3,021 matches
-
Așa a și fost, îl întrerupse, așa a și fost. Am fost confundat pentru că întinerisem... Șovăi o clipă, apoi continuă, triumfător și totuși enigmatic: Acum vă pot spune adevărul: în urma trăsnetului care m-a lovit, m-a lovit chiar în creștetul capului, întinerisem. Arătam de douăzeci și cinci, treizeci de ani, și de-atunci nu m-am mai schimbat. De treizeci de ani arăt aceeași vârstă... Observă cum se privesc unii pe alții, și, exasperat, ridică din umeri, încercă să râdă. - Știu că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o oră cel mult, colegul care-i lăsase camera putea să se întoarcă. Ceva, poate chiar amintirea ciorapului deșirat, poate stângăcia ei, îl înduioșă brusc și încercă să-și amâne febrilitatea, lăsându-și mâna să-i alunece de-a lungul creștetului lucios, cu părul strâns la ceafă cu un șiret negru. Dar ea se smuci și-l privi pe furiș, bănuitor și rău, nu, n-avea rost să încerce s-o mai și ducă. Pe furiș, așa îl privise tot drumul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
inimii ei în piept. Camionul s-a oprit scrâșnind din frâne, și șoferul coboară fluierând. Nici nu se uită la ea, trece fluierând mai departe. — Dar-ar dracu... zice ea. Sângele îngroșat, obosit, încă i se zbate în tâmple, în creștet. Și, cu picioarele tremurând, pășește încet mai departe, cu ochii la pojghița de gheață de lângă șină. Îl aude pe șofer cum trece înapoi fluierând, cum urcă apăsat scara camionului, cum trântește ușa. Și, ca și când și-ar fi adus aminte brusc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Și a încă ceva, care îi făcea ușor greață. Ea respira tare, demonstrativ, din ce în ce mai zgomotos pe nări - ca un căluț, se gândea, așa i-ar fi spus Papa : — De ce tropăi ca un căluț ? obișnuia să-i spună, mângâind-o pe creștet. Și respirația ei zgomotoasă, și mișcările ei smucite, mai smucite ca de obicei, erau deosebit de reușite - se vede -, pentru că toți o urmăreau atenți. Toți n-aveau ochi decât pentru ea : și mademoiselle Lisette, și Muti, și tante Margot, și Maria
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai mari sau mai mici - inavuabile. Consolându-te singur, mergi, învârtind mai departe bastonul. Căldura și neliniștea, laolaltă, te-au grizat, ți-au dat o ușoară exaltare, ca un alcool. Iată și poarta cu bolta de trandafiri roșii, agățători ; în creștet, mai departe, apăsarea fierbinte a soarelui, iar deasupra boschetelor de liliac - halucinație bine cunoscută a verii și a câmpiei -, aerul vibrând lichefiat, tremurând ca o pânză de apă. Ce oră nepotrivită, și ce zi, atât de caldă ! Dar te silești
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
trecând de la ochii curați ai unui licean, pe un obraz plin de coșuri și sub niște sprâncene îmbinate, la o doamnă corpolentă, cu un decolteu veșted și stacojiu, împins de strânsoarea corsetului, apoi la un (probabil) profesor de liceu cu creștetul ros de chelie și privind afectat prin monoclu, apoi la o familie respectabilă, ținând în jurul ei copilașii, în cele din urmă, la două drăgălașe demoazele, care ciripeau sub umbreluțe... Dar la ce servea un asemenea fastidios inventar uman în care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ne tratăm unul pe celălalt de neurastenici ? în chioșc era neplăcut. Un miros de muced provocat de umezeala celor câteva zile de toamnă, pânze lipicioase de păianjen peste tot, praf cât vrei, frunze uscate ! O pasăre mi se găinățase în creștet, probabil când am trecut pe sub nuc, și încă mă mai ștergeam, deranjat, cu batista ; mi-am amintit în fugă ce ne distra un asemenea incident când eram copii și credeam că de aici ni se va trage norocul. Imediat am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
strigă vânzătorul de ziare care aleargă cu teancul de gazete sub braț. Și trăsura întoarce. Și tu stai pe banchetă, deschizi gura, te forțezi, strigi, dar niciun sunet nu îți iese din gură, funda grea, neagră, de catifea îți apasă creștetul, agrafele ascuțite îți pătrund adânc în pielea capului, în creieri, Niki ! Niki ! Dar niciun sunet nu se aude, o fetiță gălbejită, cu nasul prea lung, cu picioare prea lungi, stă pe bancheta unei trăsuri și peste ea se varsă toată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
