8,691 matches
-
le aduce în câmpul învățării. 13.1.3.2. Metoda rezolvării creative de probleme (creative problem solving) tc "13.1.3.2. Metoda rezolvării creative de probleme (creative problem solving) " Societatea actuală se caracterizează printr-o dinamică fără precedent a cuceririlor științifice. Cel puțin două dimensiuni sunt decelabile în momentul de față: - o tendință de extindere perpetuă a ariei de cuprindere științifică a fenomenelor, tendință care împinge cunoașterea spre realitatea unor cazuri particulare, a fenomenelor guvernate de posibilități multiple, ceea ce depășește
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
problema avusese mai ales un caracter ofensiv, cel puțin pînă în epoca lui Traian, însă a căpătat un caracter defensiv în secolul al II-lea, în plină înflorire a imperiului. Invazii ale barbarilor au avut loc la puțină vreme după cuceririle lui Traian, sub Antoninus Pius; sub Marc Aureliu, aceștia au ajuns pînă în Italia septentrională și trebuie să fi produs o serioasă îngrijorare în lumea romană, care de trei secole nu se mai confruntase cu invaziile lor. în secolul al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sînt continuatorii învățăturii marelui episcop de Hippona, pe care au și popularizat-o, adesea chiar în opoziție cu alții, în regiunile din Imperiul Roman de Apus, ori nu erau africani, ori părăsiseră Africa natală din cauza persecuțiilor vandalilor. într-adevăr, după cucerirea Cartaginei în 439, Africa a intrat complet sub dominația barbarilor și a început o perioadă de jafuri, masacre și persecuții, din cauza faptului că vandalii erau printre cei mai neîndurători și mai cruzi barbari și, în plus, erau de credință ariană
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și cea mai mare parte a scriitorilor creștini se simțea îndemnată să combată cu armele gîndirii erezia ariană adoptată de vandali, să opună argumentele lor folosirii tiranice a violenței. Stăpînirea vandală s-a sfîrșit în 533-534, ca urmare a rapidei cuceriri bizantine, prezentată de propaganda imperială ca o refacere a Imperiului Roman. Sub multe aspecte, dominația bizantină în Africa și, pentru o foarte scurtă perioadă, treizeci de ani mai tîrziu, în Italia, a fost dură și odioasă; a avut însă efecte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
deoarece a avut și o activitate literară. Născut într-o familie de senatori romani, preceptor, potrivit tradiției, al fiilor lui Theodosius, Arcadius și Honorius, s-a retras în deșertul Sceti prin 394; a plecat după invazia barbarilor din 407 și cucerirea Romei de către Alaric (a lui este celebra apoftegmă „Lumea a pierdut Roma și călugării au pierdut Sceti”) și s-a stabilit la Canope, lîngă Alexandria, iar apoi la Troe (azi Tura), lîngă Cairo; a murit prin 449. în seria alfabetică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să ducă o viață castă. Cei doi au început apoi să renunțe la proprietățile lor și, ca să fugă din calea barbarilor, s-au mutat întîi în Sicilia împreună cu Rufin din Aquileia, prieten bun cu bunica ei, Melania cea Bătrînă; după cucerirea Romei de către Alaric în 410 și moartea lui Rufin în 411, au plecat în Africa și apoi în Palestina. După o călătorie în Egipt, Melania s-a retras într-o chilie pe Muntele Măslinilor și mai tîrziu a întemeiat aici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
această competiție, Ion Cămărășescu, directorul „Revistei Sportive”, a oferit o cupă. Meciuri aprig disputate au avut loc între 18 aprilie și 16 mai, perioadă în care reprezentantele liceelor „Matei Basarab”, „Mihai Viteazul”, „Gheorghe Lazăr” și „Sfântul Sava” au luptat pentru cucerirea „Cupei școlare Ion Cămărășescu”. Victoria finală în această întrecere a revenit reprezentativei liceului "Matei Basarab" care a învins în finală (3-0) echipa de la "Mihai Viteazu". Primul club de fotbal din București, numit „Olympia” ia ființă în anul 1904 și este
