1,871 matches
-
de succesorul său, Saladin, au cucerit Egiptul. Saladin a eliminat prezența cruciadă din regiune și, în 1187, a invadat Regatul Ierusalimului. În Bătălia de la Hattin, din Galileea, a zdrobit armata cruciată condusă de Guy de Lusignan. După ce a cucerit castelele cruciate, în 2 octombrie 1187, Ierusalimul s-a predat lui Saladin. Doar Tyrul se mai afla sub mâinile cruciaților. Vestea succeselor lui Saladin a ajuns în Europa și, în 29 octombrie 1187, Papa Grigore al VIII-lea a anunțat Cruciada a
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
soldați în Țara Sfântă, trecând prin Egipt. Veneția se aștepta să facă profit, să primească cei 85 000 de mărci și jumătate din orice cuceriri comise de cruciați. În loc să debarce în Egipt și să călătorească spre nord în Ierusalim, armata cruciată a debarcat la Constantinopol, traversând Anatolia pe jos. Venețienii au fost de acord să susțină cruciada cu o condiție: să cucerească orașul Zara de pe coasta Adriatică și să-l predea Veneției. Zara era, însă, o posesiune a Regelui Ungariei, acesta
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
au fondat Imperiul Latin de Constantinopol, care a existat timp de 60 de ani. În 1217, Papa Honoriu al III-lea l-a însărcinat pe arhiepiscopul Acrei, Jacques de Vitry să propovăduiască “războiul sfânt” în Siria și Palestina. În statele cruciate care mai rămăseseră domneau acum principiile legilor numite "Așezămintele Ierusalimului". Conform acestora, exista domnia deplină a baronilor și existau relațiile sociale de tip feudal. La această cruciadă porniră spre Acra, locul de întâlnire al cruciaților, o serie de feudali: ducele
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
cruciadă porniră spre Acra, locul de întâlnire al cruciaților, o serie de feudali: ducele Leopold al VI-lea de Austria, regele Andrei al II-lea al Ungariei. Au mai participat nobili și simpli pelerini din Germania, precum și baronii din statele cruciate. La sfârșitul lunii octombrie 1217, cruciații au ținut un mare consiliu de război la Acra. În urma acestui consiliu, armatele cruciate, care numărau 2000 de cavaleri, câteva mii de soldați călări, circa 20000 de pedeștri și numeroase trupe neregulate, au pornit
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
regele Andrei al II-lea al Ungariei. Au mai participat nobili și simpli pelerini din Germania, precum și baronii din statele cruciate. La sfârșitul lunii octombrie 1217, cruciații au ținut un mare consiliu de război la Acra. În urma acestui consiliu, armatele cruciate, care numărau 2000 de cavaleri, câteva mii de soldați călări, circa 20000 de pedeștri și numeroase trupe neregulate, au pornit la atac. Sultanul Egiptului Malik al-Adil știa că atacul se rezuma la o cavalcadă a feudalilor, iar întreaga expediție a
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
a șaptea cruciadă a fost organizată și finanțată de regele Franței, Ludovic al IX-lea, ca răspuns pentru recucerirea Ierusalimului, în 1244, de către sarazini. Ludovic a petrecut patru ani plănuind și pregătind expediția care a început în august 1248. Armata cruciată a debarcat în Cipru, unde a iernat și a făcut alte pregătiri. Planul era să debarce în Egipt, unde să-și clădească o baza și să traverseze Sinaiul către Ierusalim. Debarcarea în Egipt, în 5 iunie 1249, a avut succes
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
ulterior în parte un internat special numit "Messila" destinat unor fete cu probleme psiho-sociale. În apropierea localității Ora se află câteva locuri de interes arheologic - Khirbet Saida , Ayn al Jadida , Khirbet al Qusur cu urme din vremea stăpânirii bizantine și cruciate.
