3,585 matches
-
fotografii cu chipuri puse în legătură, pentru a dovedi trădarea de patrie. O mare salată de minciuni, amestecate în așa fel încât să dovedească o singură teorie, una ușor de crezut, pentru că era mai ușor să crezi decât să îți croiești drum prin tona de gunoaie și să zici „E greșit”. Buzz stropi cu benzină pereții, rafturile, mesele și teancurile de hârtii. Stropi fotografiile Comitetului de Apărare din Sleepy Lagoon. Rupse graficele lui Ed Satterlee, goli cutiile cu hârtii pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din curiozitate, și nu din pasiune pentru pictură. Sunt sigură că ar fi comentat: „Ia să vedem ce poate face nevasta unui geniu.“ Mi-am pus în cap să reușesc singură și, cu tena citatea Scorpionului care sunt, mi-am croit un drum pe cont propriu. Așa se face că, în toate țările unde am expus, puțini au aflat că eram soția acestui muzician. „Ioana“ e un nume care nu spune nimic, lasă loc liber imaginației să alerge. Timp îndelungat nu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, și nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii. 12. Întăriți-vă dar mîinile obosite și genunchii slăbănogiți, 13. croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat. 14. Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. 15. Luați seama bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
Căutară ei o prăvălie, pe o stradă nu prea, umblată, și intrară. Căpetenia lor înaintă până în mijlocul prăvăliei, iar doi dintre pungași rămaseră lângă ușă. ― Bună ziua, domnule negustor! spuse cu toată bună-cuviința! Aș dori să cumpăr un rând de haine croite din postavul cel mai bun... o cămașă... în sfârșit... și-om mai vedea ce. Mai întîi, hainele! ― Da, da, poftiți, vă rog, să vă arăt tot ce am mai bun! zise negustorul, plecîndu-se până la pământ. Și îndată începu să scoată
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
perdea, "mușteriul" își lepădă cât ai clipi hainele cele vechi și se-mbrăcă îndată cu cele noi. Apoi veni în fața oglinzii, ca să se privească dacă îi șade bine cu ele, sau nu. Nu-i ședeau rău deloc! Parcă fuseseră anume croite pentru el! Se-ntoarse către prietenii lui, care așteptau la ușă, și-i întrebă: ― Ei, cum vi se pare? Unul din cei doi pungași se strâmbă, spunînd: ― Să-ți spun drept, nu găsesc că te prind. ― Poate pentru că n-am
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vindeau mătăsurile și armele. Mătăsurile transformau bazarul Într-o lume viu colorată, plină de grație și de semnificații. Tânărul se gândi că, poate, doar Midori ar fi Înțeles ce Înseamnă fiecare culoare, ce haină s-ar fi cuvenit să fie croită În acea culoare și pentru ce stare de spirit anume. În general, Ștefănel trăia În starea de liniște Zanshin, calmul apei netulburate, atent la tot ce se Întâmplă În jurul lui, dar aparent distrat. Era cu totul altă lume decât cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
jumătate atât de largi ca șalvarii ienicerilor, strânși la mijloc cu o centură largă, din mătase roșie. Era un roșu purpuriu, semn al puterii și al regalității. În partea de sus nu avea decât o bluză groasă, de bumbac alb, croită Într-un stil mai degrabă asiatic, Închisă oblic, fireturi subțiri și aurii. Se vedea cu ușurință că nu avea asupra lui nici o armă, fie ea ascunsă sau la vedere. Cu fiecare pas, asupra mulțimii de războinici se așternea liniștea. Piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căzuseră achingii care Îl luaseră prizonier. În jurul lui nu mai era decât moarte. Simți că vântul slăbește, Încet, În intensitate și auzi tropote de cal. Mai sus, la peste cinci sute de pași, văzu mantiile albe ale Apărătorilor care Își croiau cu săbiile drum spre el. Spahiii se ridicaseră În șei și porneau spre el. Alexandru nu Înțelese decât că sultanul poruncise să fie prins și, dacă nu putea fi adus În fața lui, atunci să fie ucis pe drum. Achingiii Încercaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dar, după ce Îl văzuse răsturnând un spahiu cu cal cu tot dintr-o singură lovitură de buzdugan, Își dădu seama că nu trebuie să-și facă griji. La două lungimi de cal În stânga, Midhat fulgera cu iataganul În toate părțile, croindu-și drum printre spahii. În spatele lui Alexandru și ușor În dreapta lui, ca să-l poată proteja de orice pericol din acea direcție, călărea Uzjiun. Mongolii se băteau În stilul lor tradițional, lăsându-se pe