4,322 matches
-
Răsăritul de soare și cumpărăturile de dimineață trebuiau să dureze doar câteva ore, după care urmau să se Întoarcă pe la ora zece, zece și jumătate, iar apoi, la douăsprezece, să ia prânzul. Poate că au vrut să facă mai multe cumpărături pentru Crăciun. Angajații Îi povestiră despre incendiul din timpul nopții. Vorbeau cu el În birmaneză. Nu, nimeni nu a fost rănit, spuseră ei. —A sărit cineva În lac? Bărbații râseră. Nu de data asta, dar bărbatul sigur era speriat. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vii și anul ăsta», i-au spus șefii. În ziua de dinaintea atacului, duminică, 19 martie, am fost să-i cumpărăm fiului meu un ghiozdan, pentru că începea școala. Eu cu soția, părinții și cei doi copii, toți șase am mers la cumpărături. Ne-am dus la un supermarket din apropiere pe la prânz și am hotărât să luăm cina împreună. Am mers la un restaurant de udon și a venit sora mea. De obicei duminică era ocupată la muncă și nu prea putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
JR Asakusabashi, îmi închipuiam că metroul vine imediat, fără să aștepți. Când colo, aici vin două metrouri pe oră. Am fost uimit. Trebuie să merg la serviciu în funcție de mersul lor. Când m-am mutat aici, până la locul unde puteai face cumpărături erau trei kilometri. Seara era gălăgie din cauza orăcăitului broaștelor, iar broaștele de pe lac cîntau fără întrerupere. Primprejur e plin de trestie, iar iarna dinspre Akagi bate un crivăț care scoate un sunet straniu: «goooo». Când m-am mutat din oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de-abia mă întorsesem. — Îmi place compania asta. Da. De obicei sunt ocupat și nu pot să-mi iau concediu plătit. Orele suplimentare nu se plătesc (râde). Oricum, ne-am simțit foarte bine amândoi. Ne trezeam dimineață. Ne plimbam, făceam cumpărături. Aveam ce face. Sâmbătă ne-am întors în Japonia, duminică am lenevit prin casă, de luni, din nou la muncă. Mă relaxasem timp de o săptămână, îmi încărcasem bateriile și eram plin de energie... vorbesc doar așa, dar nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
puteam să mănânc decât sendvișuri și jeleu de grepfrut din cauza grețurilor de dimineață. În drum spre casă mi le cumpăra. Mă suna și mă întreba ce am nevoie să-mi ia. În duminica dinainte de 20 martie am mers împreună la cumpărături. De obicei nu făcea așa ceva. Da, vinerea trecută își luase liber de la muncă. Era extenuat. S-a trezit și mi-a spus: «Azi n-am chef să mă duc la serviciu.» Și eu aș fi vrut să stea cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
firmă și învoiește-te!» Cred că le-a zis că nu mă simțeam bine. A dormit dus. Sâmbătă avea de rezolvat o problemă ce nu suporta amânare și s-a dus puțin la muncă. Duminică după-masă ne-am dus la cumpărături. Dimineață a plouat, așa că am dormit până mai târziu. La prânz s-a luminat și l-am invitat să vină cu mine. A acceptat. Voiam să iau haine pentru copil, detergent pentru scutece. Aveam burta până la gură și îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
l-am invitat să vină cu mine. A acceptat. Voiam să iau haine pentru copil, detergent pentru scutece. Aveam burta până la gură și îmi era destul de greu să merg. Mă îngrășasem tare și mi se spunea să fac mișcare. După cumpărături ne-am întos acasă. El s-a dus la jocuri și eu i-am dat „muniție“. Cam 2 000 de yeni... o nimica toată. În ziua aceea l-am lăsat să se ducă fără să-i spun o vorbă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
libidinoși, murdari. Nu mă uitam la ei. Murdari, împuțiți. Ce era de făcut cu ei? - Aveați vreo pasiune? Vă plăcea să faceți ceva în mod deosebit? După ce terminam școala mă duceam să mă uit la haine de firmă, să fac cumpărături. Nu făceam nimic ieșit din comun. Îmi plăceau hainele. Am absolvit liceul și am mers la colegiu. Nu prea mă interesa, dar nu am avut încotro și am urmat colegiul. Apoi m-am angajat la o firmă din Shibuya. