2,381 matches
-
Cantacuzino). În anul 1998, s-au efectuat o serie de săpături arheologice în biserică, fiind descoperită, sub pardoseala din mijlocul naosului, o criptă boltită, din cărămidă, conținând oseminte despre care se crede că ar fi ale domnitorului Barnovschi. Închinată de către ctitor Patriarhiei Ierusalimului, Mănăstirea Barnovschi a devenit reședința oficială a patriarhilor din Orientul ortodox aflați în trecere prin Moldova. În pomelnicul bisericii scris pe lemn și recopiat la 14 februarie 1835 pe lângă domnitorii Moldovei care au sprijinit biserica (Miron Barnovschi, Alexandru
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
Paul de Alep la 1653. Episcopul Melchisedec Ștefănescu a cercetat biserica înainte de 1885, menționând existența în pridvor a portretelor lui Miron Barnovschi și a mamei sale, Elisabeta, ținând biserica în mâini. În pronaos pe peretele nordic se afla pictat portretul ctitorului, iar pe peretele sudic portretul mamei sale. Sub aceste portrete se aflau inscripții în limba greacă. Astfel, sub portretul domnitorului se afla următoarea inscripție: "În veci pomenitul Miron Barnovschi Voievod, ctitorul acestei sfinte mănăstiri cu hramul Adormirea Maicii Domnului, în
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
În pronaos pe peretele nordic se afla pictat portretul ctitorului, iar pe peretele sudic portretul mamei sale. Sub aceste portrete se aflau inscripții în limba greacă. Astfel, sub portretul domnitorului se afla următoarea inscripție: "În veci pomenitul Miron Barnovschi Voievod, ctitorul acestei sfinte mănăstiri cu hramul Adormirea Maicii Domnului, în anul 1627", iar sub cel al mamei sale scria: În veci pomenita mama lui Elena Doamna și pentru dumnezeiasca și îngereasca schimă schimbându-și numele în Elisbeta monahia". Călătorul Paul din
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
anul 1627", iar sub cel al mamei sale scria: În veci pomenita mama lui Elena Doamna și pentru dumnezeiasca și îngereasca schimă schimbându-și numele în Elisbeta monahia". Călătorul Paul din Alep menționează că exista în biserică un portret al ctitorului, pictat călare pe un cal alb. După cum spune tradiția, în momentul decapitării domnitorului, pe portretul său din Biserica Adormirea Maicii Domnului din Iași s-ar fi produs o fisură adâncă. Pictura interioară actuală a bisericii este târzie, datând din 1880
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
Sf. Ana" (ferecată în argint), a "Sf. Nicolae" și a hramului ("Adormirea Maicii Domnului" - pictată în 1734 și ferecată în argint în 1806). Biserica a fost înzestrată cu odoare de preț și veșminte scumpe. Dintre acestea sunt de menționat următoarele: Ctitorul donase prin 1627-1628 și un chivot de argint care se păstrează astăzi la Mănăstirea Galata. Pe acesta se află o inscripție în limba slavonă cu următorul text: "Acest chivot l-a făcut binecredinciosul și de Hristos iubitorul Domn Io Miron
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
spirală, ce duce spre camera clopotelor. De la primul nivel al camerei clopotelor, turnul se îngustează, iar muchiile sale se lărgesc. Clopotnița este acoperită cu tablă zincată. În camera clopotelor se află trei clopote, dintre care două au fost donate de ctitor. Clopotul mare are 400 kg, cel mijlociu 300 kg și cel mic 70 kg. Clopotul mare a fost turnat în 1628 la Liov, după cum atestă inscripția în limba slavonă: "Binecredinciosul și iubitorul de Hristos Io Miron Barnovschi Voievod, din mila
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
a afirmat ca o personalitate de excepție atât ca ierarh cât și în calitate de om de cultură, fiind adesea pomenit ca "învățător al Moldovei" și "ales între filosofi". El este considerat ca întemeietor al unei școli de slavonie în Moldova și ctitor al narațiunii istorice, acest ultim apelativ justificându-se în bună măsură prin calitățile literare ale Cronicii pe care a întocmit-o la cererea lui Petru Rareș, remarcabilă reconstituire a principalelor evenimente ce s-au petrecut de la moartea lui Ștefan cel
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
după o perioadă de 10 ani ar fi ars din nou și ar fi fost restaurată de către un vornic pe nume Antonie Cobălcescu, iar după ce a fost restaurată și sfințită, a fost pus cel de-al doilea hram, de la numele ctitorului. Are hramul "Adormirea Maicii Domnului" și "Sfântul Antonie cel Mare".
