3,199 matches
-
Soarele ca o mamă îl încălzește Ploaia - l adapă și-l înveselește Vântul ca frate îl răcorește, Pământul pe toți ne hrănește. Până când cu toții murim Trăind îl tot scormonim Dacă în viață ne-îmbrățișează La final, în mormânt ne așează! CUCUL SINGURATIC Toată iarna-am așteptat Am tot stat și-am tot oftat Să ajung în primăvară Ca să-mi cânți cucule iară. Cucule, tu îmi cânți mie Din a mea copilărie, Eu port banii-n buzunar Să ți-i dau cu
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Până când cu toții murim Trăind îl tot scormonim Dacă în viață ne-îmbrățișează La final, în mormânt ne așează! CUCUL SINGURATIC Toată iarna-am așteptat Am tot stat și-am tot oftat Să ajung în primăvară Ca să-mi cânți cucule iară. Cucule, tu îmi cânți mie Din a mea copilărie, Eu port banii-n buzunar Să ți-i dau cu drag în dar! Tu n-ai casă-n țări străine Nici aici când ești la mine, Cânți într-una și nu-ți
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
dădu să se apere și se trezi din somn lac de transpirație, cu gura coclită și dureri de cap. Ornicul din perete - o moștenire din vremea Gloriosului Imperiu - bătu de două ori. Mai bine zis, imită de două ori cântecul cucului. Pasărea de plastic vopsită În culori stridente ieși din colivie, aruncă o privire, cu ochii săi fosforescenți, spre locul unde dormea Subotin și intră Înapoi În colivie. După cerul gurii uscat și limba năclăită, brigadierul Își dădu seama că arșița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
va fi hâdă? numai flăcările din felinare mai joacă o horă. din ceașca cu ceai, aburii întorc amintirile acasă. balansoarul scârțâie, leagănă frunzele moarte. pe prag, doar pipa bunicului. păianjenii țes liniștiți marame; în curte: risipă de aur și crizanteme... cucul cântă ca-n fiecare an numai pentru Issa. modelări poetului Bernard Mazo sculptat în fildeș, poemul are forma unui elefant memoria convergența amintirilor, înțepenește într-un prelung țiuit. aici sunt eu, acolo ești tu, noi, unde suntem? priviri confuze... cocoșii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
răcoarea florilor și a pădurilor, nemărginire dreaptă - și totuși era cel mai drag pământ sufletului meu. Acolo nu se văd munți cu coame albastre înălțându-se cu creștetele în cer, aproape; nici codrii bătrâni cu cânturi aspre și veșnice; nici cucul nu cântă de noroc, când șuvoaie vin rostogolindu-se înspumate pe treptele costișelor, când luncile se umplu de flori și de oaspeți cântăreți. Acolo se aude, iarna, suflarea crivățului viforos într-un pustiu fără sfârșit, pe o nemărginire de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
singuratici vecini, ca totdeauna, față în față. Bătrânul vorbea cu pipa în gură, lângă șanțul umed de pe margine. Ce, mă? ce tot umbli încolo și-ncoace și dai drumu la apă? Ce tot îți uzi cepele și curechiul? Stai singur cuc, nici nu mânânci ca lumea, nici un păhărel de rachiu nu bei, de ce dracu mai trăiești pe lumea asta, ha? Bulgarul, încovoiat între căpățâni violete de varză, mormăi ceva neînțeles, ridicându-și sprâncenele negre. Bătrânul începu a râde, clătinându-și luleaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ceva neînțeles, ridicându-și sprâncenele negre. Bătrânul începu a râde, clătinându-și luleaua între dinți. Apoi strigă tare, vârându-și mânile în brâu și dându-se puțin pe spate: —Ceacâi bre? Grădinarul iar își ridică negreața de sub frunte. Moș Gheorghe Cucu se întoarse spre mine, cum mă apropiam. Noi eram prietini vechi. —Iaca, așa mă chinuiesc cu el, domnule... Nu știe bechi moldovenește... Tot îl întreb, tot îi vorbesc de vreo șase luni de când a venit, el pace! numai ca urșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lăsa la asfințit, spre aburii depărtați, din fund, ai Siretului. Pe apa lucie, aproape de malul cestălalt, venea domol înecatul, la linia undelor. Ne duceam încolo, la vale, zise repede unul din flăcăuandri, și l-am văzut că vine... Moș Gheorghe Cucu nu zise nimic. Păși repede la marginea apei și întinse prăjina. Cu gheara de fier, cu luare-aminte, întoarse în apă pe înecat, până ce apucă subsuoara. Atunci începu a trage - pe când noi priveam neliniștiți îndărătul lui. La țărm se opri un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
