2,036 matches
-
Hejaz, Yemen și coasta Africii de Nord până la granițele Tunisiei moderne. Cea mai mare parte a Regatului de la Ierusalim și teritorii din jurul râului Iordan au căzut sub conducerea dinastiei Ayyubide după ce Saladin a câștigat Bătălia de la Hattin în 1187. Totuși, cruciații au recâștigat controlul asupra coastei Palestinei în anii 1190. În Egipt: În Siria:
Dinastia Ayyubidă () [Corola-website/Science/324942_a_326271]
-
doua cladire, Moscheea Al-Aqsa a fost de asemenea construită pe Muntele Templului în 705. Între secolele 7 și 11, scribii iudaici, numiți masoreți și stabiliți în Galilea și Ierusalim, au stabilit textele masoretice, partea finală a bibliei ebraice. Pe parcursul dominației cruciaților, atât musulmanii cât și evreii din Palestina au fost masacrați nediscriminat sau vânduți ca sclavi. Omorârea evreilor a început pe durata călătoriei de-a lungul Europei si au continuat până în Țara Sfântă. Evreii ortodocși încă recită o rugăciune în memoria
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
Palestina au fost masacrați nediscriminat sau vânduți ca sclavi. Omorârea evreilor a început pe durata călătoriei de-a lungul Europei si au continuat până în Țara Sfântă. Evreii ortodocși încă recită o rugăciune în memoria morților și a distrugerilor cauzate de cruciați. În 1187, Sultanul Saladin i-a învins pe cruciați în Bătălia de la Hatiin, ocupând Ierusalimul și mare parte din Palestina. Un stat cruciat centrat în jurul orașului Acra a supraviețuit într-o formă slăbită pentru încă un secol. Din 1260 până în
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
Omorârea evreilor a început pe durata călătoriei de-a lungul Europei si au continuat până în Țara Sfântă. Evreii ortodocși încă recită o rugăciune în memoria morților și a distrugerilor cauzate de cruciați. În 1187, Sultanul Saladin i-a învins pe cruciați în Bătălia de la Hatiin, ocupând Ierusalimul și mare parte din Palestina. Un stat cruciat centrat în jurul orașului Acra a supraviețuit într-o formă slăbită pentru încă un secol. Din 1260 până în 1291 zona a devenit frontiera dintre invadatorii mongoli și
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
până în Țara Sfântă. Evreii ortodocși încă recită o rugăciune în memoria morților și a distrugerilor cauzate de cruciați. În 1187, Sultanul Saladin i-a învins pe cruciați în Bătălia de la Hatiin, ocupând Ierusalimul și mare parte din Palestina. Un stat cruciat centrat în jurul orașului Acra a supraviețuit într-o formă slăbită pentru încă un secol. Din 1260 până în 1291 zona a devenit frontiera dintre invadatorii mongoli și Sultanatul Mameluc. Conflictul a sărăcit țara și a redus sever populația. Sultanul Qutuz al
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
invadatorii mongoli și Sultanatul Mameluc. Conflictul a sărăcit țara și a redus sever populația. Sultanul Qutuz al Egiptului i-a învins într-un final pe mongoli în Bătășia de la Ain Jalut iar succesorul său, Baibard i-a eliminat pe ultimii cruciați din Acra în 1291, astfel terminând cruciadela. Palestina a fost cucerită de Sultanul Turc Selim II în 1516-17, devenind o provincie a Siriei pentru următoarele 4 secole. În Răscoala lui Hmelnițki (1648-1654) din Ucraina peste 100.000 de evrei au
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
ca evrei, apoi imperii vecine - asirian, babiloniean, persan sub Ahemenizi, mai târziu pentru scurt timp și Sasanizi, statele elenistice ale Egiptului lagid și Siriei seleucide, Imperiul Roman, Imperiul bizantin, Califatele Arabe sunite ale Omeiazilor și Abbasizilor, Califatul Fatimid șiit, regatele cruciaților, inclusiv Regatul latin al Ierusalimului, apoi a făcut parte din statele musulmane arabofone ale ayyubizilor și mamelucilor, conduse din Egipt, Imperiul Otoman al turcilor, Marea Britanie, statul evreiesc modern Israel, regatul arab al Iordaniei și entitatea arabă palestineană încă în proces
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
cu conducătorii dinastiei Ikhshididă care au fost îngropați în Ierusalim. Fatimidii au recucerit regiunea în 969. În 1073, Palestina a fost cucerită de către Marele Imperiu Seljuk, doar pentru a fi recuperată de către Fatimidi în 1098, de la care au cucerit regiunea cruciații în 1099. Controlul cruciat al Ierusalimului și a celei mai mari părți din Palestina a durat aproape un secol până la înfrângerea lor de către forțele lui Saladin în 1187, după care cea mai mare parte din Palestina a fost condusă de către
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