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
rezolvarea unor situații problematice. Dezvoltarea psihică la această vârstă este bine sintetizată de J. Piaget: „La 11-12 ani apare o a patra și ultima perioadă al cărei palier de echilibru se situează la nivelul adolescenței. Caracterul ei general constă în cucerirea unui mod de a raționa care nu se referă numai la obiecte sau relații, ci și la ipotezele din care pot fi trase consecințele necesare fără ca subiectul să se pronunțe asupra veridicității sau falsității lor înainte de a examina rezultatul acestor
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
În muncă. Sportul este o școală de formare a caracterului, de formare a tinerilor ca „oameni” (Debesse, 1970). Scopul activității sportive este lupta omului de a supune natura, de a o dirija prin inteligență și Îndrăzneală. Sportul de performanță presupune cucerirea mișcării și orientarea către țeluri tot mai Înalte. Aceleași țeluri Înalte și eforturi de autodepășire sunt urmărite de persoanele cu handicap atunci când sunt antrenate În activitatea sportivă. Sportul permite persoanelor cu handicap autoreabilitarea. Contrar concepției clasice, În prezent se consideră
RECREEREA ŞI SPORTURILE COPIILOR CU DEFICIENȚE FIZICE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mihaela-Narciza CADIŞ, Daniela ZOTA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2175]
-
mai 1918 până la 21 decembrie 1922, ca organ al Partidului Conservator. Directori: Constantin C. Bacalbașa (1914-1915), apoi Al. Corteanu. La început gazeta militează pentru ieșirea României din neutralitate și înregistrează noutățile de pe fronturile europene în scopul întreținerii sentimentului combativ pentru cucerirea Transilvaniei. Printre colaboratori se află G. Știrbey, Al. Marghiloman, Barbu Catargi, Al. Păun. Se publică pe această temă și o Scrisoare a d-lui T. Maiorescu. Rubrici: „Cronica Bucureștilor”, „Ultimele știri”, „Cronica teatrală” (asigurată de A. de Herz), „Literatură” (susținută
STEAGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289893_a_291222]
-
deja succesiunea a trei monarhii: asiriană, medă și persană. Autorul capitolului în discuție înlocuiește însă Asiria cu Imperiul Babilonian. Această triplă configurație, transmisă de Herodot (Istorii I, 95, 130) sau de Cartea lui Tobit (14,4‑7), se modifică după cucerirea Orientului de către Alexandru cel Mare. Noua configurație, în patru elemente de această dată, prezintă două variante: a) asirienii, mezii, perșii, macedonenii (Oracolele sibiline, IV); b) babilonienii, mezii, perșii și grecii. În fine, după expansiunea sa, Roma se adaugă acestei liste
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
parusiei. Este semnificativ faptul că scena se petrece pe Muntele Măslinilor. Aflăm de la Flavius Iosephus (AI, XX, 169‑172, și BI, II, 261‑263) că un profet egiptean, alături de numeroșii săi acoliți, inițiase chiar de pe acest munte o tentativă de cucerire a Ierusalimului, între anii 50 și 60 î.Cr. Acțiunea a eșuat în mod dureros pentru inițiatorii săi. Multe din scenele apocaliptice ale scrierilor ulterioare vor fi plasate în acest cadru. În Evanghelia după Marcu, capitolul 13, dezvăluirea semnelor parusiei este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
