3,263 matches
-
astea incredibile.Tot ce avea de făcut era să traverseze aceleași medii în care evoluase Leonard Tupilat, singura sursă de adevăr. Și până la urmă de unde fixul ăsta cu personajul dispărut în mod straniu? După operația de anevrism, când doctorii îi crăpaseră capul ca pe un bostan și-i descâlciseră încrengătura de mațe din creier, îl vizitase la spital un individ care se recomandă Arthur. Părul și mustața îi erau albe, vorbea stricat românește. Stătu puțin și nu-și scoase ochelarii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
speranța i se transformase într-o bucurie mocnită. Aproape că râdea cu nasul înfipt printre bulgări. Îl ucidea însă setea. Gâtul i se uscase până în stomac. Fumul înțepător al luptei secase orice picătură de rouă. Încă puțin și avea să crape ca un pește la o palmă de baltă. Aerul cenușiu devenise și el un deșert fără glas. Mierlele se îngropaseră speriate la rădăcina dimineții. Îi crăpa timpanul. Îi crăpa naibii timpanul după o picătură de zgomot...și țâșni înainte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Fumul înțepător al luptei secase orice picătură de rouă. Încă puțin și avea să crape ca un pește la o palmă de baltă. Aerul cenușiu devenise și el un deșert fără glas. Mierlele se îngropaseră speriate la rădăcina dimineții. Îi crăpa timpanul. Îi crăpa naibii timpanul după o picătură de zgomot...și țâșni înainte în toată lungimea lui violentă. Sub lumina confuză fasciculele laser îi trădau furia: irosea și ultima muniție. Pe ei, fraților! ricoșă strigătul său din colină, până la zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
luptei secase orice picătură de rouă. Încă puțin și avea să crape ca un pește la o palmă de baltă. Aerul cenușiu devenise și el un deșert fără glas. Mierlele se îngropaseră speriate la rădăcina dimineții. Îi crăpa timpanul. Îi crăpa naibii timpanul după o picătură de zgomot...și țâșni înainte în toată lungimea lui violentă. Sub lumina confuză fasciculele laser îi trădau furia: irosea și ultima muniție. Pe ei, fraților! ricoșă strigătul său din colină, până la zidurile caselor rămase undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trecută. Văzând că nu izbutește, se gândește să ne strice cel puțin plăcerile matinale: - Și nu-ți mai spun, răposatu’ domnu’ Cioplan avea probleme cu fimoza. Când făceam amor, mai întâi trebuia să-și ungă puțulica cu cremă, altfel îi crăpa prepuțul și nu mai puteam face nimic vreo două săptămâni. Odată, enervat de chestia asta și speriat să nu-l înșel - știu eu? -, s-a închis în baie, a umplut cada cu apă fierbinte și a intrat înauntru. În mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ori și am așteptat politicos. Nimic, decât baterie, chitară electrică, orgă și mormăieli. Am ciocănit de cinci ori. Nimic, decât baterie, chitară electrică, orgă și mormăieli. Am izbit cu pumnii și cu picioarele în ușa fragilă. În sfârșit, ușa se crăpă puțin și apăru chipul roșcovan al soră-mii (n-o mai văzusem de cinci luni). Îmi strigă enervată: intră repede, că scapă pisicile. - Zum Teufel, la dracu’ cu mâțele tale! urlă Taubergher. Am mers mai întâi în camera Cristinei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a job, ’cause I don’t have a house! Am apelat atunci la alfabetul surdo-muților. O întrebai strâmbându-mi degetele: ce face bătrânul?. Ea lăsă țigara și schiță rapid câteva gesturi: dracu’ știe! zace în camera aia și nu mai crapă odată. Dar n-ați chemat un doctor? Ei na! da’ ce, scoate el vreun ban de la teșcherea? n-avea rost Intr-un târziu am schițat un semn de la revedere și am plecat spre camera bătrânului. Tauberger avea un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ia zi-mi, ce mai face bunică-tău, țapul cel bătrân? - Nu prea bine, dar cel puțin e împăcat. Chiar glumește. - Ha! el se duce, eu mai stau. ha! Ich bleibe noch! nu-i dau eu satisfacție să mă vadă crăpând! ar vrea el. N-o scoteam la capăt nici cu bătrânul. M-am ridicat și am plecat de unul singur. În casă încă mai stăruia mirosul de la fabuloasele plăcinte ale lui Mama, acum amestecat cu duhoarea urinii de pisică. