2,824 matches
-
SALA MAȘINILOR ȘI UITĂ DE TOATE ― ÎN AFARA LUCRULUI PE CARE-L AVEA DE FĂCUT. ÎI TREBUIRĂ MINUTE PREȚIOASE PÎNĂ SĂ DESCOPERE CARE DINTRE COMUTATOARELE ELECTRICE APRINDEAU SISTEMUL DE ILUMINARE AL NAVEI ȘI ALTE FUNCȚII ENERGETICE. ÎN MINUTUL ACELA ETAJELE SE CUTREMURARĂ CÎND O UȘĂ ÎNCUIATĂ DE EL SE PRĂBUȘI CU UN ZGOMOT ÎNDEPĂRTAT, ÎN FAȚA ZUMZETULUI ȘUIERĂTOR AL UNUI TUN MOBIL. ȘI IMEDIAT AUZI MAI APROAPE STRIGĂTELE UNOR OAMENI. Hedrock începu să umble la comutatoare. Vroia să stingă toate luminile de la etajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mă întorceam spre tata care mă privea furios, poruncindu-mi din priviri să ies din muțenie, să mă apăr. Procesul acela s-a transformat pentru mine într-o sărbătoare. Nici măcar în clipa când a fost pronunțată sentința, nu m-am cutremurat. Patru ani de închisoare! Patru ani pentru nevinovăție. Dar i-am zâmbit judecătorului aprobator. Îl țin minte perfect. Își ștergea chelia transpirată cu o batistă mare, cadrilată, și ar fi avut chef să mai adauge ceva la pedeapsă. Dar sentința
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Stătea întins în pat, cu o carte în mână, și se uita spre mine. O clipă am avut impresia că mă spionase tot timpul. Apoi a adormit. Și de abia atunci am realizat dimensiunile catastrofei. Individul sforăia îngrozitor, de se cutremurau pereții; spaima mea din totdeauna, și la școala de corecție și la spital; mi-a fost frică totdeauna să nu nimeresc lângă cineva care sforăia. Nopțile au devenit un calvar. Stăteam, cu nervii întinși, la pândă. Câtva timp nu sforăia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de execuție au fost formate din oameni, toți gardienii din închisori au fost aleși dintre oameni. Dar a trebuit să recunosc că nu toți oamenii sânt la fel. De aceea lumina întunecată de pe fața Hingherului m-a făcut să mă cutremur. M-am întrebat, ce nefericire săpase în bătrânul din luminiș, care-mi păruse înainte un sfânt, o ură ce-i strălucea pe față ca dragostea? Ce joc era acela care-l umplea de o bucurie atât de cumplită? Nu mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
poate nici mânca singur, vă dați seama, nici să-și facă nevoile". M-am gândit atunci că tânărul cu mâinile retezate nu putea nici măcar să-și aleagă felul de sinucidere, dacă s-ar fi hotărât la asta. Și m-am cutremurat. Eu aveam ambele mâini și nu eram în stare să fac cu ele nimic. Acela a fost unul dintre puținele momente când mi-a fost rușine. În rest, am rămas credincios păcatului meu originar. O, știu cum m-aș putea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să facă acum cu mâinile. Ochi lui deveniseră rugători. Până la urmă l-am achitat și pe el. Într-o noapte, mi-am închipuit că aveam în mână un bici. Arătam ca un dresor de circ. Un râs lung, gâlgâitor a cutremurat oglinzile și m-am speriat. După care mi-am revenit. Ce prost fusesem! De ce mă speriasem? Doar eu eram dresorul! Ieșind de-acolo puteam să le incendiez imaginația celorlalți. Din păcate, nu și pe cea a Laurei. Într-una din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prilejul să-i vorbesc despre marele respect pe care i-l purtam. I-am mărturisit, declarîndu-i că-l veneram prea mult pentru a-i ascunde asta, că Moașa venise la mine în cameră. Să mă culc cu ea. Ceea ce mă cutremurase. Cum să mă ating eu de o femeie pe care o atinsese El? Era de la sine înțeles că refuzasem. Și am încheiat patetic și idiot: Niciodată nu voi proceda altminteri". Bătrânul mă ascultase fără să-i tresară un mușchi. Când
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să vă ascund, domnule sculptor?" încercă el să se eschiveze, dar fără prea multă convingere, fiindcă în realitate nu aștepta decât să fie silit să-mi relateze scena grotescă la care asistase și care mă face și azi să mă cutremur de dezgust de câte ori îmi imaginez ce s-a întîmplat acolo în bălării unde Laura, plecată să caute niște ierburi de ceai, fusese surprinsă și atacată de un grup de bătrâni. Dominic, Nelson, Filip, Mopsul și Leon se luaseră după ea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sticlei și pietrei sparte, al focurilor de armă atunci când cei mai nerăbdători trăgeau în lacătele care refuzau să cedeze răngilor. Salam observă doi bărbați bine îmbrăcați punându-se metodic pe treabă cu un echipament