marginea șeilor și retezând trupurile ienicerilor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fu izbit de oștenii Scutului și Spadei. În acel moment, de la comandamentul sultanului se auzi semnalul mult așteptat. Retragerea. Pentru prima oară În campania din Moldova, Mahomed ordona retragerea tuturor trupelor. Din culmea luminișului, se vedeau limpede două șuvoaie puternice croindu-și drum spre inima armatei Semilunei. Pentru prima oară de la debarcarea dincoace de Dunăre, otomanii erau loviți cu o putere care Îi paraliza. Ștefan Înțelese ambele strategii și murmură: - Ce nebunie... Riscă să fie Încercuiți, dar lovesc exact În inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
îngrijea mult silueta, rămăsese totuși o femeie de talie mijlocie, grăsuță. Bustul, cam prea bombat și ceva prea multă rotunjime subt eșarfa-odaliscă ce-i strângea șoldurile prea precis. Desigur, purta o cingătoare, ceea ce o făcea cam țeapănă. Eliza nu era croită după tiparul cel mai nou. Pălăria de satin laque părea neatinsă. Lui Mini, strălucirea și forma geometrică a acelui fel de pălării nu-i plăceau, dar erau foarte scumpe. Amănunte multe ale toaletei: mănuși de piele foarte strânse pe mâna
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Lina se despărți de ea pentru a sal duce la o clientă în Izvor. - Așa departe te duci, Lina? o întrebă mașinal. Lina strânse din umerii ei cam gheboși, de iobagă modernă. Mini o salută cu mâna și porni sprinten, croindu-și, prin străzi tăiate pe muche, drum drept spre centru. Lunecând sinuos, rochia ei albă, ca o barcă unduioasă pe care o duce apa drept la debarcadere voioase, mereu mai vioaie spre miezul orașului viu, străbătu în pieziș Calea Victoriei, unde
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
țară împotriva cetății și împotriva tuturor locuitorilor ei." 9. Vai de cel ce strînge cîștiguri nelegiuite pentru casa lui, ca să-și așeze apoi cuibul într-un loc înalt, și să scape din mîna nenorocirii! 10. Rușinea casei tale ți-ai croit, nimicind o mulțime de popoare, și împotriva ta însuți ai păcătuit. 11. Căci piatra din mijlocul zidului strigă, și lemnul care leagă grinda îi răspunde. 12. Vai de cel ce zidește o cetate cu sînge, care întemeiază o cetate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
timp și în aceleași împrejurări. Experiențele vieții sunt diferite și învățămintele la fel. Bine, ar putea să spună neîncrezătorii. Ce fel de școală este aceea fără profesori, fără catalog, fără să se facă prezența și fără note? Viața nu este croită și nu se desfășoară la fel pentru toți oamenii. Nici elevii nu au înzestrare fizică, intelectuală și sufletească asemănătoare. Viața le oferă lecții dintre cele mai diferite, acestea fiind solicitările, încercările și trăirile sufletești la care sunt supuși, astfel că
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
eforturi, dragostea întârzie să se înfiripe și cuplurile au priviri abătute, melancolice. Iar acum, așa cum se întâmplă adesea, moartea plutește deasupra orașului. De data asta, ucigașul nu este vreun război sau o foamete, ci o epidemie de gripă care își croiește drum înspre est, de-alungul lumii, de fel fiind dintr-o groapă esoterică de gunoi, din spatele unei tabere americane. Când va pleca, va fi luat cu sine o treime din populația Agrei; o treime din cizmarii, olarii, țesătorii și metalurgiștii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de ceapă. Din ea, îl privește Forrester. Nasul, conturul delicat al gurii. Ar putea fi o figură de indian, dacă n-ar avea pielea albă. Bărbatul din fotografie pare a-i zâmbi, un zâmbet distant, deteriorat de apă, care-și croiește drum prin febră, cum taie acidul o placă metalică. Pentru prima oară de când Anjali l-a târât în încăpere pe Pran Nath, se întoarce să-l privească. Băiatul a îngenunchiat pe podea, cu sângele curgându-i dintr-o rană de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la o parte, să-ți facă loc în toată această nebuloasă umană, un loc cât de mic, doar să poți respira și gândi. În mijlocul lor, șovăind prin mulțime ca un trio himeric, Pran și noile sale stăpâne încearcă să-și croiască drum. Înfășurați în niște burka negre, lungi până în pământ, privesc lumea prin orificiile vălurilor de bumbac și evită privirile. Dezobișnuit să meargă, Pran se împiedică, picioarele refuză să-l asculte. Cele două îl susțin, apucându-l strâns de coate. Femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