trecute, aerul unui înalt prelat. Hainele negre și lungi îi flutură în jurul trupului imens, părul alb, tăiat drept și lung, nu reușește să-i îndulcească fața bărbătoasă. Mă aplec și sărut mâna pergamentoasă, care mi se așază apoi, iertător, pe creștet, în vreme ce cealaltă rămâne să se sprijine mai departe, țeapănă, în cârjă. — Să-l sărut și eu pe băiat ! Ce mare ! Ce frumos s-a făcut ! Ptiu, ptiu, să nu-l deochi ! Uite ce frumos e ! Uite ce bine-i stă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Brian era ciupit de vărsat. Avea buze roșii și dinți puternici, ca de lup. În adolescență, când purta o barbă blondă, arăta ca un pirat. Acum era ras, iar părul încărunțit, tuns scurt, i se ondula într-un vârtej în creștet. Nu era foarte înalt și avea o față hotărâtă, cu ochi prelungi, albaștri. Părea anxios și melancolic și era adeseori irascibil. De bună seamă, în comparație cu George era „amabil“, dar în realitate nu era chiar atât de amabil. Gabriel era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
zărise pe Diane. Gândurile îi erau foarte departe de ea. Acum își executa craulul perfect, fără efort, cu capul sub apă și mâinile bine întinse, pentru a atinge peretele bazinului când se întorcea. Părul castaniu i se ridicase vârtej în creștet, întocmai ca părul lui Brian. Respira neauzit, misterios, în adâncul apei, de parcă într-adevăr se prefăcuse într-un pește și fluxul binefăcător i se strecura în branhii. Gabriel, care-și terminase partida de înot și era acum complet îmbrăcată, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
faptului dacă John Robert Rozanov era „în felul lui“ un bărbat chipeș sau dacă era una dintre cele mai urâte creaturi care existat vreodată. Era înalt, fusese întotdeauna solid, iar acum devenise corpolent. Avea un cap extrem de mare, turtit în creștet, o frunte joasă și un păr foarte scurt, creț, sur pe vremuri și acum cărunt, fără nici un semn de chelie. Ochii mari, cu o tăietură rectangulară și o privire stranie și cruntă, erau de un căprui spălăcit, dar străluceau luminoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Își dorise un ponei, pe urmă încetase să și-l mai dorească; purtase o sârmă de aur peste dinții din față, pe urmă încetase să o mai poarte; își pieptănase părul într-o coadă de cal, apoi îl ridicase în creștet. Trecuse un mare număr de examene. Noaptea dormea ghemuită, cu mâinile încrucișate pe sâni. Era foarte nefericită, dar nu voia să numească nefericire ceea ce o durea pe ea. Mâine va veni domnișoara Adkin ca să-i spele părul. Venea în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Adam, se simțea mai aproape de ea când era în apă. Alex se oprise din învârtit și-i făcea semn cu mâna. Tom trecu pe lângă ea, atingându-i umărul neted, ud, și strângându-i-l ușor. Ea îi puse mâna pe creștet și-l trase de buclele ude. Tom trecu mai departe, cu o povară luată de pe inimă. Era drept că dorea ca toată lumea să-l iubească, toată lumea. Alex privi în urma lui. Era conștientă că refuzul lui Tom de a locui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
admis. De ce să nu poată fi prezenți câinii, din moment ce undele și particulele Luminii Interioare îi străbat și pe ei? Și apoi, se creaseră precedente. Cățelul mamei doamnei Bowcock participase ani de zile la reuniuni. Căpșorul delicat al lui Zet, cu creștetul alb și negru, rotund, privea peste marginea buzunarului. După ce-și roti un timp privirile cu un aer critic, alert, își pironi ochii pe Robin Osmore, fixându-l pe omul legii cu intensitate și cu o expresie de uimită curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din gelozie, ca Ruby să se ocupe de curățenie. Făcea ea toată treaba cu ajutorul lui Hattie.) Hotărâseră împreună cum să se gătească; se pusese problema dacă Hattie să-și îmbrace rochia nouă de vară și să-și ridice părul în creștet. Hattie renunță la rochia nouă, care ar fi arătat deplasată pe o dimineață atât de ploioasă, dar o lăsă pe Pearl să-i strângă părul și să i-l adune în creștet. Purta o rochie de stofă de culoarea scorțișoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de vară și să-și ridice părul în creștet. Hattie renunță la rochia nouă, care ar fi arătat deplasată pe o dimineață atât de ploioasă, dar o lăsă pe Pearl să-i strângă părul și să i-l adune în creștet. Purta o rochie de stofă de culoarea scorțișoarei, cafeniu deschis, cu dungi cafeniu închis și cu un guler înalt, care o făcea să arate mai matură și, după o îndelungată consultare, își legase la gât o eșarfă de mătase, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un an de zile. Își spuse: „Deci încă e în creștere?“. Se uită fix la ea pe sub sprâncenele-i stufoase și își spuse iar: „Dumnezeule, e leită Linda, seamănă din ce în ce mai mult cu Linda, cum e posibil?“. Cu părul ridicat în creștet, Hattie arăta mai înaltă și mai mare ca vârstă. Luați loc, îl pofti Hattie. Niciodată până atunci nu se simțise „stăpâna casei“ care primește un musafir, și încă ce musafir special. În Denver lucrurile nu se petrecuseră niciodată în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