poate fi supus mai multor decupaje; schema pe care o propunem este cea care corespunde cel mai bine analizei noastre. Soarta templului constituie preocuparea principală a capitolului, autorul dorind să combată interpretarea potrivit căreia semnul decisiv premergător parusiei ar fi cucerirea Ierusalimului și distrugerea templului de către Titus (în anul 70). El afirmă că dispariția templului nu are nici o consecință imediată asupra vieții creștinilor. Desigur, evenimentul anunță și precedă cea de‑a doua venire a lui Cristos, dar nu o inaugurează. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din ebraicul behîr râ’, „alesul răului” - constituie pretextul unei digresiuni consacrate „genealogiei falsului profetism”. Unchiul lui Beshira ar fi fost Sedechia, conducătorul celor patru sute de profeți ai lui Baal de la curtea regelui Achaab, care, din servilism, i‑au prezis acestuia cucerirea unei cetăți inamice (3Rg. 22; 2Cron. 18). Faptele s‑au petrecut însă contrar celor profețite. Nu numai că cetatea nu a fost cucerită, dar regele Achaab a fost omorât în luptă. Profetul Miheia, care îndrăznise să se împotrivească profeților mincinoși
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va „tăia dintr‑o lovitură falsele rădăcini ale celor trei capete” - aluzie neîndoielnică la Dan. 8,8, unde se vorbește de nimicirea celor trei regi potrivnici marelui tiran. Ultimul fragment important referitor la Nero‑tiran eshatologic (versurile 361‑370) relatează cucerirea Romei, preludiu al unei conflagrații universale. Nici un popor nu va fi cruțat. Sângele va umple râurile și se va revărsa peste câmpii. Cerul va scutura ploaie de foc. Flăcările se vor amesteca haotic „cu sângele, cu apa, cu noaptea, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Eu, Fiul Omului?» Iar ei au răspuns: «Unii, Ioan Botezătorul, alții Ilie, alții Ieremia sau unul dintre proroci»” (Mt. 16,13‑14). Despre Ieremia, Biblia spune doar că a scăpat de moarte în 587, refugiindu‑se în Egipt, în momentul cuceririi Ierusalimului. Paralipomenele lui Ieremia ne propun un scenariu diferit, care s‑ar putea afla, la rândul său, la originea scrierilor lui Victorin (respingerea apocrifelor de către Victorin nu este, după părerea noastră, decât o supoziție nefondată). Într‑adevăr, ultimele capitole ale
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de fidelitate”, ajunge la concluzia - relativă, mărturisește el - că sintagma trebuie atribuită mai degrabă unui personaj istoric implicat în distrugerea templului. Fragmentul referitor la abominatio desolationis nu se referă deci la un moment eshatologic, ci la un moment deja consumat, cucerirea Ierusalimului de către armatele lui Titus, în 70. Un alt signum, atribuit de tradiție momentului eshatologic - scurtarea zilelor persecuției datorită sfinților -, este și el resituat în context și în cele din urmă, grație aceluiași „indiciu de fidelitate”, raportat la distrugerea templului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
istoric, donatismul apare în Africa, la puțin timp după „marea persecuție” din 303‑305. Ajunge la apogeu chiar în vremea în care Augustin devine preot, apoi episcop (în jurul anului 390), pentru a dispărea definitiv în secolul al VII‑lea, după cucerirea arabă. În opinia lui Frend, donatismul îmbină ultraspiritualismul lui Tertulian și puritismul lui Ciprian. De la Tertulian, teologia donatistă preia teoria potrivit căreia, între Biserică și lume ar exista o opoziție metafizică insurmontabilă, orice compromis cu aceasta din urmă reprezentând o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
profundă. După valul pseudoconvertirilor survenite în urma edictului de la Milan, Augustin se temea de amenințarea unui al doilea val, mult mai dăunător, datorat edictului de Unitate. Acești pseudocatolici, din ce în ce mai numeroși, ar fi putut perverti pe termen lung însuși sufletul Bisericii catolice. Cucerirea Romei de Alaric (410) a redat speranța Bisericii persecutate, ai cărei episcopi ies din nou la iveală. Odată cu conferința de la Cartagina (411), Biserica universală va avea câștig de cauză, iar adversarii săi vor fi supuși la represalii și mai puternice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