profesionist de tăiat sticla. Podeaua se cutremura din cauza valurilor de oameni care năvăleau în muzeu, și, ignorând această primă sală de expoziție, căutau noi trofee în alte părți. Se izbeau de cei nerăbdători să iasă, cărându-și prăzile neprețuite în cărucioare, roabe și pe biciclete, ori chinuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sărutară ușor, timid, limbile abia atingându-li-se. Mâinile ei fură primele care se mișcară, așezându-se pe pieptul lui, simțindu-i tăria mușchilor. El se mișcă încet, atingându-i un sân cu palma dreaptă, ceea ce o făcu să se cutremure de plăcere. Când mâna lui dreaptă găsi spațiul dintre partea de sus a fustei și cămașă, iar degetele lui începură să se plimbe pe pielea ei goală, ea se retrase. Ce e? Ce s-a întâmplat? Maggie se trase înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Mă auzi, Maggie? Inima îi bătea puternic, trupul ei zbătându-se într-un protest inutil. Încerca să-și dea seama ce fel de voce auzea - dacă era arabă sau israeliană -, când fu cuprinsă o senzație care o făcu să se cutremure. Respirația din urechea ei deveni umedă și avu senzația inconfundabilă că o limbă îi pătrundea înăuntru. Scoase primele țipete, dar mâna înmănușată se întoarse și îi astupă gura. Iar cealaltă mână, cea care o ținuse de coapsă, se descleștă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
iasă din mașină și să fugă, iar el să o acopere. Urmăritorii aveau să-și ațintească armele asupra lui, în timp ce ea se furișa, salvându-și propria piele. Își imagină trupul lui, nemișcat și însângerat, zăcând pe drumul prunduit și se cutremură din cap până-n picioare la acest gând. Știa că nu trebuie să facă zgomot, dar nu se putea stăpâni: acum plângea în hohote zgomotoase pentru bărbatul pe care îl strânsese în brațe și care palpita de viață cu doar câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acum datorită lipsei oamenilor. Și-l imagină pe Guttman cel bătrân plimbându-se pe aici, vizitând Sadi Barakat și Fii, Comercianți Autorizați sau sforăitorul Muzeu Oriental, întotdeauna în căutarea unui obiect rătăcit din tezaurul antic. Cum trebuie să se fi cutremurat când intrase în acea zi în magazinul lui Aweida. Trecu pe lângă un om cu barbă îmbrăcat într-o robă în întregime neagră. Era un rabin sau un preot ortodox, poate grec sau rus? Nu avea idee, iar în orașul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
plimbau acum pe interiorul coapselor sale, chiar sub fese, și, cu o mișcare fermă, îi desfăcură picioarele. Apoi aceleași mâini îi atinseră și fesele, depărtându-le. Acum nu mai putea scoate nici un sunet; șocul și rușinea erau prea mari. Se cutremură simțind cum anusul îi era deschis cu forța și îi era introdus un obiect înăuntru. Dacă era un deget sau vreun fel de instrument medical nu-și putea da seama; tot ce simțea era străfulgerarea de durere adânc înăuntrul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care trebuia să-i abordeze profesional, aveau să spună surse din administrație, citate doar cu condiția de-a rămâne anonime. Dacă ar fi încercat să contraatace, aveau casetele și fotografiile cu ea și Uri, noaptea târziu, bând, sărutându-se... Se cutremură și se uită la picioare, la cizmele pe care abia le recunoștea. De când făcea meseria asta, refuzase să lase faptul de a fi femeie să fie unul decisiv în ceea ce o privea. Sigur, știa că acest fapt era un factor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
căutare de carii și plombe. Fata întinse un picior. Ignatius îi analiză grăbit conturul în speranța că va descoperi vreun defect. Începu un cântec despre a încerca o dată și înc-o dată până când reușești. Când filozofia textului deveni clară, Ignatius se cutremură și cercetă felul cum se ținea fata de trapez, în speranța că aparatul fotografic va înregistra o căzătură fatală, de la mare înălțime, pe rumegușul de jos. Când corul începu să cânte pentru a doua oară, i se alătură tot ansamblul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
