unde să știm sigur până n-ajungeam pe platou. Pe un stâlp văzurăm un indicator cu un S desenat pe el și dedesubt scria Svolta Pericolosa. Șoseaua ocolea colina și vântul bătea prin crăpătura din parbriz. Dedesubt, de-a lungul mării, se Întindea o fâșie de pământ. Vântul uscase noroiul și praful Începea să se ridice de sub roți. La un moment dat trecurăm pe lângă un fascist care mergea pe o bicicletă, purtând la șold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
compară, ale acelor sindrofii), din ce În ce mai vizibil secetos. Domnului Pavel nu-i pasă, el e asemeni stîlpului de telegraf din fața porții, cu care se compară cîteodată, rîzÎnd, uscat și drept, avînd grijă de verticalitatea ținutei, foarte micile, mai vizibile, mai nu, crăpături ale suprafeței neavînd nici o importantă, „important este - Își spunea - să stai neclintit și lucid În fața vremii, ca o sfidare. Nu-i așa, domnule judecător?”. - „Desigur”, mă auzea răspunzîndu-i. Învățătorul Însă nu era schimbat, anii păreau a se fi oprit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
care-l neliniștea. Nu îndrăzni să se miște, având tot mai clar senzația unei primejdii. Mai era cineva cu el în grajd, știa cu siguranță. Și totuși, câinele nu mârâise. Valerius întredeschise ochii. Era întuneric; razele lunii pătrundeau printr-o crăpătură a ușii, răsfrângându-se pe pietrele de jos. „Nu-l omorî.“ Din nou cuvintele acelea - poate erau o frântură de vis, dar poate că fuseseră rostite în șoaptă. Îi păru rău că nu avea curajul lui Julius Civilis, batavul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
foamei, gerului și lupilor. Vrei să te ucidă teama pe care ți-o provoacă bunul nostru Vitellius? El, care vrea să ajungă împărat? N-ați auzit cu câtă nerăbdare îi punea întrebări lui Ausper? — Am auzit - Valerius arătă spre o crăpătură dintre bârnele podelei. Pe aici am și văzut - bău câteva înghițituri de vin. Sunt uimit că Vitellius vrea să-l trădeze pe Galba ca să ajungă împărat. Nu e curajos, nu e un strateg. Va avea destui adversari, pentru că mulți îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vezi că se apleacă atât de tare, încât jambierele, care îi ajung dincolo de genunchi, ating mica parmula pătrată? Vezi cum sare în lături, încercând să lovească spatele adversarului? Pare un vultur care zboară în jurul prăzii și-și vâră ciocul prin crăpăturile unei vizuini. De aceea tracul are ca simbol grifonul pe coif, în timp ce mirmilonul, pe care l-ai asemuit cu țiparul, are șarpele de mare. Zgomotul metalic al lamei tracului ce lovea coiful adversarului ritma lupta. — Tracul are nevoie ca mirmilonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
m-a transformat În zombie, așa am izbutit să supraviețuiesc și să invectivez cu răcnete de 10 ori pe zi de 35 de ani, gîndacii, o lume Înțesată de traseele lor roșii, mișunînd peste tot, În spitale, În cameră, prin crăpături, după cruci, simboluri ale vitalității, garsoniera cu oglinzi paralele a bunicii care fusese atît de frumoasă, Îl blestemam pentru cămășile care se desfăceau la cusături, pentru sticla de Cico În loc de Pepsi la care făceai coadă degeaba, În vreme ce gardienii păcii ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
deschide, mai Întîi zîmbești, apoi te cuprinde o ușoară Îngrijorare, ai apăsat pe tot ce era vizibil și putea fi apăsat și nu se-ntîmplă nimic cu excepția faptului că la un moment dat reușești să stingi lumina, cauți cu Înfrigurare o crăpătură, un buton, un comutator, un mîner, o manivelă, te apleci, pipăi scaunul, pereții, pe sub chiuvetă, nimic, neliniștea crește, cabina e etanșă, urmează Înjurături, lovituri cu piciorul, brusc ai sentimentul c-ai rămas acolo pentru totdeauna, singur Într-o toaletă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
