4,174 matches
-
murmur de satisfacție se ridică din mulțime, în mijlocul căreia - dacă nu din alt motiv, atunci din orgoliul neamului - cei care îl susțineau pe roman nu puteau fi prea numeroși. Cei doi adversari se despărțiră pentru o clipă; o sclipire de cruzime apăru în ochii lui Gualfard, care frământa nervos mânerul securii, nerăbdător să pună capăt acelei înfruntări ce-i părea mai ușoară decât își închipuise. Când, însă, după o altă scurtă pauză, porni din nou la asalt, Sebastianus reacționă în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pună iarăși în gardă. Sebastianus fu imediat în picioare, reproșându-și că pierduse prostește ocazia. Se găseau acum iarăși unul în fața celuilalt, hotărâți amândoi să termine treaba cât mai repede. Gualfard gâfâia din nou, iar în ochii săi plini de cruzime apăruse o lucire de alarmă. Intuindu-i nervozitatea, Sebastianus se retrase puțin, sperând că celălalt va mușca momeala și, atacând, se va descoperi încă o dată. într-adevăr, Gualfard, hotărât să termine cu el și poate împins de îndemnurile mulțimii, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-i dea replica, să o aducă pe Frediana la valorile creștine, care, într-un fel sau altul, făceau în continuare parte din viața ei, insistând, deci, ca prizonierul să fie supus la un supliciu mai rapid, cu mai puțină cruzime, dar vehemența ei îi arăta că era absolut de neclintit, iar în sarcasmul ei citi o indignare care - nu putea să nu recunoască - era bine motivată. Astfel că își îndreptă privirea în altă parte și tăcu. Prizonierul, acum cu cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
focului, ascultând cu dezgust comentariile satisfăcute ale soldaților ce discutau despre supliciul la care-l supuseseră pe tâlharul hun. îi părăsi repede pentru a se retrage în cortul său. Simțea fierbând în el un profund resentiment față de Frediana, a cărei cruzime de gheață pur și simplu îl tulburase peste măsură. La câteva ore după întâmplare, își dădea seama că reacția sa indignată nu pornise dintr-un real sentiment de milă față de hun, ci mai degrabă din groaza adâncă ce-l încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ardezie și prin micile luminișuri ce se deschideau printre brazi. De undeva, începu să se audă un psalm, care, în scurt timp, răsună puternic de la un contrafort la celălalt al văii. Deși erau obișnuiți cu tot felul de violențe și cruzimi, hunii se sustrăgeau cu greu sugestiei acelui cântec și priveau pieziș în jur, nervoși și dezorientați. Canzianus înfruntă supliciul cu curaj. Așteptă să-i vină momentul concentrat în rugăciune, fără să arate vreun semn de teamă, și urcă pe rug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zi pe care majoritatea oamenilor, creștini ori păgâni, era obligată să o trăiască, îi semăna destul de bine, cu atât mai mult cu cât, de o bună vreme, consensul uman părea să fi alungat gustul frumosului și să fi sufocat cu cruzime în suflete instinctul natural pentru fericire. Cel puțin în privința asta, Flavia o urma întru totul, chiar dacă răzvrătirea sa împotriva obscurantismului vremii avea alte motivații. De altfel, totdeauna fusese așa, de când erau copile: oriunde se ducea Hippolita, Flavia mergea și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aceea, prin poarta deschisă aproape cu totul înaintea lui Sebastianus se profilă masa întunecată și înțesată de lănci a dușmanului. Sute de oameni, sălbatici, înaintau, alergând în lumina torțelor, care aruncau reflexe mișcătoare pe armurile lor și le luminau cu cruzime chipurile strâmbate de pofta nestăvilită de sânge și jaf. Maliban îl zgâlțâi de-un braț. Haide, Prefectule! îi strigă. Aici nu mai e nimic de făcut. Hai să plecăm! Atacatorii intraseră deja pe punte, tropăind asurzitor pe bârnele vechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
totuși, în anumite puncte, se asemănau mult. Amândoi, deși erau trecuți de cincizeci de ani, erau de statură modestă, pe care însă o compensau printr-o înfățișare și o ținută autoritare. în privirile amândurora se citeau viclenie și o cumplită cruzime. Ardarich era uscățiv, cu un profil ascuțit, de vulpe, cu păr blondiu, mustăți lungi și ochi azurii, cu o expresie incredibil de pătrunzătoare. Onegesius era îndesat, gros la trup și cu capul mare, lent în mișcări, dar acea impresie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și asta era posibil, prin prisma atitudinii lor, în general serviabile. Dar ea o făcu. Se apropie și începu să se aplece. Chiar în momentul când Craig pornise în sus. O lovi fără nici o milă. Aceste femei, cu armele și cruzimea lor, își căutau cu lumânarea necazurile. Un fulgerător un-doi în maxilar puse capăt primei runde. Olive căzu ca un buștean. Cu o totală lipsă de reținere, ca și cum s-ar fi luptat cu un bărbat, Craig se aruncă deasupra ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