care au fost îngropați în Ierusalim. Fatimidii au recucerit regiunea în 969. În 1073, Palestina a fost cucerită de către Marele Imperiu Seljuk, doar pentru a fi recuperată de către Fatimidi în 1098, de la care au cucerit regiunea cruciații în 1099. Controlul cruciat al Ierusalimului și a celei mai mari părți din Palestina a durat aproape un secol până la înfrângerea lor de către forțele lui Saladin în 1187, după care cea mai mare parte din Palestina a fost condusă de către Ayyubizi. Un stat cruciat
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
cruciat al Ierusalimului și a celei mai mari părți din Palestina a durat aproape un secol până la înfrângerea lor de către forțele lui Saladin în 1187, după care cea mai mare parte din Palestina a fost condusă de către Ayyubizi. Un stat cruciat rămas de-a lungul orașelor de coastă nordice a supraviețuit timp de un secol, dar, în ciuda celor șapte cruciadele ulterioare, cruciații nu mai erau o putere semnificativă în regiune. Sultanatul mameluc a fost creat în mod indirect în Egipt, ca
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
lui Saladin în 1187, după care cea mai mare parte din Palestina a fost condusă de către Ayyubizi. Un stat cruciat rămas de-a lungul orașelor de coastă nordice a supraviețuit timp de un secol, dar, în ciuda celor șapte cruciadele ulterioare, cruciații nu mai erau o putere semnificativă în regiune. Sultanatul mameluc a fost creat în mod indirect în Egipt, ca urmare a celei de-a șaptea cruciade. Imperiul Mongol a ajuns în Palestina pentru prima dată în 1260, ca urmare a
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
căutat să ofere bani lui Emicho pentru a-l convinge să plece mai departe, dar, cu toate că le-a acceptat sumele de bani, Emicho a continuat să îi convertească în mod forțat sau să îi ucidă pe evrei. După cum unul dintre cruciați îi explica unui rabin: Voi sunteți copiii celor care L-au ucis pe Cel pe care noi Îl venerăm [...]; și Acela chiar a spus: Va veni odată o zi în care copiii mei vor veni și vor răzbuna sângele meu
Emicho () [Corola-website/Science/324399_a_325728]
-
este, de fapt, a doua confruntare militară dintre cruciați și musulmani desfășurată în zona localității Dorylaeum, prima dintre ele având loc în cadrul primei cruciade, în anul 1097. A doua bătălie a avut loc la 25 octombrie 1147, în cadrul Cruciadei a doua. Regele Conrad al III-lea al Germaniei, rămas
Bătălia de la Dorylaeum () [Corola-website/Science/324426_a_325755]
-
de 2.000 de oameni rămași din armata germană s-a retras cu greu la Niceea, unde mulți dintre supraviețuitori au dezertat și au căutat să se întoarcă acasă. Conrad și puținii însoțitori rămași a trebuit să fie escortați de către cruciații francezi până la Lopadium (astăzi, Uluabat), unde s-au raliat principalei armate franceze comandate de regele Ludovic al VII-lea. Conrad a contractat o boală puternică la Efes și a fost trimis pentru a se recupera la Constantinopol, unde a fost
Conrad al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/324425_a_325754]
-
este numele generic acordat autorului unei cronici datând de la sfârșitul secolului al XII-lea care tratează în principal căderea Regatului cruciat al Ierusalimului. Numele lui apare o singură dată în istorie, iar aceasta are loc exclusiv în cronica atribuită persoanei sale. El a fost un scutier al cavalerului cruciat Balian d'Ibelin din Ierusalim, pe care l-a însoțit într-o
Ernoul () [Corola-website/Science/324434_a_325763]
-
de la sfârșitul secolului al XII-lea care tratează în principal căderea Regatului cruciat al Ierusalimului. Numele lui apare o singură dată în istorie, iar aceasta are loc exclusiv în cronica atribuită persoanei sale. El a fost un scutier al cavalerului cruciat Balian d'Ibelin din Ierusalim, pe care l-a însoțit într-o ambasadă a regelui Guy de Lusignan al Ierusalimului către contele to Count Raymond al III-lea de Tripoli în 1187. Balian și suita sa au rămas în urmă
Ernoul () [Corola-website/Science/324434_a_325763]
-
s-a petrecut în cadrul ariergardei armatei cruciate, comandate de către stăpânul său, Balian d'Ibelin. Potrivit istoricului M. R. Morgan, scutierul Ernoul ar fi același personaj cu Arnaix sau Arneis de Gibelet, care a fost un nobil important la curtea regilor cruciați ai Ciprului în prima jumătate a secolului al XIII-lea și care ar fi avut legături cu familia Ibelin de-a lungul secolelor al XII-lea și al XIII-lea, atât în Ierusalim, cât și în Cipru. Această identificare este
Ernoul () [Corola-website/Science/324434_a_325763]
-