deslușeau linioare mărunte, negre, în lumina vie a asfințitului, izvorau ca din aburi, cârd după cârd, intrau în marea de lumină, apoi coborau, se mistuiau. Mă îndreptai spre casă. Lumina scădea. Într-un timp, de pe colnic, mă întorsei. Moș Gheorghe Cucu se ridicase și el de la locul lui și mergea domol spre căsuța de lângă pod. Era vremea cinei. Nu-l mai văzui. Lumina din asfințit stătea încremenită pe cer. Apa Siretului se umpluse de o lucire tainică, ajungând până la mal, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
altele aduse de la mari depărtări și aclimatizate aci. Numele lor atât de fragede și pitorești, țâșnite din seva plaiurilor românești, le statornicește pentru vecie pe covorul nomenclaturii horticole: tufănele, brândușe, crăițe,dalii, pansele, mixandre, cimbnrișor, dediței, părăluțe, stânjenei, romanite, ciuboțica cucului, lăcrămioare, bujori, albăstrele, rurneneală și câte altele, pe care numai văzîndu-le îți amintești de ele. Printre acestea, îți atrag atenția bobocii mândri sau florile învolte ale trandafirilor de toate soiurile și culorile, sau te opresc din cale buchetele mărețe de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
creației! Mai întîi a desăvîrșit un el. Acest model original, ca să nu înnebunească de sigurătate, a început să vorbească cu lucrurile din jur; ca să aibă o oarecare decență și coerență, le-a numit mai întîi, frunza frunză, cocorul cocor, ciuboțica cucului ciuboțica cucului ș.a.m.d. (Nici nu vreau să-mi închipui ce s-ar fi întîmplat în cazul unui prototip afazic!...) Mai tîrziu, plinindu-și greșeala, Marele lor Idol i-a creat prin clonare adaptată o femelă-ajutor. Apoi... și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
întîi a desăvîrșit un el. Acest model original, ca să nu înnebunească de sigurătate, a început să vorbească cu lucrurile din jur; ca să aibă o oarecare decență și coerență, le-a numit mai întîi, frunza frunză, cocorul cocor, ciuboțica cucului ciuboțica cucului ș.a.m.d. (Nici nu vreau să-mi închipui ce s-ar fi întîmplat în cazul unui prototip afazic!...) Mai tîrziu, plinindu-și greșeala, Marele lor Idol i-a creat prin clonare adaptată o femelă-ajutor. Apoi... și-a alungat culmile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
să îndure. Aproape că devin îngeri, așa cum și le închipuie soții lor. Sacre. Merită să-ți verși sângele pentru ele. Aceste femei îl sperie pe Pran la fel de tare ca și soldații care le păzesc. Se simte ca un delincvent, un cuc în cuibul cu ouă albe. Încearcă să treacă neobservat, conștient că nu există băieți de seama lui. Adevărații băieți englezi sunt la internate, în țara lor. Unele femei încep să-l urmărească, să caute în amintiri, să-l plaseze undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și verde crud și primăvara se răsfață dansând în vârful unui dud, trosnesc și mugurii-n grădină și păsările ciripesc, alaiul lor, alai de nuntă, e parcă un alai domnesc. la vie-n razele de soare, cântă-n delir un cuc în coastă, singurătatea lui de-o viață devine astăzi și mai fastă. el acolo își cheamă soața în orizontul dimineții când toate păsările zburdă de bucuria nouă a vieții. fug rătăcind cărări de vis gâze și fluturi șugubeți care s-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sinceritate dezinhibantă în fața convențiilor de tot felul și a prejudecăților strivitoare ascunse cu multă grijă. Salvează poezia prin frumusețea și ingenuitatea discursului său despre unicitatea iubirii, la începutul acestui mileniu gălăgios, dar trist, obosit și secătuit de valori.” Scriitoarea Melania Cuc în prefața volumului colectiv de poezie „Petale lirice” apărut la Editura InfoRapArt „într-o simbioză fertilă cu condeiul și fila de hârtie, Mircea Marcel Petcu își scrie versurile cu obișnuința zidarului care ridică o casă confortabilă, nu-i pasă, aparent
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și pară tu jărui Pustiu și doar tu să găsesc Și-n țara lui dor și iubesc Să știu că-s învins ... și să stărui Colț de primăvară Ninge cu colțuri de iarbă Și frunze se-nhamă-n copaci Iar cucii bat toaca: burlaci Fete au doruri să fiarbă Ziua hotaruri obține Bîtlanii-s la nuntă prin cer Și un nor se-nroșește stingher: Buza de soare-l reține Pe-alei sub petale de măr Iubiții susțin seminar Și un mugur de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
urma un curs pe care eu nu i-l cunoșteam. Înainte de a vesteji, razele vii, razele moarte s-au sărutat pe pleoape. Plin de nostalgii, în fiecare primăvară cutreieram măgurile din împrejurimi. Mă copleșea, în țintirimul în care cînta un cuc, tristețea. Pe sub nuci rotați se strecurau cărări iar, cînd soarele cobora în asfințit, răsufla din văi întunericul cu iz de mlaștină și răcnet de broaște. Luna vărsa lumină printre crengi. Lătra un cîine. Din liliacul înflorit picura viersul unei privighetori