meu din Bavaria. Are vreo patru, cinci sute de kilograme. Ne încălzește cel puțin o săptămână... Dar Marina nu-l mai asculta. Se apropiase, grăbind ușor pasul, de colțul din stânga, de lângă ușă. Acolo, peretele părea mai bine conservat. Doar câteva crăpături adânci, înălțîndu-se către tavan. Și, în mijloc, o suprafață mai puțin decolorată, cu marginile aproape regulate. Numai când se apropie la câțiva pași, își dădu seama că se înșelase. Peretele era tot atât de zdrențuit ca și restul sălii. - Dar de ce Buchenwald
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de zid, privindu-l atent, concentrat, clipind uneori din ochi, mișcîndu-și încet capetele când spre stânga, când spre dreapta, ca să surprindă toate nuanțele posibile. Erau pete fără forme precise care-și modificau contururile după unghiul din care erau privite. Doar crăpătura care se înălța aproape în diagonală către tavan își păstra direcția și adâncimea, oricum ar fi fost privită. - Decolorate de soare și de igrasie, repetă visător Lorinț. Atunci am înțeles. Asta a vrut să ne spună: aveți aici modelul exemplar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
oprise chiar în dreptul scorburii unde se adăpostise Veronica, astupînd-o aproape în întregime. Dacă n-ar fi auzit-o gemând și țipând, n-ar fi bănuit că fusese îngropată acolo. Doar sus, la o înălțime de peste doi metri, se putea distinge crăpătura scorburii. Cățărîndu-se cu greutate, o văzu și-i strigă numele, făcîndu-i semn cu mâna. Fata îl privea speriată și fericită în același timp, apoi încercă să se ridice în picioare. Nu era rănită, dar locul era prea strâmt și nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
al funiei este legat de orice bornă kilometrică sau de orice alt obiect bine Înfipt În pămÎnt, iar restul este lăsat să atîrne peste drum și este acoperit. Autoblindatul supraîncărcat era de tipul În care șoferul se uită prin niște crăpĂturi și mitralierele de calibru mare sînt poziționate În sus, ca la antiaeriene. Îl urmăream atent, cum se apropia, atît de aglomerat. Era plin de tipi din S.S. - acum puteam să vedem limpede gulerele și chipurile. Trageți funia, strigai către al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
toate resturile au căzut peste noi ca stropii dintr-o fîntînĂ arteziană. Ploua cu așchii de metal și alte cele. M-am uitat să văd ce-i cu Claude, Onie și Red, și toți trei trăgeau. Și eu trăgeam Înspre crăpĂturi cu un Smeizer, iar spatele mi-era ud și aveam tot felu’ de chestii pe gît, Însă apucasem să văd ce sărise-n aer. Nu Înțelegeam de ce blindatul nu fusese răsturnat sau nu sărise-n aer cu totul. A explodat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care ieșea un fum gri și o aruncă peste marginea autoblindatului. Explodă cu cu un răget asurzitor și dinăuntru se auziră fragmente izbindu-se de blindaj. — Ieșiți afară, le strigă Claude În germană. Un pistol-mitralieră nemțesc deschise focul printr-o crăpĂtură din dreapta. Red trase și nimeri crăpĂtura de două ori. Pistolul trase din nou. Era evident că trăgea la nimereală. — Ieșiți, le strigă Claude. Pistolul mai trase o dată, făcÎnd zgomotul pe care-l fac copiii cînd hîrÎie cu un băț pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o aruncă peste marginea autoblindatului. Explodă cu cu un răget asurzitor și dinăuntru se auziră fragmente izbindu-se de blindaj. — Ieșiți afară, le strigă Claude În germană. Un pistol-mitralieră nemțesc deschise focul printr-o crăpĂtură din dreapta. Red trase și nimeri crăpĂtura de două ori. Pistolul trase din nou. Era evident că trăgea la nimereală. — Ieșiți, le strigă Claude. Pistolul mai trase o dată, făcÎnd zgomotul pe care-l fac copiii cînd hîrÎie cu un băț pe zăbrelele unui gard. Am tras și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
le strigă Claude. Pistolul mai trase o dată, făcÎnd zgomotul pe care-l fac copiii cînd hîrÎie cu un băț pe zăbrelele unui gard. Am tras și eu, producînd același sunet prostesc. — Claude, Întoarce-te, Îi strigai. Red, tu ochește o crăpĂtură. Tu, Onie, ia-o pe ailaltă. DĂ-i dracu’ pe friții Ăia, i-am spus lui Claude cînd reveni. Le mai băgĂm una. Mai facem noi rost de altele. Oricum trebuie să apară patrula. — Ăștia-s ariergarda. Blindatul Ăsta. — Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