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fel de jenă. Ani de zile l-a acuzat că, din cauza sarcasmului și a gândirii sale corozive la adresa sistemului, ei i s-au închis definitiv câteva ceakre. Blocajul echivala cu un dezastru energetic, întrucât asfaltul magistralelor spirituale din corpul ei crăpase în câteva locuri, iar prana, acest plancton universal, derapa la curbele din zona respectivă. Coafeza, mama Adelinei, îi spusese la telefon că prințesa ei e o făptură angelică. Taică-său, însă, marinarul, îi confirmase că găsise într-o valiză cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cerut explicații Vasile. Fiindcă este o nesuferită, pe cât ești tu de bun, pe-atât e ea de scârboasă. Seamănă cu mamăsa. — Taci!i-a înfipt mâna în gât Vasile. Să nu mai pomenești vreodată ceva de mama ei, că-ți crăp capul. Ai auzit? Acum spune-mi ce s-a întâmplat? — N-a vrut să mănânce ciorbă de pu,i că nu-i place. Vasile, știind că Florica spune întâmplările pe jumătate și în avantajul ei, a chemat-o pe Teofana
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
termina, s-așezau turcește toți și începeau ospățul. Mâncau cu poftă slănina, cu vreun covrig sau vreo bucată de pâine ce se mai găsea prin trăistuțele lor. Când ajungeau la ouă erau în impas. — Sunt fierte ouăle? — Să vedem, îi crăpa puțin coaja Păun.văzând că sunt crude, repede îl dădea pe gât, în timp ce Prințesa se strâmba a greață. — Fă Prințăso, nu-ți place crud? Dă-mi-l mie! îi spunea Rozmarin. — îl sorbi tu că este al tău și e
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
sunt crude, repede îl dădea pe gât, în timp ce Prințesa se strâmba a greață. — Fă Prințăso, nu-ți place crud? Dă-mi-l mie! îi spunea Rozmarin. — îl sorbi tu că este al tău și e mișto, o îndeamnă Izaura. Prințesa crapă coaja oului, îl duce la gură și reușește să-l mănânce, deși îi mai scapă pe jos. — A fost bun, fă Prințăso? sunt curioși să știe ceilalți. — Mișto!răspunde încântată, că nu se fcăuse de râs trecând prin această primă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
lovit! Cu toți camarazii morți sau în agonie, căpetenia mai apucase să se târască, cu trei săgeți valahe înfipte în spate, care-i penetraseră apărătorile omoplaților și plămânii, aducându-i șiroaie de sânge pe gât, până în pragul unei văgăuni adânci, crăpată strategic într-un mal de pământ, acoperit cu buruieni și tufărișuri. Continuînd a se târâi în grotă, cavalerul depusese, pe un bolovan aplatizat, cu pioșenie, o cutie cizelată în filigran de aur și argint, nădăjduind fanatic, cu ultimele sale forțe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
scări, în sus, așteptând și mârâind acolo, ca un zăvod ciobănesc stârnit, cam pe la jumătatea superioară a treptelor. Repede, repede, băieți! țipă Fratele, fără a se mai pierde în alte explicații. Unul dintre noi trebuie să ia sabia și să crape oglinda cu ea! Repede...! Boss, tu aține-te la ăla, cu obiectul! Nici o grijă, Șefu'! Onorabilu' dom' profesor nu mai zice nici miau, dacă i-am arătat cutiuța! Exilat temporar, pe scară, custodele urlă din nou, dezlănțuit! Avocatul pune mâna
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de sâmbătă. E sâmbăta morților vii! Sâmbăta amară a tunetului, a cenușii și a răzbunării! Oameni buni! Pentru ultima oară, vă rog, ascultați-mă: Va veni, acuma, o clătinare, o zgâlțâire, un cutremur, peste noi... Pământul se va despica, va crăpa, vor izbucni putori și flăcări și vor cădea mai multe căpătâie, de la gropi. Iar acolo unde vor pica crucile, morții vor ieși la lumină, ca furnicile, din mușuroi, stăpâniți, mânați și preumblați câinește, de o singură voință: Ca să vă împiedice
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-l îndemna: "Mănîncă, băiețelul mamei, hai mănîncă!" Porcul însă își scoase deodată râtul din zeama de tărâțe și trecu la celălalt ceaun gol, scormonind după rămășițe. Baba se supără: "Nebun ești, ori nu ți-e bine, măi porcule?... Na, aici, crapă, mînca-te-ar cîinii!" în vreme ce porcul își scufunda iarăși râtul până-n ochi în lăturile grase, câinele cel alb, cu mari pete negre, îndrăzni să se apropie de ceaunul gol, să vază de a mai rămas ceva și pentru el. Baba Ioana îl