Biserica Vulpe din Iași () [Corola-website/Science/311422_a_312751]
-
este ajutat de baronul Kemeny, asigurându-i materialul lemnos, tăiat din pădurile sale. De această dată cunoaștem și meșterul care a realizat biserica și anume Valeriu Zaharia din Răstolița. Biserica este sfințită la 8 iunie 1824 de către episcopul Vasile Moga. Ctitorul bisericii, popa Chirilă, după o păstorie îndelungată de 43 ani, moare în anul 1848 la vârsta de 77 ani. Deși este o realizare mai veche, biserica intră în literatura de specialitate doar în anul 1976, cu prilejul unei sesiuni de
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
2001 în cadrul unei slujbe arhierești au fost sfințite clopotele: unul mare , în greutate de 210 kg. Și unul mic de 85 kg. Turnate la S.C. ,Brândușa, Baia Mare ,și donate Sfintei mănăstiri de familiile : ing. Ilie Nistor și ing. Florin Ardean, ctitorii principali.. Tot atunci s-a dat binecuvântare pentru săvârșirea slujbelor în biserica Paraclis și s-a pus al doilea hram : Sf. Proroc Ilie Tesviteanul . Se continuă lucrările la Paraclis : se construiește pronaosul, la începutul anului 2002 se înlocuiește acoperișul punându
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
Buna Vestire", printr-un document din 28 decembrie 1691, o parte din moșia primită ca zestre, pentru a deveni și ea ctitoră . Biserică de lemn cu hramul "Buna Vestire" a fost construită între anii 1691-1692. Episcopul Varlaam este creditat drept ctitor al bisericii în mai multe documente vechi. În Hotărârea Sinodului Mitropoliei Moldovei din 2 noiembrie 1712, prin care schitul devine metoh al Episcopiei Hușilor, se arată ca și ctitor Vlădica Varlaam . Într-o carte domnească din 1761, domnitorul Ion Theodor
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]
-
a fost construită între anii 1691-1692. Episcopul Varlaam este creditat drept ctitor al bisericii în mai multe documente vechi. În Hotărârea Sinodului Mitropoliei Moldovei din 2 noiembrie 1712, prin care schitul devine metoh al Episcopiei Hușilor, se arată ca și ctitor Vlădica Varlaam . Într-o carte domnească din 1761, domnitorul Ion Theodor Callimachi scrie că "" Ne-au spus cinstit părintele și rugătorul nostru Sfinția Sa Kir Inochentie, episcopul Hușilor, cum că are sfințita Episcopie un metoc, anume Brădiceștii, în Ținutul Fălciului, făcut
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]
-
Brădiceștii, în Ținutul Fălciului, făcut de un răposat Varlaam episcopul. Acea moșie, unde a fost metoc, au cumpărat-o cu bani, în mijlocul unui codru"". De asemenea, în pomelnicul Episcopului Iacob Stamate al Hușilor din 1782, PS Varlaam este trecut drept ctitor al Schitului Brădicești. Documentele menționează că în anul 1739 schitul a fost atacat de către tătari, care au furat toate odoarele din metal prețios și toate documentele Episcopiei de Huși adăpostite aici, iar monahii au fost luați ca robi. După atacul
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]
-
în prezent s-a ridicat din nimic cu mare efort și osteneală de obștea mânăstirii. Oameni de suflet au făcut mici donații care au permis să se construiască utilitățile mînăstirii. Acești binefăcători, cum e firesc, au fost trecuți în rîndul ctitorilor și ei vor fi pomeniți la toate slujbele cîtă vreme va dăinui sfîntul locaș. Cea mai costisitoare și anevoioasă problemă a fost construcția bisericii. Biserica este în stil ortodox autentic, în plan treflat, cu elemente arhitecturale bizantine și brîncovenești, cu