Ora, Israel () [Corola-website/Science/319833_a_321162]
-
(, Akko; , Akkă), denumit în epoca elenistica "Antiochia tis Ptolemaidos" () sau pe scurt: "Ptolemaïs", iar în epoca cruciata "Saint-Jean d'Acre", este un oraș din vestul Galileei în Districtul de Nord din Israel. Este situat pe coasta Mării Mediterane, la nord-est de golful Akko, 23 km la nord de Haifa. În 2013, populația localității era de 47.397
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
un conflict armat care a semănat distrugeri repetate în localitate. Conflictul a culminat, la 24 iulie 1258 cu o bătălie navală în golful Akko, care s-a încheiat cu victoria Veneției și cu abandonarea orașului de către genovezi. În vremea dominației cruciate s-a reconstituit în Akko și o însemnată comunitate evreiască. În anul 1165 prin Akko a ajuns în Palestina renumitul rabin, filosof și medic Moshe Ben Maimon, cunoscut ca Rambam sau Maimonide, care a și locuit în oraș vreme de
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
comunitatea evreiască din Akko să fie una din cele mai importante din lumea iudaica, în Palestina și în afara ei. Cucerirea mamelucă în 1291 a pus capăt înfloririi ei, ea dispersându-se în mare parte și pierzându-și importantă. Sfârșitul prezenței cruciate în Acra, unul din ultimele orașe stăpînite de ei în Țară Sfântă, a fost consecință unu asediu sângeros din partea mamelucilor în 1291. În vremea sultanului Selim I, în 1517 Otomanii au capturat orașul, după care el a început să decadă
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
vor da prea curând banii, relațiile s-au agravat până la ultima limită. Cavalerii erau nemulțumiți și de proasta întreținere a oștirilor lor. Între latini și romei au început ciocniri armate, grecii au întreprins chiar o tentativă de a arde flota cruciată, atacând-o cu vase incendiare. În această situație, Angelii s-au pomenit între ciocan și nicovală: pe de o parte, mânia crescândă a populației (orășenii nu puteau da uitării purtarea lui Alexios), pe de altă parte-iritarea apărătorilor lor de altă
Alexios al IV-lea Angelos () [Corola-website/Science/316627_a_317956]
-
Tracia provizii pentru oștirea catolică, însă furajorii lui Henric au zdrobit cu desăvârșire oastea lui Murtzuphlos, grecii și mercenarii au fugit, lăsând, în pripă, dușmanilor palladiul Bizanțului-steagul străvechi cu imaginea Maicii Domnului. A început un război deschis. În martie, căpeteniile cruciate au luat decizia să ia cu asalt Constantinopolul. Catolicii și au împărțit dinainte pământurile și capitala Bizanțului conform unui act solemn (Partitio Romaniae din 13aprilie-9mai 1204): trei optimi trebuiau să revină venețienilor, două optimi-viitorului rege, iar restul -oștirii cruciaților. Conform
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
fratelui Arvino. În timp ce complicii lor dau foc casei lui Arvino, conspiratorii se năpustesc înlăuntrul casei și îl ucid din eroare pe tatăl Folco, nu pe Arvino. Prins, Păgâno este din nou exilat. Acciano, tiranul Antiohiei, este informat de apropierea trupelor cruciate, care devastează totul. Sofia, soția lui (încreștinată în secret), află că Giselda (fiica lui Arvino) este prizoniera, ținută în haremul soțului ei. Fiul ei, Oronte, îi mărturisește mamei despre dragostea reciprocă dintre el și Giselda. Mama este de acord cu
I Lombardi alla prima crociata () [Corola-website/Science/316683_a_318012]
-
lui Oronte la creștinism. Păgâno, care trăiește demult că pustnic în apropierea Antiohiei (nerecunoscut de nimeni), îl convinge pe Pirro, emigrat și el de multă vreme în Antiohia și convertit la islam, să deschidă într-o noapte porțile Antiohiei trupelor cruciate. Cruciații pătrund în oraș, o eliberează pe Giselda, îl ucid pe tiranul Acciano și îl rânesc pe Oronte. Giselda își regăsește tatăl, dar îl blestema, crezând că l-ar fi ucis și pe Oronte, iubitul ei. Furios, Arvino vrea s-
I Lombardi alla prima crociata () [Corola-website/Science/316683_a_318012]
-
ajungând la Constantinopol unde armata este oprită de împăratul Bizantin Alexios I Comnen. După lungi negocieri, acesta permite cruciaților să traverseze Bosforul în primăvara lui 1097, nu înainte de a cere acestora să îi restituie toate teritoriile cucerite de Selgiucizi. Armatele cruciate intră în Asia Mică, cuceresc Niceea, îi înving pe turci la Dorylaeum apoi asediează Antiohia. În toate aceste lupte Godefroy are un rol minor, dar odată cu Asediul Ierusalimului din iunie-iulie 1099 legenda lui Godefroy începe să se formeze, el fiind
Godefroy de Bouillon () [Corola-website/Science/315253_a_316582]
-
au fost apoi vândute în piețele de sclavi din Acre . sinagoga samaritean, inițial construit în 362 CE de către Akbon marele preot și transformat într-o biserică de către cruciați, a fost transformată în moschee Al-Khadra în 1244, și alte două biserici cruciate a devenit un Moscheea-Nasr și Al-Masakim Moscheea în cursul acestui secol. Dinastia Mamluk câștigat controlul de Nablus, în 1260 și în timpul domniei lor, ei au construit numeroase moschei și școli din oraș. Sub Mamluk regulă, Nablus posedat apă curentă, cade