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mari în fiecare clipă, sau ca și cum datoria noastră ne obligă să stăm tot timpul acolo, să putem fi astfel oricând de folos. Doamna Axente este destul de mărinimoasă ca să împartă osteneala cu noi, și pe mine mă trimite uneori după vreo cumpărătură în oraș, iar Ioana trebuie să prepare vreun medicament. Ce multe artificii întrebuințează unele persoane ca să îndeplinească rolul cel mai serios. În definitiv, cu toate agitațiile ei caraghioase, riscă în orice moment să ia boala. Venim zilnic la Cavarna de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și eu deseori. Am egoismul să cred că numai în mine se petrec cataclisme. Uneori, la Cavarna, rămân singur în antreul de lângă bolnavă; doamna Axente nu poate părăsi pe Viky, domnul Axente citește vreun ziar și fetele sunt duse după cumpărături. Și atunci fac pasiențe și sunt așa de nenorocit și încurcat în atâtea presupuneri, încît pun în reușita pasienței dovada vreunui mic amănunt din existența trecută a Ioanei (de pildă, dacă a dat celuilalt o anumită sărutare) de care n-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ca să îmbogățească decorul și să-și găsească ocupație. Ar reuși să fie peste tot locul în același timp, și lângă mort, și lângă noi să ne consoleze; prin camere dând ordine și făcând mereu noi aranjări, iar în oraș după cumpărături. Ce haine de doliu ar purta! Ce voaluri! Sunt convins că indiferent de truda ei imensă de femeie de treabă, care vrea să salveze pe Viky, a întrezărit hainele negre pe care le va purta cu toată prestanța (după cum ca
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să mă întorc înapoi la 6 ani și la vârsta mea adevărată / normală. Ei chiar credeau că aveau 8 ani și erau bucuroși că acum sunt mari. În vis, când aveai 8 ani, erai... adolescent! La vârsta aceea, mergeam la cumpărături și am întâlnit-o pe Fili, care știi că mă îngrijește. Și eu am salutat-o, dar ea nu m-a recunoscut, că eram prea mare!... Și apoi am plecat și am rugat pe vrăjitor să facă la loc asta
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
orchestră până la patru dimineața sub geamuri, în grădină... Nedeprinsă să dorm la concert, am profitat de ocazie și m-am cultivat. Am citit toate articolele, toate telegramele, toate informațiile, toate foiletoanele și toate anunțurile din jurnalele în care erau împachetate cumpărăturile. Să te pun în curent: prințesa de Meklenburg s-a logodit cu ducele de Hessa, sau poate el e prinț și ea ducesă; Radivon vinde ceasornice de aur cu doi lei bucata și mai dă pe deasupra ca premiu un ac
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
al tuturora! Mi-a dat o pană mie, și una a păstrat-o ea, încă o dovadă că nimic în viața noastră nu poate fi al nostru, al amândurora. Azi am fost cu ea la Târgu-Neamțului. Avea de făcut niște cumpărături. În trăsura îngustă (toate trăsurile de pe aici, carcase mizerabile de foste trăsuri, cumpărate pe nimic de țăranii-birjari și proporționate cu caii lor mici și goniți întruna, sunt strâmte și hîrbuite), oricum ai face, nu poți să nu te atingi de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
reticentă la orice schimbare venită din afară, iar a doua părea dispusă să probeze pe ea Însăși orice element nou. Bătrâna Bertha se Îmbrăca excentric și insista ca și Mașa să se Îmbrace la fel ca ea. Dimineața mergeau la cumpărături, apoi se duceau la plajă, unde bătrâna nu se sfia să se afișeze În toată măreția de altădată a bustului ei gol, acum doar o ruină, ungându-și Încheieturile cu nămolul adus de la Marea Moartă. Purta doar niște minusculi bikini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îi era Încă somn dar, avea atâtea treburi de rezolvat Încât nu-și putea permite să atârne prea mult În așternut. Atunci când se Întâmpla ca sâmbătă noaptea să rămână la Carla - intrase În obișnuință - ca a doua zi să efectueze cumpărăturile necesare, În vederea pregătirii de către gazdă a prânzului pe care-l serveau Împreună. Deci, În scurt timp reuși să cumpere tot ce era necesar, se bărbieri după care intră În dormitor să vadă dacă prietena mai doarme. Întradevăr nu mai dormea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu un coșuleț În care erau expuși la vânzare ghiocei, o frumusețe. Reuși să obțină un buchețel, zâmbind satisfăcută. Îi va dovedi prietenului ei, Îndemânrea, de fapt munca lui În calitate de profesor n’a fost zadarnică, reușind chiar să facă unele cumpărături, ne având la dispoziție valută indigenă: florăreasa i-l făcuse cadou. Trecu mai mult de două ore, timp În care scotoci cu privirea tot ce era de văzut. Nu se Îndura să se Înapoieze acasă. Ce să facă? Să se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ar fi posibil să mai facem unele angajări...Urmează să vedem unde găsim muncitori la ora