registrul ecleziologiei: realitatea eshatologică poate fi înțeleasă din activitatea de zi cu zi a membrilor Bisericii. O lectură atentă a „micilor apocalipse” cuprinse în evangheliile sinoptice, relevă tripla referențialitate a discursului Mântuitorului. Sunt vizate simultan trei evenimente: distrugerea Templului și cucerirea Ierusalimului de către Titus; sfârșitul lumii; venirea lui Isus per Ecclesiam. Această parusie eclezială, permanentă, modifică radical datele moștenite din tradiția anterioară. Potrivit terminologiei propuse de Thomas Kuhn, „noua paradigmă” eshatologică nu mai distinge între „deja realizat” și „nu încă”. Cei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a căsătorit în anul 360 î.Hr.), deși soțul ei a repudiat-o, pentru a se însura cu Cleopatra, nepoata generalului macedonean Attalos 47. Olimpiada a adus în preajma regelui Filip al II-lea (ale cărui proiecte vizau stăpânirea întregii Grecii și cucerirea Orientului 48), cel ucis la Pella, aplecarea spre magie și către riturile dionisiace, spiritul demoniac hrănit din vechi timpuri în Epir, „un genio nefasto per il marito e il figlio”49. Ambițioasă, dornică să domine viața politică, își marca prezența
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care prof. univ. dr. Mihaela Miroiu o supervizează la Editura Polirom. Vezi și I.M. Ștefan, V. Firoiu, Sub semnul Minervei. Femei de seamă în trecutul românesc, București, Editura Politică, 1975. 17. Vezi Elisabeta Ioniță, Aportul femeilor în sprijinirea războiului pentru cucerirea independenței de stat a României, în „Revista de istorie”, XXIX, 1976, nr. 4, pp. 569-583; Idem, Cronologia mișcării organizate a femeilor din țara noastră, în „Anale de istorie”, XXI, 1975, nr. 4, pp. 94-107; Elena Georgescu, Evoluția mișcării revoluționare și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se poate fixa și acomoda, cu zidurile cetății, Întrucât ar Însemna, prin Închiderea spațială și temporală pe care o impune cetatea, acceptarea fixității, iar În plan simbolic, a morții. Rătăcirea ambulatorie, mersul continuu, specific nomadismului este cel care dă impresia cuceririi timpului, a unui timp raportat la un spațiu nelimitat. În felul acesta este anulată angoasa existențială, sentimentul morții, prin identificarea cu spațiul cosmic nelimitat. Astfel privită problema, nomadismul este „primitivism” numai din punctul de vedere al unei mentalități citadine. Omul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Albă (1848)5, cu tot cu Căruța de poștă valahă a lui Aman. „Cheia” marii picturi a lui Schöfft raportează Însă și alte personaje din durbarul sikh, cum sunt „unii membri ai familiilor afgane care au domnit peste Multan și Peshawar Înainte de cucerirea lor de către armata din Panjab, sau Haridas, «fachirul Îngropat». Schöfft oferă și alte portrete ale europenilor În serviciu la Lahore, englezi (van Cortland și Foulkes), prusaci (Steinbach), austro-ungari (Honigberger) și francezi (generalul Court, colonelul Mouton, de Laroche, Lafont)”6 - prin
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Oul de aur (1998), Mâna albă (2000). Teza acestei ample mobilizări ar fi, conform unui Argument, recuperarea sentimentului de continuitate, pe care istoria îndepărtată ar trebui să îl transmită celor de azi: „Aproximativ o sută de generații ne despart de cucerirea Babylonului de către Cyrus. Așadar, scurta noastră viață reprezintă un procent din trecerea aceasta, care până acum ne-a îngrozit prin dimensiunile ce ni s-au părut nesfârșite. [...] Poate că dacă vorbim despre ultimele noastre o sută de generații și vedem
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]