Nablus () [Corola-website/Science/320526_a_321855]
-
Cetatea cruciată Belvoir este situată pe un deal al platoului Neftali, la 20 km sud de Marea Galileii și aproximativ 500 de metrii deasupra Văii Iordanului. Inițial stabilimentul a făcut parte din domeniul feudal al unui nobil francez numit Velos care trăia
Fortăreața Belvoir (Israel) () [Corola-website/Science/320720_a_322049]
-
și sălaș al lunii”". Satul palestinian a fost depopulat după un atac militar al forțelor israeliene din mai 1948. Belvoir este un exemplu timpuriu de castel cu ziduri concentrice a cărui plan a fost utilizat pe scară largă în castele cruciate de mai târziu. Forma castelului este simetrică, cu un perete exterior dreptunghiular, întărit cu turnuri pătrate la colțuri și pe fiecare parte, încadrând o incintă pătrată interior cu patru turnuri de colț și unul pe peretele de vest. Bolții de pe
Fortăreața Belvoir (Israel) () [Corola-website/Science/320720_a_322049]
-
fost purtat în trecut și de voievozii Țărilor Române. Pe acest buzdugan, în partea superioară, sunt reprezentate patru statuete de țărănci în costume naționale. Ele reprezintă România (regatul vechi), Transilvania, Basarabia și Bucovina. În vârful buzduganului se regăsește capul acvilei cruciate. Emblema Armatei Naționale a Republicii Moldova conține și un buzdugan, în gheara stângă a acvilei. Această armă militară, folosită în lupta corp la corp, și-a adăugat cu timpul la înțelesul său militar și un înțeles al demnității și puterii suverane
Buzdugan (armă) () [Corola-website/Science/320854_a_322183]
-
aventură petrecută, lăsa o impresie de-a dreptul penibilă. Cei doi soți nu se împăcaseră încă. Între timp, sosise și împăratul Conrad la Ierusalim. Cei doi monarhi pentru a nu face cale întoarsă fără a fi încercat o ultimă acțiune cruciată, au hotărât să asedieze Damascul, o acțiune pripită, soldată cu un eșec total. După doi ani de absență, regele Ludovic al VII-lea și împăratul Conrad al III-lea reveneau în țară, gloria lor fiind atât cât putea să le
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
în Europa noi vise de recucerire, a deschis apetit de cruciadă unor noi nobili, aflați în căutarea norocului, și însuși succesorului lui Frederic I Barabarossa, împăratul Henric al VI-lea. Fiul învățase din experiența tatălui. El știa că orice expediție cruciată, purtând în ea sâmburele universalismului occidental, sau dorința de a întemeia state în Orientul Mijlociu, avea să se lovească de opoziția bazileului bizantin, cum se întâmplase de mai multe ori. De aceea, pentru Henric al VI-lea o descindere în Palestina
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
și a contelui Adolf de Holstein, un membru al casei imperiale. Împăratul, nu tocmai tânăr, suferind, considera mai înțeleot să rămână acasă și să amâne cucerirea Constantinopolului, fapt ce a determinat schimbarea planului expediției. Pentru a-i evita pe greci, cruciatii au plecat pe mare, iar la 22 septembrie 1197 debarcau în portul Acra. Nu era propriu-zis o cruciadă, nici nu fusese proclamată ca atare de către papă, era doar o armată germanăpornită într-un obișnuit război feudal, nepregătită să susțină o
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
bine de făcut. Cruciații nu uitau că împărații de la Constantinopol nu odată le creaseră dificultăți, însuși Isaac al II-lea Angelos se făcuse vinovat de duplicitate în politică, căci era știut că înțelegerea încheiată de el cu sultanul ținuse armata cruciată mai multă vreme la porțile Constantinopolului și doar amenințat cu asediul acceptase să o traverseze în Asia Mică. Neînțelegeri între bizantini și franci izbucniseră în mai multe ocazii. Grecii îi considerau pe latini "barbar", latinii îi acuzau de trădare. La
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
ca jurământul de respectare a tratatului să fie depus de 12 persoane. Tot ele au și semnat. Cu mare greutate cruciații s-au lăsat convinși să nu părăsească expediția, astfel că, după îndelungi tergiversări, în luna iunie, anul 1203, flota cruciată a ridicat pânzele îndreptându-se spre insula Corfu, unde armatele urmau să se regrupeze pentru a străbate, apoi, ultima fâșie de drum până la Constantinopol. Era o flotă cum puține se mai văzuseră până atunci. Câteva sute de vase mari și
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
contele Ludovic I de Blois de Blois, fratele lui Henric Balduin de Flandra, contele Hugue de Saint Pol etc. Pe parcursul celui de al doilea asediu (1204), Henric a condus o expediție rapidă în vederea identificării de provizii cu grâne a armatei cruciate și a prădat un castel din Philia, pe coasta Mării Negre, aflându-se în fruntea, potrivit mărturiei cronicarului Robert de Clari, a 30 de cavaleri. În ciuda unei ambuscade pregătite împotriva lui de către împăratul bizantin Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos, Henric
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]