asupra sensurilor mitice ale folclorului. Vizitează un iarmaroc oriental care izbucnește în flăcări la plecarea lui. Trece apoi pe la bisericuța ascunsă în munte a unui sihastru, de la care obține pilitură de aur din călcâiul haiducului Zlota. Povestea acestuia, de o cruzime la limita suportabilului, ne este redată în durități de acvaforte. în sfârșit, retras printre obiectele strânse, arhivarul se lasă supus influențelor acestora, meditează asupra lor, ajungând să intuiască un sens obscur în procesul de revenire la condiția de obiect. Impresionează
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
toate cred, gestul de a mușca din trandafir, m-au făcut, într-un moment, să fiu, să mă simt, al ei. În gestul ei de a mușca din trandafir, cred, am simțit, am văzut, inconștient, nervozitatea ei, impresionabilitatea ei, poate cruzimea ei, poate ceva de dominație, și probabil simbolul sărutării pasionate. Știu însă că n-am putut să mi-o închipui, și nici azi n-o văd altfel, decât mușcând nervos, promițător, din acel trandafir roșu din vara anului 1889. M-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să mai fii în viață. Un bărbat, când încetează de a iubi pe o femeie și începe să iubească pe alta, are toate menajamentele pentru femeia părăsită. O femeie, în aceeași împrejurare, e crudă și sfidătoare. Femeia are sentimentul că cruzimea ostentativă față cu bărbatul părăsit este un dar și un omagiu pe care îl aduce noului ei amant. Numai naturile grosolane nu roșesc de nici o idee care le vine în cap. În tinerețe, când stările sufletești sunt vii și multe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
toată lumea, fii mai politicos cu inferiorii decât cu egalii, mai politicos cu egalii decât cu superiorii. Lipsa de politețe față cu egalii și cu superiorii este numai o necuviință, care îți poate atrage represalii, pe când față cu inferiorii este o cruzime și o lașitate, căci provoacă o durere care nu poate riposta. Când triumful este aproape și, pentru a face ultimul pas, ți se cere o ticăloșie, nu-i așa că-ți vine greu să nu o faci? O nenorocire venită din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Numai iubirea, rămânând în marginile decenței și ale respectului, poate forma subiectul unor anumite convorbiri între un bărbat și o femeie cu instinctele sănătoase și simțul estetic nepervertit. Tot ce nu este etern, este zadarnic. Nimic nu este etern. De ce cruzime atroce dă dovadă acela care se apropie de o femeie, când nu se gândește sau când se gândește că creează o ființă supusă fatal la boală, la agonie și la moarte. Recunoștința exagerată pentru atențiile pe care ni le arată
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care-i leagă prin atâtea alte interese - interesele micii comunități care e familia - interese care rămân și compensează scăderile pasiunii, ori chiar o înlocuiesc când ea dispare. 13. ...trebuie să recunoaștem că în orice amor, cât de sufletesc, există această cruzime, care se dă pe față cu sălbăticie în momentele de conflict - și că aproape întotdeauna sufletul este în minoritate. Amorul este lucrul naturii, și nu al societății. Societatea îl stilizează numai și, cel mult, îl complică cu elemente care se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
așteaptă, gravă, să-i cadă prada. Aceeași atenție crudă o are bărbatul când a pus ochii pe o femeie. Scena se poate observa într-un bal, într-o grădină publică, într-o sală de teatru. Când nu are nimic din cruzimea asta tragică, individul e un farsor sau un emasculat. Și femeile îl tratează în consecință. 22. Pânda de a acapara o femeie, consimțirea ori refuzul ei,nesiguranța dacă-ți dă sau îți ia viața, țipătul de bucurie când ți-o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
așteaptă gravă, să-i cadă prada. Aceeași atenție crudă o are bărbatul când a pus ochii pe o femeie. Scena se poate observa într-un bal, într-o grădină publică, într-o sală de teatru. Când nu are nimic din cruzimea asta tragică, individul e un farsor sau un emasculat. Și femeile îl tratează în consecință. 1Soția lui Ludovic al XIII-lea, rgele Franței, regentă în timpul minorității lui Ludovic al XIV-lea (1601-1666). 2Om politic englez, favorit al regelui Iacob I