actuală, totuși, nu se poate să nu găsesc eu o șansă pentru a contracara nebunia secolului..!! Până una alta, Însoțește-mă să fac niște cumpărături din piață, astăzi i-am propus nevestei, diseară să servim masa Împreună și dumneaei mă așteaptă cu masa pregătită...! M’a amenințat cu divorțul dacă măcar odată la șase luni de zile nu-i onorez promisiunea. Astai...” Tony Pavone era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să dispară, să nu se mai gândească la nimeni și la nimic, să scape de hărțuiala tuturor mitocanilor, borfașilor și analfabeților ajunși În poziția de stăpânitori ai clasei muncitoare...!! Făcură Înconjurul pieții de câteva ori, În timp ce Șeful Șantierului făcu unele cumpărături mărunte. Ajunși În stația de tramvai care din Întâmplare se afla la câțiva metri viza-vi de restaurantul Nord Hotel, Șeful privi la Tony Pavone Întrebător... „Crezi ...??” De fapt, Întrebarea Șefului de Șantier suna mai mult decât o poruncă. Să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zisele „ vizite de lucru” prin piețele Capitalei unde produsele vegetale și animale era expuse demonstrativ Într-o abudență aproape incredibilă. Locuitorii acestei țări flămânzi, pândeau momentul când cortegiul prezidențial se Îndrepta către alte piețe ale orașului, se năpusteau să facă cumpărături, acum era momentul. Dar, totală deziluzie...! Toate produsele alimentare dispăruse ca prin vrăjitorie...! Exponatele erau ridicate cu maximă rapiditate și afișate estetic la următoarea piață unde cortegiul era așteptat. Pentru a calma spiritele agitate, propagandiștii Dictatorului răspândiră un incredibil svon
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un porc de o sută kilograme ori șase curcani de zece Kgr. fiecare dela una din fermele din apropierea orașului...! Și cu asta am spus aproximativ tot ce știu. Rămâneți cu bine și...baftă!”. Erau arânjați pentru multă vreme. Făcură unele cumpărături de alimente și timp de două zile nu eșiră din apartament. Atena deretică prin Încăpere așezând hainele și alte obiecte cum i se păru ei mai bine cu ochii permanent la ecranul televizorului, cu rimutul control schimbând canalele, ca de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu aur În formă de bijuterii, nu mai vorbim de unele pietre prețioase expuse În toate culorile În timp ce diamantele Îți Înflăcărează imaginația...! Oarecum documentată, Atena preciză. „Oameni cu multe parale vin din toate emisferele planetei și se reped să facă cumpărături În acest „Magnific” centru comercial al produselor din aur și pietre prețioase, minunându-se de măiestria făuritorilor...! Uite ce. Sunt de acord să efectuăm această mică plimbare, cu o condiție...!” „Cu toată plăcerea...!” „În momentul când ne vom Întoarce acasă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe autobuz. — N-avem om să punem pe autobuz. Autobuze sunt multe, Art, și nu-s destui oameni. Avem de păzit o mulțime de convenții, banchete și așa mai departe, Art. VIP-uri și oficialități. Sunt destule doamne care fac cumpărături la Lord and Taylor, Bonwit și Saks care-și lasă gențile pe scaune cînd se duc să pipăie marfa. — Înțeleg. Nu dispuneți de personal și sunt alte priorități, presiuni politice. Dar v-aș putea arăta omul. — Poate altă dată. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să fie unul dintre acei unchi europeni cumsecade cu care Margottele lumii să aibă toată ziua discuții de Înalt nivel. Ea ar fi vrut să-l aibă după ea tot timpul prin apartament În vreme ce ea, timp de două ceasuri, despacheta cumpărături, vânând un salam pentru prânz care era deja pe raft; În timp ce ea plesnea și netezea patul cu brațe scurte și puternice (ținea dormitorul cu pioșenie neschimbat, după moartea lui Ussher - scaunul lui pivotant, scăunașul de picioare, Hobbes-ul, Vico-ul, Hume și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
am făcut pe cât am putut de interesantă cu mijloacele pe care le am. Tatăl ei rămase uimit de replică. Excentrică? Prin urmare era conștientă de cum este. Exista un grad de discernământ În ce făcea. Peruca, căutatul prin gunoaie, plasele de cumpărături, toate erau Într-o oarecare măsură intenționate. Asta voia să spună? Fascinant! — Și cred, spunea ea, că ar trebui să-i păstrăm. Cred că Elya ar fi de acord. Sunt o femeie fără bărbat și nu am avut niciodată copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]