Guiscard, revenea fratelui lui Bohemund, Roger Borsa. Însă Bohemund nu a rămas pentru multă vreme în noul principal creat pentru sine, dat fiind că, în vreme ce asedia orașul Amalfi împreună cu unchiul și cu fratele său, s-a raliat unui grup de cruciați aflați în drum spre Palestina. Alături de el, în cruciadă s-a înrolat și un nepot al său, pe nume Tancred. Bohemund s-a impus ca unul dintre liderii primei cruciade. După ce a contribuit decisiv la cucerirea Antiohiei, el nu a
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
liderii primei cruciade. După ce a contribuit decisiv la cucerirea Antiohiei, el nu a mai continuat marșul către Ierusalim, ci a rămas în orașul proaspăt cucerit, întemeind Principatul de Antiohia. La rândul său, Tancred s-a desprins de principalul grup al cruciaților la Heraclea Cybistra, pentru a se lupta pentru un teritoriu în provincia Cilicia. Din păcate pentru Bohemund, el nu a reușit să construiască un stat atât de puternic precum cele realizate de verii săi în sudul Italiei și în Sicilia
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
în sudul Italiei și în Sicilia, în special după grava înfrângere suferită din partea musulmanilor în bătălia de la Harran, ca și după semnarea acordului de la Devol cu împăratul bizantin Alexios I Comnen. Totuși, principatul Antiohiei a continuat să existe ca stat cruciat, fiind moștenit de către fiul său, Boemund al II-lea de Antiohia, iar apoi de fiica acestuia, Constanța, care a domnit până în 1163. În ansamblu, principatul Antiohiei își va continua existența până la anul 1268. În privința principatului de Galileea, creat de către Tancred
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
Taranto și ducele Roger Borsa de Apulia. În 1096 Tancred s-a alăturat unchiului său, Boemund în Prima Cruciadă, obținând conducerea unui detașament. Cei doi au ajuns la Constantinopol, unde, în cadrul negocierilor cu împăratului bizantin Alexios I Comnen, atunci când liderii cruciați au fost obligați să jure credință împăratului, Tancred a refuzat cu fermitate, și a traversat Bosforul, alăturându-se armatei lorene comandate de Godefroy de Bouillon. Tancred a luat parte la cucerirea Niceei, turcii selgiucizi din oraș predându-se însă doar
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
alăturându-se armatei lorene comandate de Godefroy de Bouillon. Tancred a luat parte la cucerirea Niceei, turcii selgiucizi din oraș predându-se însă doar armatei trimise de Alexios, la 26 iunie 1097. Din acest motiv, conducătorul normand, ca și alți cruciați, au căpătat neîncredere față de bizantini. Tancred a devenit ulterior unul din liderii cruciadei care s-a împotrivit activ întoarcerii orașului în posesia Bizanțului, dar, sub presiunea majorității, a fost nevoit să se supună. După capturea Niceeii, Tancred s-a remarcat
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
o taxă de 400 mărci de argint) împreună cu detașamentul său a cucerit ruinele importante din apropierea mănăstirii și un turn strategic, blocând calea de ieșire din oraș. Când Petru Sihastrul și Guillaume de Charpentier, viconte de Melun au dezertat din tabăra cruciaților, a pornit în urmărirea lor și i-a forțat să se reîntoarcă, prevenind astfel abandonul în masă al soldaților. Ulterior, Tancred a fost implicat în disputele dintre liderii cruciadei, susținîndu-l pe Raimond de Saint Gilles în campania sa spre Tripoli
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
această poziție de întâietate cu Gaston al IV-lea de Béarn. Oamenii săi au început imediat să jefuiască orașul, și au însușit o bună parte din pradă. Trebuie remarcat, totuși, că el a încercat să protejeze populația civilă de agresiunea cruciaților și a dat stindardul său musulmanilor refugiați în templul lui Solomon (Moscheea Al-Aqsa), pentru a arăta că ei se află sub protecția lui. În ciuda stindardului lui Tancred, toți musulmanii au fost masacrați, aceasta provocând indignarea lui . După capturarea Ierusalimului, creștinii
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
lui . După capturarea Ierusalimului, creștinii din Nablus, au cerut ca el să le devină conducător. Pe drum însă a întâlnit avangarda armatei sarazine, care avansa în direcția Ierusalimului, și l-a avertizat pe Godfrey de Bouillon despre pericolul de atac. Cruciații au făcut față musulmanilor și, ulterior i-au învins în bătălia de la Ascalon de pe 19 august 1099. În momentul constituirii Regatului Ierusalimului, Tancred a primit titulatura de principe de Galileea. În 1100, Tancred a devenit regent în Principatul de Antiohia
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]