2,064 matches
-
numim noi ființă logică (ens logicum) iară aceea ce nu se poate cugeta este o neființă logică (nonens logicum); - adică vrând noi a cugeta despre vreun lucru, pe dentîi îl socotim pre acesta ca pre un ce care se poate cugeta, iară apoi supuindu-l minții noastre, adică vrând în faptă a ni-l înfățoșa, atuncea sau aflăm cumcă într-adevăr se poate cugeta și cunoaștem acest lucru ca pre o adevărată ființă logică, sau găsim, din contră, cumcă nu se poate
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a cugeta despre vreun lucru, pe dentîi îl socotim pre acesta ca pre un ce care se poate cugeta, iară apoi supuindu-l minții noastre, adică vrând în faptă a ni-l înfățoșa, atuncea sau aflăm cumcă într-adevăr se poate cugeta și cunoaștem acest lucru ca pre o adevărată ființă logică, sau găsim, din contră, cumcă nu se poate cugeta și așa apoi îl numim neființă logică sau nimic; și așa nimic în înțelesul logic va să însemneze aceea ce nu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
iară apoi supuindu-l minții noastre, adică vrând în faptă a ni-l înfățoșa, atuncea sau aflăm cumcă într-adevăr se poate cugeta și cunoaștem acest lucru ca pre o adevărată ființă logică, sau găsim, din contră, cumcă nu se poate cugeta și așa apoi îl numim neființă logică sau nimic; și așa nimic în înțelesul logic va să însemneze aceea ce nu se poate necidecît cugeta. Prin cuvintele neființă sau nimic ne obicinuim adeseori a însemna aceea ce numai nu se
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
lucru ca pre o adevărată ființă logică, sau găsim, din contră, cumcă nu se poate cugeta și așa apoi îl numim neființă logică sau nimic; și așa nimic în înțelesul logic va să însemneze aceea ce nu se poate necidecît cugeta. Prin cuvintele neființă sau nimic ne obicinuim adeseori a însemna aceea ce numai nu se găsește înăuntrul lucrurilor celor aievnice. Pentru exemplu: o curte în aer, un munte de aur. Dar însă noi vom întrebuința ceva și nimic în două
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în cungiura cugetărei, // iară acele ce găsim în sfera cugetărei pentru aceea nu le punem încă în sfera celor ce sunt în aieve. Așadar ceva sau un ce logic este aceea ce se află în sfera acelor ce se pot cugeta; aceea ce nu se află în această sferă se numește un nimic în privința logică, iară ceva în privire aievnică este aceea ce se găsește în sfera acelor ce sunt aievea; ce e din contra se numește un nimic în privirea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nu se află în această sferă se numește un nimic în privința logică, iară ceva în privire aievnică este aceea ce se găsește în sfera acelor ce sunt aievea; ce e din contra se numește un nimic în privirea aievnică. Când cugetăm noi ceva, cugetarea noastră se urmează prin mijlocirea unor înfățoșări, prin care deosebim noi acest obiect al cugetărei de cătră alte obiecte ale aceleiași cugetări. Aceste înfățoșări se numesc note, semne sau hotărâri (determinări) ale obiectului și alcătuiesc împreună conceptul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
concept al vreunui lucru. Aceste note se numesc împoncișate, contraluptătoare sau contrazicătoare, iară altele sunt cari se suferă una pre alta și pentru aceea se pot uni într-o înfățoșare, și aceste se numesc note împreună-sunătoare. Acum fiindcă noi orice cugetăm cugetăm numai pin o unire laolaltă a notelor, de aci se ivește această lege: notele împoncișate nu se pot împreuna într-o cugetare. De exemplu: nu pot să cuget pre un om de cinste care să fie totodată și mincinos
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
al vreunui lucru. Aceste note se numesc împoncișate, contraluptătoare sau contrazicătoare, iară altele sunt cari se suferă una pre alta și pentru aceea se pot uni într-o înfățoșare, și aceste se numesc note împreună-sunătoare. Acum fiindcă noi orice cugetăm cugetăm numai pin o unire laolaltă a notelor, de aci se ivește această lege: notele împoncișate nu se pot împreuna într-o cugetare. De exemplu: nu pot să cuget pre un om de cinste care să fie totodată și mincinos sau
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
înfățoșare, și aceste se numesc note împreună-sunătoare. Acum fiindcă noi orice cugetăm cugetăm numai pin o unire laolaltă a notelor, de aci se ivește această lege: notele împoncișate nu se pot împreuna într-o cugetare. De exemplu: nu pot să cuget pre un om de cinste care să fie totodată și mincinos sau un cerc care să fie totodată și pătrat. Adevărul acestei legi se dovedește pin conștiința noastră cea dinlăuntru, căci vrând mintea noastră a lucra împrotiva acestei legi, stă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