privirile. Dezobișnuit să meargă, Pran se împiedică, picioarele refuză să-l asculte. Cele două îl susțin, apucându-l strâns de coate. Femeile înalte merg delicat, dar cu mișcare perversă din șolduri, evitând să se atingă de cei din jur. Își croiesc drum spre tren, depășesc clasa a treia, apoi pe a doua, vagonul gărzilor și vagonul restaurant, până la clasa întâi. Găsindu-și compartimentul marcat cu un cartonaș dactilografiat, urcă treptele metalice, trag zăvorul ușii masive de lemn, închisă la culoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Omul ridică niște cutii cu echipamente pe care și le așază în echilibru pe cap, făcându-le semne să-l urmeze în întuneric. Fotograful își dă automat jos pușca de pe umăr și o pornește, ținând-o în față ca să-și croiască drum. Este îmbrăcat într-un costum de vânătoare din Shetland, gros, cu turban asortat, din tweed. Peste piept îi atârnă două cartușiere, ca la bandiți. Pran îi vede chipul rigid și se întreabă cu inima strânsă dacă nu cumva acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Schimbarea ritmului este subtilă, poate chiar imperceptibilă unui ochi necunoscător. Vânzătorii ambulanți încă mai trec în sus și-n jos, oferind trecătorilor apă cu gheață, fructe, gustări și bidi. Roabele, tonga-urile și bicicletele, mașinile negre care claxonează nervos, își croiesc drum prin mulțime și prin praf. Mirosul de ceapă prăjită râncedă și cel de ulei de lampă plutește peste tot și, desigur, stelele străzii, fetele de pe treptele și balcoanele de lemn, rostesc cuvinte ademenitoare și insulte, oricărui le apare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și a făcut asta la jumătate din prețul pe care i l-a cerut la început, minimum din cât îi trebuie ca să trăiască o zi la vârsta sa înaintată. Jacheta este cambrată, cu două rânduri de nasturi, iar buzunarele sunt croite modern, cu vârful în jos. Pantalonii au manșete care-i acoperă bine vârfurile pantofilor de piele. Foarte mulțumit, Bobby îi plătește, iar Shakid Khan îi spune că i-a luat mâncarea de la gura copiilor, dar pare și el încântat de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe doctorul Noble ceea ce vede îl stârnește, pentru că lasă să-i scape un geamăt. — Fantastic, murmură el. — Da, domnule. — Vino cu mine la Casa Alpină unde sper să descoperim că doamna Dodd e pe punctul de a servi ceaiul. Își croiesc drum prin masa de verdeață. Peste tot, orhidee aliniate în plantatori, atârnând din coșuri, răsucindu-se peste butuci, dispozitive artistice din sârmă și coji de copac. Au forme și culori inimaginabile, flori mari ceruite, cu rădăcini care se întind, stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de senzualitate. Noaptea, se plimbă pe terenurile de sport, fumează țigări de contrabandă și se înfășoară în tăcerea acelei vacanțe. Chopham Hall este încordat, în așteptare. În prima zi a trimestrului, explodează de viață. Când se ivesc zorii, Briggs își croiește drum tușind spre veranda din față. Este o oră de liniște, după care se declanșează un zgomot amenințător la distanță. Ca o cavalerie motorizată, un convoi de mașini parentale își face apariția pe drum, din ele revărsându-se tați sobri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
oară, mai sofisticată, mai stăpână pe sine. Încearcă să nu se gândească la nimic legat de Franța, la sud de Midi. Jonathan este angajat într-o reverie dureroasă despre Cap d’Antibe, când ușa se deschide și profesorul Chapel își croiește drum printre cei prezenți, spre partea din față a sălii. Star îi face semne cu mâna și spune: — Bună, tată! Profesorul are o statură impresionantă, masivă, nu este înalt, ci doar greoi, cu pieptul plin și pântecele proeminent sub costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spre o versiune anterioară a sa, aranjându-și cravata, încercând să descifreze intrările și ieșirile haotice. Printre nenumăratele fețe albe înregistrează un număr disproporționat de chipuri negre, cântăreți ambulanți, tânguitori, din vreo țară latină, perechi de negri bine îmbrăcați, care-și croiesc drum prin mulțime ca pe propriul lor trotuar. Jonathan se scutură încercând să se decupleze de acest moment de regres. S-a ridicat odată deasupra tuturor lucrurilor de acest fel. Inelul din buzunarul său va pune pecetea pe toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]