confecții Abelman. M-am gândit că ar fi indicat să aștept până se satură. Nu mi-ar plăcea să mă molipsesc de ciumă bubonică și să dau vina pe Levy Pants. — Foarte adevărat, spuse îngrijorat domnul Gonzalez, trupul lui scund cutremurându-se la perspectiva unui accident la locul de muncă. — În plus, valva mea nu mi-a dat pace, împiedicându-mă să mă aplec ca să ajung la sertarele de jos. — Am exact ceea ce trebuie pentru așa ceva, spuse domnul Gonzalez și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la atingerea ei. Acesta era genul de fată care ar fi trebuit să frecventeze universitatea și nu una ca tipa aia îngrozitoare, Minkoff, brutală și dezmățată. Fusese aproape violată de unul dintre îngrijitori, chiar în fața biroului său. Domnul Talc se cutremura numai gândindu-se la domnișoara Minkoff. În clasă îl insultase, îl provocase și îl umilise la tot pasul, ba îl ațâțase și pe monstrul de Reilly împotriva lui și-l atacaseră împreună. Nu-i va uita niciodată pe cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Arc unguroaică. Cercelul ăla! Arată de-a dreptul maghiar. — Dacă dorești un costum ca acesta, n-ai decât să-ți cumperi, spuse Ignatius. Dă-mi pace. — Știu că așa ceva nu poate fi cumpărat oriunde. Și totuși ar face să se cutremure pereții la o petrecere! — Presupun că petrecerile pe care le frecventezi sunt o adevărată viziune a Apocalipsului. Știam că societatea noastră merge într-acolo. În câțiva ani, tu și cu prietenii tăi veți pune stăpânire pe țară. — Chiar așa intenționăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ca băncile. Doctorul Talc îi avusese pe amândoi, în clase diferite, în timpul unui nenorocit de semestru. Îi deranjaseră cursurile cu zgomote ciudate și cu întrebări impertinente și veninoase la care nimeni, în afară de bunul Dumnezeu, n-ar fi putut răspunde. Se cutremură. Va trebui prin orice mijloc să-l găsească pe Reilly, ca să scoată de la el o explicație și o confesiune. Era de altfel destul să arunce o privire asupra domnului Reilly și studenții ar fi priceput că biletul era scornirea ruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
am vrut să vin în Vegas? Iisuse. Își desfăcu microfonul și i-l întinse lui Diehl. — Ai grijă și de ăsta. — Sigur, Jack. După care Watson se întoarse și se îndepărtă de el, fără nici un alt cuvânt. Rick Diehl se cutremură. Slavă Domnului pentru banii lui Karen, își spuse el. Pentru că, fără ei, ar fi fost condamnat. Trecând prin arcadele Palatului Dogilor, Vasco Borden intră în curte, urmărindu-și fugarul, pe Eddie Tolman, prin mulțimea nocturnă. Auzi un pârâit în casca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
necăjită, promite-mi. Ești un laș nenorocit, știi? În momentul acela, Tom văzu că Lisa era gata să izbucnească în lacrimi. O cuprinse cu brațul și ea începu să plângă. O ținu în brațe, simțind cum tot corpul i se cutremura. — Îmi pare rău, spuse ea. Îmi pare atât de rău. După plecarea fratelui ei, își încălzi o ceașcă de cafea la cuptorul cu microunde și se așeză la masa din bucătărie, lângă telefon. Formă numărul de la Informații. Află numele spitalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se arcui ... Și, dintr-o dată, se ridică brusc și țipă: — Da! Da! Brad! Daaaa! Rick se trase în spate, ca și cum ar fi fost lovit. Lisa își duse repede mâna la gură și se rostogoli pe pat, departe de el. Se cutremură scurt, apoi se ridică, își împinse părul la o parte din ochi și se uită în jos, la el. Avea obrajii roșii și ochii întunecați de dorință. — Îmi pare rău. În acel moment stânjenitor, telefonul lui Rick începu să sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
au apărut din vina noastră. Oricum, ne presează să aducem compania în prim-plan cu un anunț important. — Bine, dar încă nu am ajuns acolo. — Știu. Dar dacă am ... dacă am spune că suntem gata pentru testarea umană? Josh se cutremură. — Eu nu aș face-o, zise el. Adică, nici măcar nu am cerut la FDA să ... — Știu. Primul pas. Să facem cererea. — Rick, știi ce presupune cererea pentru faza întâi. Un vraf de date de cercetare și un teanc de formulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aveți nevoie de mine? — Domnule, vă rog ... Bărbatul îl trăgea pe Brad de cot, apoi îl prinse cu mai multă putere. — Domnule, avem atât de puțini adulți care o fac din nou ... Adulți care o fac din nou. Brad se cutremură. Știau. Iar acum, tipul acesta, cu chip frumos și vorbă dulce îl conducea spre oamenii în halate albe. Era clar că îl prinseseră, așa că își smulse mâna, dar bărbatul chipeș nu-i dădu drumul. Inima lui Brad bătea cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]