urmă, tot am găsit eu leacul!...Intr-o zi, pe când dracii ședeau agățați de stinghie, am început să caut locul pe unde umblau ca la ei acasă. „Doar nu trec așa prin acoperiș. Trebuie să fie o gaură sau o crăpătură ceva pe unde intră și ies diavolii” mă gândeam eu, dar pușca n-o slăbeam din mână, nici ca cum. Si ai găsit locul? a întrebat înfrigurat Mitruță Ogaș. Cum umblam eu așa înarmat, numai ce am văzut o crăpătură
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
crăpătură ceva pe unde intră și ies diavolii” mă gândeam eu, dar pușca n-o slăbeam din mână, nici ca cum. Si ai găsit locul? a întrebat înfrigurat Mitruță Ogaș. Cum umblam eu așa înarmat, numai ce am văzut o crăpătură sub streașină...” Aha! Pe aici umblați voi? Ei, lasă, că vă vin eu de hac, satanelor!” Dar am stat și m-am gândit...Când să astup crăpătura?... Noaptea, când urâții plecau cine știe unde - a propus Ion Cotman, convins de justețea presupunerii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
înfrigurat Mitruță Ogaș. Cum umblam eu așa înarmat, numai ce am văzut o crăpătură sub streașină...” Aha! Pe aici umblați voi? Ei, lasă, că vă vin eu de hac, satanelor!” Dar am stat și m-am gândit...Când să astup crăpătura?... Noaptea, când urâții plecau cine știe unde - a propus Ion Cotman, convins de justețea presupunerii lui. Păi sigur că noaptea. Altfel îi închideam pe diavoli în podul meu... Si n-ai apucat să tragi și tu măcar un foc de pușcă în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
inamicului era o văgăună, pe fundul căreia, cândva, a curs un fir de apă. Inamicul nu-și arătase interesul pentru acea gârlă, care semăna cu un... Cum se cheamă hăurile acelea de prin America? ― Canioane, Petrache - a intervenit Nicu. ― Așa. Crăpătura ceea dintre cele două dealuri ar fi trebuit să ne ducă... În brațele rușilor? Dincoace de liniile lor? Dincolo? Cine știe unde? Ofițerul de la divizie nu ne-a putut preciza dacă există vreun post de observație Înaintat al inamicului. Acum Însă mersul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
prezentat raportul. ― Cum se vede rușii nu prea erau precauți - a remarcat Nicu. Inamicul nu deținea controlul asupra dealului despicat de râpă. Asta se arăta la suprafață, dar noi nu știam care-i adevărul... Așa că trebuia să trecem prin acea crăpătură, ca un duh! Pe urmă, văzând și făcând... Ce ne interesa În mod deosebit era transportul auto al inamicului pe acea șosea. Direcție, conținut și ritm... Dacă se mai putea face ceva În plus cu mijloacele noastre, era binevenit. „Cât
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Acesta Însă era de vânătoare... Asta Însemna că ne „mirosise” observatorul de pe avionul de recunoaștere și ne-a dat În „grija” vânătorului... Alergam spre râpa Mântuirii noastre... Vânătorul cred că ne luase deja În colimator!... Mai aveam zece pași până În crăpătura râpei, când un picaj nebun al avionului, Însoțit de o rafală prelungă de mitralieră, ne-a forțat să ne facem una cu zăpada... ― Ooo! - a exclamat Despina. ― „Când avionul va urca, să ne atace din nou, <salt Înainte!ă - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
care trăgeau targa oboseau, treceau În spatele șirului, urmând „la ham” alți doi cercetași... Toader gemea continuu de durere. Nu-l puteam ajuta cu nimic, decât cu o gură de rom și grabă În deplasare... Când am ajuns la ieșirea din crăpătura gârlei, strălucirea soarelui pe albul zăpezii ne-a orbit... Am Închis ochii, lăcrimând pentru un timp. ― Bietul tata Toader - l-a căinat Maria. ― Așa i, da’ el nu se dădea cu una cu două. „Păpădie și Undiță, mergeți cel puțin
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]