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cât și ființa posedată, relevîndu-le condiția: Într-un album antropologic am văzut reconstituirea ipotetică a pitecantropului pe cale de a deveni om. Ieșită dintr-o peșteră cu un silex în gheară, bestia în două picioare așteaptă, gravă, să-i cadă prada... Cruzimea asta tragică" etc. Erotismul direct, vizând reproducerea "speciei", a "materiei vii", exprimă, după Ibrăileanu, tragismul condiției umane prin mortificarea presupusă a partenerilor. Aceasta ar îi deci realitatea imediată a corpului, a cărei atingere vizează obținerea unui "echilibru organic", o posesiune
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
În flăcările cuptoarelor milioane de suflete nevinovate cu un cinism ce nu face cinste acestui harnic popor, nu sânt de acord...!! Iar la Auschwitz experiențele pe viu ale acelui fanatic Dr. Mengele, făcute pe copii, adulți și bătrâni, Întrece În cruzime perioada cea mai Întunecată a omenirii „Inchiziția”. Cum a fost posibil domnilor?? Aceste acte demențiale mă obligă să cred cu certitudine: Întreaga conducere a germaniei naziste - În goana lor dementă de-a opține cu orice preț, supremația mondială - erau la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aplasată În mijlocul Europei se presupunea să aibă un Înalt grad de civilizație și dezvoltare spirituală, motiv să anexeze teritoriul românesc fără distrugeri și victime omenești...! Dar, amarnică decepție...! Dela bun Început, au năvălit asupra localităților românești cu o furie și cruzime asociindu-se cu hienele de pradă și distrugând totul În calea lor: au dat foc la casele locuitorilor, au omorât copii, femei și bătrâni așezându-iînfața plutonului de execuție iar alții grâbiți, cu baionetele avute În dotare și conectate la țeava
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Într-o asemenea postură. Achizitorul unor bunuri murdare? Întreaga lui ființă se revoltă la acest gând. — Tata pune Întrebări foarte precise despre Wharton. — A auzit de povestea asta? — Exact, unchiule. Cine i-ar spune așa ceva? Pare o dovadă de neobișnuită cruzime. Nu știu dacă Înțelegi cum stă treaba cu umflatul ăla de Widdick, avocatul. El și Wharton sunt cumva rude. E un ticălos. Nu asta e și impresia mea, absolut deloc. Un șarlatan obișnuit, poate, dar asta ține strict de afaceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Toate prejudecățile sexuale cele mai vechi, mai Înrădăcinate și mai oribile sunt mobilizate Împotriva mea. — Numai Dumnezeu știe ce e În mintea lui, spuse Sammler. Poate e doar Încă o suferință pe lângă multe altele. — Mi-a spus lucruri pline de cruzime. — Incidentul ăsta din Mexic nu este primul, spuse Sammler. Cu siguranță că taică-tău a știut dintotdeauna. A sperat că o să te măriți cu Horricker și o să Încetezi cu prostiile astea legate de sex. — Mă duc să văd dacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
neîmpărtășită. Doctorul Lal nu era pentru ea; nu avea niciodată să Îi țină barba la sân sau să Îl strângă la piept. Rar puteai să Îi faci pe oameni să jinduiască după ceva ce chiar puteau obține - În asta consta cruzimea lucrurilor. Deschise ușa de sticlă. — Unde este mersul trenurilor? Întrebă el. — Nu Îl găsesc. Familia Gruner nu merge cu trenul. Oricum, o să ajungi la New York mai repede cu Emil. Se duce la spital. — Presupun că nu o să-l aștepte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de strălucire insuportabilă. Sammler nu voia cu adevărat să treacă prin asta. Se Înălța Împotriva lui, prea amețitor, prea tulburător. — Îmi dau seama că tu și Elya ați continuat să discutați despre acel eveniment. — Nu vrea să renunțe. E o cruzime. Atât față de el, cât și față de mine. Eu nu Îl pot opri. Ce altceva poți să faci decât să cedezi? El e cel care are ceva de făcut. N-ar trebui să existe certuri. Poate că ar trebui să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nu-i dăduse voie lui Alice s-o scrie. Și chiar dacă i-ar fi dat voie să facă asta, cu siguranță n-ar fi tolerat portretul pe care i-l făcuse Alice: o proastă, o egoistă, o femeie plină de cruzime. Scriitura lui Alice era atât de lipsită de orice înțelegere, încât Jinei i se părea că n-o să-și mai revină niciodată din șoc. Romanul era împănat cu scene de amor siropoase, cu o inconștiență cretină în ceea ce privea pericolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]