care să fie totodată și pătrat. Adevărul acestei legi se dovedește pin conștiința noastră cea dinlăuntru, căci vrând mintea noastră a lucra împrotiva acestei legi, stă în loc și sîmpte neputință. Această lege stabilește neclătite hotară pentru acele ce se pot cugeta și așa // ni lămurește cungiura ființelor logice și această lege se numește principiul contrazicerei: principium contradictionis. După glasul acestui principiu, un lucru ale căruia note nu se nărăvesc laolaltă este logicește cu neputință, este un nimic logic. Principiul contrazicerei s-
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Principiul contrazicerei s-au obicinuit a se închipui de filozofi prin această spunere: cu neputință este ca un lucru totdeodată să și fie și să și nu fie. Însă această spunere n-are temei; căci multe sunt cari se pot cugeta si pentru aceea totuși nu sunt în aievea de față, pentru exemplu o curte în aer; așadar acest lucru fiind în cuget însă nefiind de față poate totdeodată și a fi și [a] nu fi. Deci mai bine se poate
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nu fi. Deci mai bine se poate spune acel principiu cumcă: cu neputință este ca un lucru tot în aceeași privire totdeodată să și fie și să și nu fie. Acum fiindcă prin note împoncișate nu e putință de a cugeta ceva pentru că, neputîndu-se ele nărăvi laolaltă, nu se pot nicidecum împreuna într-o înfățoșare sau unitate a conștiinței, urmează cumcă din contra, acele note, care se nărăvesc laolaltă, se pot împreuna într-o 564 {EminescuOpXV 565} unire a conștiinței și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nărăvi laolaltă, nu se pot nicidecum împreuna într-o înfățoșare sau unitate a conștiinței, urmează cumcă din contra, acele note, care se nărăvesc laolaltă, se pot împreuna într-o 564 {EminescuOpXV 565} unire a conștiinței și aceea ce avem să cugetăm, numai prin note împreună sunătoare putem cugeta. Legea aceasta se numește principiul unirei: principium consensus. Principiul unirei nu se deosebește altmintrelea de pricipiul contrazicerei, decât că principiul contrazicerei se răspunde cu tăgăduirea, iară acel a unirei cu așezarea sau afirmarea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
într-o înfățoșare sau unitate a conștiinței, urmează cumcă din contra, acele note, care se nărăvesc laolaltă, se pot împreuna într-o 564 {EminescuOpXV 565} unire a conștiinței și aceea ce avem să cugetăm, numai prin note împreună sunătoare putem cugeta. Legea aceasta se numește principiul unirei: principium consensus. Principiul unirei nu se deosebește altmintrelea de pricipiul contrazicerei, decât că principiul contrazicerei se răspunde cu tăgăduirea, iară acel a unirei cu așezarea sau afirmarea. Kant în Critica socotinței curate, cu următoarele
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
urma cumcă predicatul cel ce nu i se împrotivește i s-ar cuveni; însă câte predicaturi sunt care nu i se împrotivesc și pentru aceea totuși nu li se cuvin. Despre legile cugetărei cei neapărate Fiindcă tot-obiectului care se poate cugeta se cuvin atare forme cari se numesc și hotărârile dânsului, și [e] chiar cu neputință ca vreo hotărâre în același moment al cugetărei obiectului să se și cuvină și să nu i se cuvină, firește urmează cumcă din două hotărâri
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ca aceluiași obiect vreo notă nici să i se cuvină, nici să nu i se cuvină. Căci atuncea ar rămânea obiectul în oricare privire încă nehotărât, ceea ce se împrotivește cerutei îndeplin hotărâri. Deci lege este: a fieșcărui obiect ce se cugetă ca un deplin hotărât fieșcare hotărâre cu putință sau să i se cuvină sau să nu i se cuvină. Această lege care urmează din principiul contrapunerei se numește principiul // îndeplinei hotărâri (principium determinationis omnimodae) sau principiul scoaterei terminului celui de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
se numește principiul // îndeplinei hotărâri (principium determinationis omnimodae) sau principiul scoaterei terminului celui de mijloc sau celui al treilea (principium exclusi medii sau tertii scilicet inter duo contradictoria). Despre legile cugetărei celei întîmplătoare Fiindcă în toată întîmplarea când are să se cugete ceva ca îndeplin hotărât, una dintre hotărârile cele împoncișate trebuie să se pună, iară în sine privindu-se toată hotărârea poate să se pună: subiectul cugetătoriu n-ar putea nimic să pună, de n-ar fi ceva prin ce s-