Mănăstirea Cârțișoara () [Corola-website/Science/312351_a_313680]
-
Montană, județul Caraș-Severin. Situată pe Valea Ciclovei, mănăstirea a fost întemeiată în 1859 pe locul unei vechi chilii călugărești. Biserica mănăstirii este clasată ca monument istoric, cu . II. Perioada de întemeiere (1859-1862) "1. Stabilirea locului de întemeiere a așezământului monahal. Ctitorii Mănăstirii Călugăra. Sfințirea Mănăstirii Călugăra" Aici, pe locul atâtor credințe departe de zbuciumul cotidian, bufenii din Ciclova montană, majoritatea agricultori, la inițiativa și stăruințele ieromonahului Alexie Nedici din Ciclova Montană, zidesc în anii 1860-1861 , așezând la temelia ei credința lor
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
să crească și să se dezvolte. Acest fapt a contribuit și mai mult la recunoașterea sfințeniei locului. O serie de articole cuprinzând prețioase amănunte cu privire la descoperirea locului de zidire a mănăstirii și bazate pe relatările martorilor oculari, unii dintre ei ctitori ai viitoarei mănăstiri, au fost publicate în anul 1915 de către Preotul Nicoale Băiaș într-un ziar al timpului, Foaia Oraviții. Adevărul cu privire la istoria și descoperirea locului unde s-a ridicat Mănăstirea Călugăra îl aflăm de la tânărul teolog Alexie Nedici, care
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
grave la probitatea sa morală. Din documentele aflate în posesia Arhivei Episcopiei Caransebeșului, reiese că Atât Pavel Bufanu, cât și Pr. Valeriu Dabiciu succesorul lui (1905-1910), au avut ca reclamnați principali, pe Alexie Nafir, fiul lui Mihai Nafir, unul din ctitorii mănăstirii, precum și pe Ioan Băulescu, epitropul Mănăstirii Călugăra. Întreaga perioadă în care administrația mănăstirii a fost încredințată preoților de mir, cu două mici excepții, se află sub semnul implicării masive a mirenilor în dezvoltarea istorică a mănăstirii, prezența călugărilor fiind
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
capitolul al doilea al lucrării de față și nu vom mai reveni asupra lor. Una dintre primnele minuni legate de locul unde a fost întemeiată mănăstirea se referă auzirea unor sfinte cîntări liturgice de către martori oculari, care mai târziu devin ctitori ai mănăstirii. Unul dintre aceștia a fost ciobanul Ioța Văegariu care era cu oile în 1858, cînd a auzit minunea săvârșindu-se în văzduh, Apoi a auzit cântările îngerești din nou tot pe acel loc și a pus o icoană
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
Gavriil". Referitor la această biserică, există și prima mărturie scrisă, și anume "pisania" având textul: Din această pisanie nu reiese însă clar dacă starețul Teoclit a ridicat această biserică pe terenul gol (caz în care poate fi considerat ca fiind "ctitorul" mănăstirii), sau doar a "refăcut" o biserică mult mai veche (din anul 1625, după unele surse). O a treia biserică, cu hramul "Sfinții Împărați Constantin și Elena", a fost ridicată la Mănăstirea Dălhăuți între anii 1840-1850 de către Smaranda Periețeanu și
Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312435_a_313764]
-