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ignat Cercel. C-altfel am pieri sau cine știe ce am mai face. ― Rău, Ignate! Foarte rău! se înflăcără iarăși primarul. Omul zdravăn pune umărul și scoate carul din șanț, nu stă să i-l scoată alții. ― Muncim, slavă Domnului, până ne crapă ochii și tot degeaba! bombăni Melente Heruvimu, amărât. ― Negreșit, Melente, trebuie să muncim, că d-aia suntem oameni și nu hoți! urmă Pravilă grav, adăugând îndată cu alt glas: Dar văd că una am vorbit eu și la altele ați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
văită că i-e foame. ― Te trimite și nemâncat, să te hrănesc eu, că nu v-am hrănit destul! bufni baba Ioana. Vezi că-i mămăligă pe masă, învelită în prosop, și oala cu lapte pe vatră! Du-te și crapă pînă-i plesni! Bătrâna își văzu de ale ei, iar copiii de jocurile lor. Din când în când însă îi mai ocăra, îi mai blestema ca să nu-și facă de cap: ― Măi dracilor, lăsați câinii în pace, c-o să vă muște
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe spinarea ta, fire-ai să fii a dracului de muiere! Femeia holbă întîi niște ochi cât cepele, apoi, venindu-și în fire, bolborosi lacom: ― Aoleu, Maică Precistă!... Țugu mamei, țugu, țugu, țug! Melentie Heruvimu se sculase cum s-a crăpat de ziuă, încetinel, ca să nu trezească pe nevastă-sa, care se zvârcolise în dureri toată noaptea, ațâță focul, jumuli o găină și o puse să fiarbă, apoi așternu o față de masă. El, de când a plecat arendașul Cosma, tot pe lângă conac
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
păgubească dacă cumva contabilul nu s-ar mai întoarce. ― Ei, țațo Profiro, Dumnezeu să-ți răsplătească binele ce mi I-ai făcut, că mi-ai salvat viața! zise lăcrimând și strîngîndu-i mâinile. N-am să vă uit niciodată. Pe când se crăpa de ziuă Isbășescu se strecura prin grădină spre Bîrlogu, fără să fi văzut cum arde castelul Iuga și fără să se mai uite înapoi... Apoi, puțin înainte de răsăritul soarelui, tavanul etajului, prefăcut de mult într-o băltoacă de jăratic, se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Kane se înclină spre obiect. Acesta nu se schimbă, ne-arătând nici o reacție datorată zguduiturilor lui Kane. ― Orice-ar fi înăuntru, se ține bine. Își plimbă lampa pe rândurile de ovoide.) Poate găsesc unul care s-a spart sau a crăpat. În lumina lămpii costumului presurizat, o mică umflătură apăru tăcută în vârful formei ovoide pe care o zgâlțâise. O a doua erupție rupse suprafața de cupru, apoi altele, până formară niște crăpături. ― Nu sunt toate la fel, spuse Kane care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
motive diferite. Arăta cu degetul spre pieptul ofițerului. Pe tunica lui Kane apăruse o pată de sânge. Se întinse rapid, se lărgi, deveni un gâlgâit de sânge în mijlocul pântecului. Răzbiră atunci zgomote de sfâșiere, smulgere ale unui corp martirizat. Cămașa crăpă, explodă ca un pepene, se răsfiră ca buzele unei răni, când o lighioană, un căpușor cât pumnul, împroșcând cărnurile lui Kane, ieși la aer. Aceasta se zbătea ca un șarpe. Capul minuscul era de fapt o gură cu o sumedenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
învățat de mic. Mama, fie-i țărâna ușoară, când mă trimitea prin sat cu diverse treburi sau când mă duceam la școală, îmi spunea: „Vezi să nu treci pe lângă oameni și să nu le dai bună ziua, ca apoi să-mi crape mie obrazul de rușine, când m-ar întâlni și mi-ar spune: dar feciortu nu știe să salute?” Așadar, de mic am învățat să salut și pe cunoscut și pe necunoscut. Țin minte că aveam vreo șapte sau opt ani
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Peste ani, răul care ni l-a făcut nouă și poate sutelor de țărani nevinovați, pe când era activist de partid și apoi primar, i-a adus un sfârșit pe măsură. A murit ca un câine, într-un șanț cu capul crăpat de un alt bețiv. A fost blestemat pentru tot răul care l-a făcut oamenilor, iar blestemele s-au abătut și asupra familiei sale. I-au murit doi copii în floarea vârstei ca o pedeapsă divină, făcându-l să sufere
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
l iau și să-l pun la loc, dar cum ea se întorsese cu spatele și chițcăia ca un șoarece, i-am tras rnîna și oul a căzut pe dalele de ciment cu un sunet înăbușit, de pietroi. Oul se crăpă și, pe când îl rostogoleam la loc pe nisip, am văzut cum din crăpătură se scurgea un fir subțire de sânge întunecat. Am tras geamul și am fugit de acolo. Ne-am mai venit în fire holbîndu-ne și chicotind la dioramele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]