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
În urmarea acestui principiu, de câte ori însușim sau tăgăduim noi vreunui obiect logic vreo notă, trebuie să fie un ce din care să se poată cunoaște pentru ce are să i se însușească sau să i se tăgăduiască aceeași notă. Pentru exemplu: cugetând cu despre Petru și înfățoșîndu-mi-l eu ca pre un om bogat, trebuie să fie oarece la mijloc, de unde să se înțeleagă pentru ce este Petru bogat... pentru că, de es., au găsit o comoară... această comoară găsită este temeiul bogăției lui
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
acestui principiu, precum și formula prin care se închipuiește, nu este potrivită, căci sunt așa temeiuri cari, în sine privite, nu sunt de ajuns, ci totuși ne slujesc spre cugetare. Când adică socotim noi ceva a fi asemenea adevărului, noi aceasta cugetăm, 565 {EminescuOpXV 566} fiindcă avem temeiuri pentru această cugetare. Însă totdeodată simțim cumcă aceste temeiuri, deși în sine și pentru sine sunt adevărate, totuși nu sunt de ajuns ca să ni aducă o învingere deplină și lămurită și pentru aceasta socotim
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
avem temeiuri pentru această cugetare. Însă totdeodată simțim cumcă aceste temeiuri, deși în sine și pentru sine sunt adevărate, totuși nu sunt de ajuns ca să ni aducă o învingere deplină și lămurită și pentru aceasta socotim noi aceea ce-am cugetat prin mijlocirea așa unor temeiuri numai ca pre un ce asemenea adevărului. Deci daca tot aceea ce are să se cugete trebuie să aibă temei de agiuns, atunci, fără îndoială, ar trebui să lipsească din șirul cugetărilor noastre o clasă întreagă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nu sunt de ajuns ca să ni aducă o învingere deplină și lămurită și pentru aceasta socotim noi aceea ce-am cugetat prin mijlocirea așa unor temeiuri numai ca pre un ce asemenea adevărului. Deci daca tot aceea ce are să se cugete trebuie să aibă temei de agiuns, atunci, fără îndoială, ar trebui să lipsească din șirul cugetărilor noastre o clasă întreagă, adică tot aceea ce este numai asemenea adevărului. Pentru aceea mai potrivit se poate închipui acel principiu prin următoarele cuvinte
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
temei de agiuns, atunci, fără îndoială, ar trebui să lipsească din șirul cugetărilor noastre o clasă întreagă, adică tot aceea ce este numai asemenea adevărului. Pentru aceea mai potrivit se poate închipui acel principiu prin următoarele cuvinte: tot ce se cugetă are temeiul său; căci în această formulă îndepărtîndu-se cuvântul îndeajuns, ce cuprinde și cungiura acelor ce sunt numai asemenea adevărului, cari după formula cea dentîi, nicidecât nu s-ar putea cugeta. Și numai așa închipuindu-se acel principiu al împreună-legărei
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
închipui acel principiu prin următoarele cuvinte: tot ce se cugetă are temeiul său; căci în această formulă îndepărtîndu-se cuvântul îndeajuns, ce cuprinde și cungiura acelor ce sunt numai asemenea adevărului, cari după formula cea dentîi, nicidecât nu s-ar putea cugeta. Și numai așa închipuindu-se acel principiu al împreună-legărei se poate numi lege universală a cugetărei. Când cunoaștem noi nemijlocit împreună-legarea sau încopcierea a două concepturi, atunci n-avem nevoie de-un atare deosebit temei spre a împreună-lega aceste concepturi
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
este o ființă nemărginită. Însă când nu cunoaștem noi nemijlocit împreună-legarea așa unor concepturi, atuncea spre a le putea încopcie pre aceste laolaltă, ni este de trebuință un temei, care să fie deosebit de dânsele. Acest temei necunoscut x are să se cugete din afară, din acele concepturi pre carile le putem însemna cu a și b și pre carile vrem a le împreună-lega. Însă temeiul x are să fie în oareșcare privire cu a și cu b, în vreo împreună-glăsuire sau legătură. Atunci
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
consentuit inter se) și această spunere ca și o lege a cugetărei se poate numi principiul încopcierei mijlocite sau principiul ecualității cei relative. Aceste sunt legile și principiile cugetărei celei mai înnalte și din aceste învățăm, cumcă atuncea numai vom cugeta drept, când nu vom pune nimic ce este contrazicătoriu; când în tot același act al cugetărei din două note împoncișate vom pune numai una și vom lega laolaltă aceea ce vrem să punem după raportul temeiului și a urmărei. Din
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]