dintre cele șapte icoane pictate de însuși Sfântul Apostol și Evanghelist Luca; specialiștii sunt însă de părere că icoana a fost pictată câteva secole mai târziu, fiind o copie după o icoană a Sfântului Apostol și Evanghelist Luca. Anufie Dălhăuș, ctitorul legendar al mânăstirii Dălhăuți, ar fi adus-o de la Constantinopol, după cucerirea de către turcii lui Mehmed al II-lea "Fatih" (1453). Pe drumul de întoarcere, Anufie a fost însă prins și jefuit de turci, iar icoana - tăiată cu iataganele și
Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312435_a_313764]
-
schit, nu a avut parte de o soartă favorabilă, deoarece a fost profanată și arsă de către turci în anul 1821. În 1828 se ridică noua biserică din lemn - a treia, pictată de Nicolae Zograf și Ioan Andronicescu din Sibiciu. Între ctitori este menționat și starețul Elisei de la Poiana Marului. Pronaosul a fost pictat în 1855, de către Gheorghe Vasilescu și Dumitrache Mentupciu. Tradiția afirmă despre catapeteasmă - fără dovezi certe - precum că ar fi fost adusă de la Sankt Petersburg. Secularizarea averilor mănăstirești sub
Mănăstirea Găvanu () [Corola-website/Science/312440_a_313769]
-
boierii Craiovești - Banoveți (Barbu, Radu, Pârvu, Danciu). El a făcut această afirmație deoarece mănăstirea a fost sub îngrijirea urmașilor Craioveștilor: Radu Șerban, Constantin Brâncoveanu și chiar Ștefan Cantacuzino. Din alte documente rezultă că înainte de doamna Bălașa, se găsesc menționați drept ctitori ai locașului boierii Bengești și Maria din Obede (Obedeanu), aceștia au fost îngropați la mănăstire. Actuala mănăstire a fost construită între anii 1654 - 1658 din porunca doamnei Bălașa, care era soția domnitorului Constantin Șerban Basarab. A fost terminată în 1701
Mănăstirea Jitianu () [Corola-website/Science/312450_a_313779]
-
Tândălescu, din satul vecin Frunza. S-a zidit din cărămidă, în formă de cruce, în stil brâncovenesc, de meșteri necunoscuți. Nu se cunoaște exact data terminării. Se poate afirma sigur că în anul 1769 era gata, căci la acea dată, ctitorul Tândălescu, devenit între timp egumen, sub numele de Iosif ieromonahul, face un act de închinare a schitului ca metoc al Episcopiei Râmnicului. O pisanie veche ne spune următoarele: „Având râvnă bună, numitul părinte ieromonah Ion ca să facă o biserică de
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]
-
făcută și cu cheltuiala lor a înălțat schitul”. Iosif ieromonahul moare în 1772, crucea lui funerară, cu indicația acestui an, a fost văzută în curtea bisericii, în anul 1901, de Alexandru Ștefulescu. Azi ea nu mai există. În anul 1785, ctitorul Costache Pandia înnoiește închinarea făcută de Iosif ieromonahul. Ambele acte sunt copiate în condica Episcopiei Râmnicului. În 1808, a fost așezată, deasupra ușii, în exterior, următoarea pisanie, care s-a păstrat până astăzi: „Această Sfântă și Dumnezeiască biserică ce se
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]
-
așezată, deasupra ușii, în exterior, următoarea pisanie, care s-a păstrat până astăzi: „Această Sfântă și Dumnezeiască biserică ce se numește Schitul Logrești din temelie s-a început și s-a și isprăvit cu osteneala și cu toată cheltuiala acestor ctitori pomenește Doamne: Costache Pandia (biv vel sărdar), cocoana Ileana Obedeanca (soția dumnealui), cocoana Păuna cia (soția) dumnealui, Constantin Oțetelișanu, fiul dumnealor, cocoana Smaranda, soția dumnealui, Nicolae, Gheorghe, Sevastița, fiii dumnealor, popa Ion Tândălescu, călugărul, preoteasa Hreșova, soția lui, Pătru, Stancu
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]