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Cine știe cît vifor de generații s-or fi hrănit cu brînză, cu ceapă și cu hrișcă. Îmi place primăvara să mă las cu coasta pe pămînt. Nici răveneala lutului, nici adierea vîntului nu-mi dă dureri de oase. Aud cucul și cîinii sau ronțăitul ierbii sub botul unui miel. Curată sănătate. Iarna bag în mine tochitură de porc cu vin care sfîrîie în ulcică. Dacă aș mînca banane ori ciuperci de China, cred că toate mi s-ar întoarce împotrivă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Îl leagă nu puține lucruri. De pildă, străbunicii mei - oameni cu o oarecare stare - i-au fost nași părinților lui, tușa Tinca și moș Florea, poreclit Cucu (pasăre zbanghie, nestatornică și pusă numai pe iubiri vinovate). Eu pe moș Florea Cucu nu l-am prins În viață, dar poveștile despre veselia lui sunt vii Încă, iar de pe urma sămânței pe care el a răspândit-o nu numai pe ogorul său se nasc și azi În sat copii care Îi seamănă: ochi albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Florea Cucu, pentru păcatele lui, a fost pedepsit cu moarte timpurie. Fiul său cu acte, Marin Foiște, a primit și el pedeapsă tot pentru destrăbălata viață dusă de tată-său: i-a moștenit, la scară mărită, cam toate cusururile. Florea Cucu era mare iubitor de băuturi bețive, mai ales de vin, și mesele Îmbelșugate nu-l speriau În nici un caz. El era sărac, Însă hărnicia nu-l chinuia prea tare. Ba chiar dimpotrivă. Decât să-l fi pus să facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
auzise la nașii săi cei avuți - „bucătărie de vară”, un coteț de păsări ca vai de mama lui și cocina pe care porcul n-o dărâma pentru că nu voia să iasă - Îi plăcea și lui să lenevească În nămol. Florea Cucu știa pe unul dintr-un sat vecin care avea rasa asta de porci puturoși. Le era lene să grohăie după mâncare ori apă, se Îngrășau, parcă, doar din răsuflare. Erau cuminți și-l așteptau cu drag pe Cucu să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În casă: roșii, fasole, ceapă, vinete, cartofi, dovlecei, castraveți, chiar și porumb pentru floricele. Acolo, Însă, de generații Întregi de firi visătoare și contemplative nu se desțelenise ditamai curtea de buruieni. Așa că vestiții porci grași și leneși ai lui Florea Cucu creșteau precum caprele, cu tot soiul de verzituri și mai puțin cu grăunțe ori tărâțe. Cu câteva zile Înainte de Crăciun, stăpânul pleca de acasă când i se tăia porcul, căci el nu putea Îndura priveliștea uciderii animalului care atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încunoștințeze de mersul lumii pe acele locuri. Vecinii care Îi Înjunghiau și-i măcelăreau prietenul de peste an se mirau de fiecare dată de cumințenia animalului care stătea liniștit, fără să se Împotrivească, să i se Înfigă cuțitul În gât. Florea Cucu venea seara, când nevasta se și apucase să toace cu satârul carnea ce urma să intre la sarmale, caltaboși, perișoare ori cârnați. De sub șuba groasă, de oaie, scotea purcelul leneș după care fusese plecat toată ziua și pe care, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pusese să se bată icoane ce, după trecerea câtorva anotimpuri, Își scorojiseră și-și pierduseră culorile și contururile, iar oamenii se Închinau la ele, neștiind pe cine sau ce Înfățișa fiecare, dar fiind Încredințați că erau icoane sfințite. Când Florea Cucu ajunsese la locul de popas pentru drumeții osteniți, vântul se repezea cu sălbăticie printre crengile Înghețate ale stejarului și se sfâșia cu șuierături ascuțite În cumpăna pe care o făcea să scârțâie și să trosnească. Omul se ghemui cu icneli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dată chefuiseră apăsat În odăița din fund a cârciumii, se Întâmplase să se destrăbăleze și cu muieri, Însă de cele mai multe ori timpul și-l pierduseră jucând cărți și ascultând, Înfiorați ori Înfierbântați, cântecele lăutarilor din neamul țigănesc al Căloilor. Florea Cucu zâmbi și oftă iarăși. Mirosul scorțișoarei și aburul cald al vinului Îi făceau nările să freamete deasupra mustății În care se Întăriseră ciucuri mici de gheață. Avea să ajungă curând În sat, să-și scuture promoroaca de pe haine În fața sobei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]