coborî la șapte treizeci. John Robert, aflat în bucătărie, îi aruncă o privire. Fata arăta obosită și palidă, dar îmbrăcase un capot cafeniu, „de domnișoară“, pe care i-l împachetase Pearl în valiză, și se pieptănase cu părul ridicat în creștet. La întrebările lui în legătură cu ce ar prefera să mănânce la micul dejun, răspunse că nu dorește decât o ceașcă cu cafea. Apoi îl anunță că, de îndată ce își va lua cafeaua, se va întoarce la Papuc. John Robert îi ceru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la picioarele preotului sosit la școală, în ziua de spovedanie. Și atunci fusese o zi însorită. Din clasa întâi nu-i rămăsese în amintire nicio zi ploioasă. Toate zilele fuseseră însorite și începeau cu Imnul Regal. Sub patrafirul pus peste creștet era aproape întuneric și stăruia mirosul dulceag de biserică. Cătălin auzise vocea preotului: Mărturisește păcatele, băiete. Ai fost cuminte? Da? Cu vocea sugrumată îi răspunsese: Am supărat-o pe mama. Bine, să n-o mai superi. Hai, du-te. La
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Se ridicau un cor de strigăte de entuziasm din tribuna acoperită, în timp ce roata din spate atingea în cădere gazonul și Datcu se cutremura tot pe arcurile motocicletei, victorios și teafăr, ridicându-și mâinile de pe ghidon. ...Venea din nou val-vârtej, în creștetul capului c-un pătrat de metal prins peste mască și ochelari, pe gazon, în trombă. Panoul de sticlă îi stătea în față, la capătul trambulinei și el se repezea cu motocicleta lui, turbat, cu capul înainte, drept în panou. Geamul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
alta. Tampoanele se ciocneau între ele cu o forță ascunsă. Garnitura întreagă se cutremura, cisternă după cisternă, până la ultima, departe, către intrarea terenului de fotbal Ileana... Cioburile de geam zăceau împrăștiate în iarbă... Mascat și cu pătratul de metal în creștetul capului, Datcu sărea de pe trambulină, cu mâinile încleștate pe coarnele ghidonului și pentru o clipă rămânea încremenit în aer în timp ce trecea în zbor prin rama înaltă cu geam, izbind peretele de sticlă, învăluit într-un nor alburiu-sclipitor de țăndări... În
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un tremur lăuntric de nestăpânit. S-a întâmplat ceva? Elena îl aștepta privindu-l întrebătoare. Apucase să treacă de fereastra luminată de la mezaninul uneia din casele acelea vechi de un secol și lumina galbenă îi cădea din spate și pe creștetul capului, lăsându-i în umbră obrazul pe jumătate ascuns de șuvița de păr. N-ai vrea să ne abatem pentru un minut pe la biserică? o întrebă. Ar fi dat orice să deslușească o umbră de interes în răspunsul ei. Dar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a mirat lumea? Dintr-un motiv mai deosebit. Care motiv era, în fond și la urma urmei, mai curând o stare emoțională decât un prilej de adâncă și, într-o măsură, pătimașă mirare. Atunci, în acea competiție, laurii au încununat creștetul unei franțuzoaice, evident, dar nu al unei madmoazele de pe continent - adică din inima Franței. Fericita câștigătoare e originară din Insula Réunion. Adică dintr-un departament francez de peste mări și țări. Tot Franța, cu alte cuvinte. Pe domnișoara reunioneză-creolă, cum li
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
o vei avea sub ochi te va face să înebunești. 35. Domnul te va lovi cu o bubă rea la genunchi și la coapse, și nu te vei putea vindeca de ea, te va lovi de la talpa piciorului pînă în creștetul capului. 36. Domnul te va duce, pe tine și împăratul pe care-l vei pune peste tine, la un neam pe care nu l-ai cunoscut, nici tu, nici părinții tăi. Și acolo, vei sluji altor dumnezei, de lemn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]